3,888 matches
-
citim: “Antim, catigumenul celor 20 de mănăstiri de la Muntele Athos, scrie lui <Costantin> Duca vv. că M-rea Trei Ierarhi fiind închinată de ctitorul ei, Vasilie (Lupu) vv., la aceste mănăstiri, i-a împuternicit... ca egumenul de la M-rea Trei Ierarhi să fie orânduit de ei după regulile și obiceiurile pe care le au. Această regulă constă în faptul că, la orânduirea unui nou egumen,... cele 20 de mănăstiri aveau dreptul să propună pe unul din monahii mănăstirii respective. În momentul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
investigație. Nici una dintre noi nu spune nimic. Mergem spre casă încet, ca la plimbare. Nu ne uităm una la alta pentru că lacrimile nu se lasă oprite și nici una dintre noi nu vrea să i le vadă cealaltă. Ajungem la „Trei Ierarhi” și adăstăm câteva momente în biserica răcoroasă și plină de energie. Avem nevoie amândouă de energia Luminii și a Divinității. Și primim: Energie, Lumină și curajul de a merge mai departe, de a rezista cutremurului dezlănțuit în casele noastre. E.
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cel mai izolat preot paroh, nici cel mai pustnicit monah că are un prieten devotat în această revistă de religie a culturii și de cultură în religi e, i mpusă de jos în sus, adică de la parohie și protopopie spre ierarh iʺ. Cele de mai sus le am scris și publicat în cartea mea „Cu capul pe umărul meu...”, Editura TipoMoldova, I ași, 2005. Legat intelectual și sufletește de Aurel Leon, doritor să fiu printre cei care să-i strângă „umbrele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Sus și P riponești de Jos”, Editura P.I.M. Iași, 2007). Ion V. Tasie, autorul monografiei „Priponești i de Sus și Priponeștii de Jos”. Participanții, mult mai numeroși, au fost prezenți mai întâi la un Te Deum desfășurat la biserica „Sf.Ierarhi Mihail și Gavril”, primul locaș de cult ridicat în localitate la anul 1775, după care, la prânz, cei interesați s-au retras la școala din sat (construită în 1914, dar în funcțiune înainte de anul 1871), unde, într o sală de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
păsările ălui de Sus?...Să plătească ăl de Sus. Dumnezeu? Nu, domnule, nu te lega de cel mai de sus care e la fel de intangibil ca și șeful statului care uite acolo că are și poză. E vorba de mitropoliți, de ierarhi. Ei să plătească. Și cu statuile cum rămâne? Le amendăm și pe ele. În halul în care arată, ne fac de râs orașul ! INSTIGATORUL Trebuie să fiți de acord că între atâția oameni cuminți și blajini, cu frică de Dumnezeu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Să vedem ce spune Vasile Lupu voievod în actul din 27 martie 1640 (7148): „Am luat în ajutor pe Dumnezeu și am început și am zidit sfînta noastră rugă și mănăstire în tîrgul nostru de scaun, Iași, în numele celor Trei Ierarhi și învățători ai lumii: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, și am... miluit sfînta noastră rugă și mănăstire cu sate și vii,... șase fălci de vie din Iași, din Valea lui Ieremia,... de asemenea douăsprezece fălci de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ungurul... Și au dat danie sfintei mănăstiri Golăi din Iași”. 120 Dacă spune pisariul, atunci numaidecât e adevărat că pe atunci existau ceasornicari. Dar dacă stau bine și mă gândesc, sigur că existau ceasornicari, fiindcă turnul clopotniță al bisericii Trei Ierarhi, zidită între anii 1637-1639, avea un ceasornic care anunța ora prin bătăi ce se auzeau în tot târgul... Și unde-i turnul și mai cu seamă unde-i ceasul, vere? Întreabă-l pe arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy, care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
verde. În spate era cimitirul în care-și dormeau somnul veșnic înaintașii lui, Dumnezeu să-i odihnească în pace. De câte ori nu se gândise la dânșii, când hălăduise prin Iașul devenit orașul lui, mai ales când trecea pe lângă Mitropolie și Trei Ierarhi! În centrul satului, deoparte și de cealaltă a drumului pavat cu piatră de râu, casele negustorilor evrei, oameni de treabă care dădeau pe datorie, erau văruite în alb, cu aceiași clopoței deasupra ușii. Ritmul bătăilor inimii i se acceleră fără
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nici uzitînd extensii alegorice ori simbolice! Altcumva trebuie, con sentimientu, amor Dei și altele!... S-a autoflagelat, reproșîndu-și faptul că se grăbise, că nu eram încă pregătit pentru studierea holibibiliei. Cartea lor revelată, apoi tăiată, corectată și adăugită de înalții ierarhi, e în două părți! În prima, Zeul lor e neiertător, setos de sînge, aducător de molime, bombe, fulgere împotriva oricărei emulații dărîmă orice altceva ajunge pînă la cer etc. În partea a doua, e plin de speranță și iubire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
acestuia în bisericile de pe malul drept (sudic) al Dunării. Anul liturgic, marile sărbători, în nordul Dunării, erau: Nașterea, Boboteaza, Paștele, Înălțarea, Cincizecimea. Ritul funerar în Dacia nord-dunăreană, universul funerar al credincioșilor locali erau dominate de numeroase elemente păgâne, pe care ierarhii, sinoadele și Imperiul creștin încercau zadarnic să le elimine din comportamentul supușilor. Dar moștenirea antică (precreștină) era prea puternică pentru a fi ușor eliminată. Prezența în limba română a termenilor "priveghea", "priveghere", priveghi", proveniți din latinul pervigilare ("a veghea toată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înrădăcinat în zonă, iar slujba (liturghia) se făcea în limba latină, limba majorității locuitorilor de la Dunăre. Cele 19 episcopii din valea Dunării s-au aflat până în vremea lui Justinian (527-565) sub jurisdicția superioară a papei (episcopului Romei) și nu a ierarhilor greci (bizantini) din Răsărit. În Moesia Inferior și în Scythia Minor, numele ierarhilor și limba inscripțiilor sunt deopotrivă latine și grecești, episcopia de Tomis depindea de scaunul de Constantinopol. Aceste episcopii numeroase, fiecare cu teritoriul ei, reprezentau o populație latină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuitorilor de la Dunăre. Cele 19 episcopii din valea Dunării s-au aflat până în vremea lui Justinian (527-565) sub jurisdicția superioară a papei (episcopului Romei) și nu a ierarhilor greci (bizantini) din Răsărit. În Moesia Inferior și în Scythia Minor, numele ierarhilor și limba inscripțiilor sunt deopotrivă latine și grecești, episcopia de Tomis depindea de scaunul de Constantinopol. Aceste episcopii numeroase, fiecare cu teritoriul ei, reprezentau o populație latină foarte densă-ele întruchipau ordinea imperială ca și viața locală, deoarece episcopul era omul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Scythia Minor și atunci probabil și-a încetat existența. Conform izvoarelor istorice, în secolul al V-lea, Scythia Minor alcătuia o eparhie unitară, cu un singur scaun episcopal, Tomis, devenit arhiepiscopat autocefal subordonat Patriarhiei de Constantinopol. Concluzionăm, cel dintâi ierarh al Bisericii scythane, din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446, 448, arhiepiscop era Ioan, apărător al credinței adevărate și adversar al ereziilor nestoriană și monofizită, în 449, Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum, Aegyssus, Salsovia, Halmyris, Zaldapa, Dionysopolis. Se pare că acestea au fost înființate la începutul secolului al VI-lea, în timpul împăratului Anastasie (491-518), și s-au menținut până la prăbușirea limesului danubian. În fruntea episcopiilor se afla ierarhul de la Tomis ca "episcopus metropolitanus", mitropolit-Paternus a fost probabil primul mitropolit. În plus, jurisdicția episcopiei Tomisului se întindea nu numai asupra Sciției Mici (Dobrogea), dar și la nord de Dunăre, în sudul Moldovei și estul Munteniei, așa cum rezultă din actul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moesia Secunda și Scythia Minor și înființarea episcopiilor dunărene, toate latinofone. Extinderea jurisdicției asupra Bisericii din nordul Dunării, statut ce s-a păstrat până la prăbușirea graniței dunărene, în 614, în ciuda distrugerilor barbare. Consecința a fost constituirea unor biserici autonome, cu ierarhi aleși de comunitățile locale (chiar preoți). Comunitățile creștine intracarpatice au continuat formele tradiționale de conducere și organizare autonome. Și în secolele V-VI, bisericile din fosta provincie Dacia s-au aflat în sfera de autoritate a Romei-această realitate bisericească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumpănit între creștinismul grec (bizantin) și cel latin (roman) și au păstrat legăturile și cu Papa de la Roma și cu Patriarhul de la Constantinopol, primind preoți și cateheți din ambele părți ale creștinătății. Abia în 870, sinodul din Constantinopol, alcătuit din ierarhi greci și romani, în prezența solilor bulgari, a decis ca Bulgaria să aparțină bisericii din Răsărit, cu centrul la Constantinopol. Solii bulgari au afirmat în sinod că la venirea în sudului Dunării au găsit aici preoți greci (bizantini), nu latini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavă păgână a curmat înfloritoarea organizare bisericească antică la Dunăre și în Pont. Astfel, la sinodul VI, trulan, de la Constantinopol, din 680-681, la sinodul din 691-692, quinisext, ca și la sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile dunărene. Absența unor informații certe despre episcopi sau horepiscopi în teritoriile românești, în secolele VII-X, nu înseamnă că erau inexistenți. Creștinarea treptată a slavilor așezați aici denotă că exista nu doar masa credincioșilor, ci și o ierarhie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele de mai sus sunt în afara spiritului ei. Același autor afirmă că Bizanțul a trimis misiuni creștine în teritoriile vecine, la moravi, bulgari și sârbi, dar nu și la români, întrucât aici exista o "veche organizare bisericească în frunte cu ierarhi de neam român". El continuă în același spirit: "Logica istorică nu poate admite ca aceste trei popoare slave vecine ...să-și aibă propria lor ierarhie superioară..., iar românii, creștinați cu șase-șapte secole înainte, să nu fi avut proprii lor ierarhi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ierarhi de neam român". El continuă în același spirit: "Logica istorică nu poate admite ca aceste trei popoare slave vecine ...să-și aibă propria lor ierarhie superioară..., iar românii, creștinați cu șase-șapte secole înainte, să nu fi avut proprii lor ierarhi". Aceste susțineri denotă aceeași neînțelegere a faptului că, între 602-864, la Dunăre și Pont, nu mai existau scaune episcopale, din cauza năvălirii slavo-bulgare păgâne. Nici un fel de argumente și nici o invocare a logicii istorice nu poate schimba o realitate dată. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Constantinopol, de arhiepiscopia de Justiniana Prima (sec. VI), de episcopiile din Scythia Minor (sec. IV-VI)) sau de episcopiile sud-dunărene de la Dârstor și Vidin (după 864). În aceeași perioadă, au putut activa aici episcopii "misionari" (periodeuți), trimiși de aceiași ierarhi bisericești din afara teritoriilor românești. Însă, odată cu secolul al X-lea, după cristalizarea formațiunilor politice românești (voievodate), locul "horepiscopilor" este luat treptat de episcopi. Putem presupune că în noua situație politică din jurul Anului 1000, când apar voievodate puternice cu reședințe permanente
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vărsarea Mureșului în Tisa. Conducătorul formațiunii, Ahtum, era ortodox și fusese botezat, în 1002, la Vidin, ca și înaintașul său. Observăm aici o situație similară cu cea din Transilvania, relațiile strânse cu Bizanțul-episcopia de la Vidin aparținea acestuia, fiind condusă de ierarhi greci. Stăpânirea lui Ahtum se întindea în sud până la Severin, iar în nord până în Munții Apuseni. Informațiile cele mai numeroase despre acesta le avem dintr-un izvor latin, Vita Sancti Gerardi, care menționează că "a primit încuviințare de la greci și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care au deschis aici factorii comerciale. Problema localizării Vicinei a fost intens discutată, cei mai mulți istorici susțin că aceasta se afla pe locul Isaccei de azi, pe locul vechiului Noviodunum. În acest mare oraș comercial se afla și o mitropolie cu ierarhi greci, dependentă de Partriarhia de Constantinopol. Cf. pr. Păcurariu, Mitropolia Vicinei ar fi o continuare a episcopiei de la Dinogetia-Garvăn, aflată tot în nordul Dobrogei. Se pare că ierarhii acesteia aveau jurisdicție și asupra credincioșilor români din nordul Dunării, sudul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Noviodunum. În acest mare oraș comercial se afla și o mitropolie cu ierarhi greci, dependentă de Partriarhia de Constantinopol. Cf. pr. Păcurariu, Mitropolia Vicinei ar fi o continuare a episcopiei de la Dinogetia-Garvăn, aflată tot în nordul Dobrogei. Se pare că ierarhii acesteia aveau jurisdicție și asupra credincioșilor români din nordul Dunării, sudul Moldovei și estul Munteniei. Mitropolia Vicinei a fost înființată în prima jumătate a secolului al XIII-lea, mai precis între 1204-1261, pe vremea Imperiului de la Niceea, concret, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drepturile arhiepiscopilor și episcopilor rămân neatinse. Este neîndoielnic faptul că mențiunea are în vedere pe acei episcopi aflați pe lângă cnejii și voievozii amintiți în textul diplomei. Este o certitudine că voievozi de însemnătatea lui Litovoi și Seneslau aveau pe lângă ei ierarhi, arhiepiscopi sau episcopi. Cu siguranță, în secolul al XIII-lea, exista o ierarhie bisericească cristalizată la sud de Carpați.35 La est de Carpați, situația bisericească era asemănătoare cu cea evocată mai sus. În secolele care au precedat întemeierea statului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Lăpușnei. După invazia mongolă din 1241, întreg spațiul estic dintre Carpați și Nistru a intrat sub dominația lor politică pentru un secol. Ca și la sud de Carpați, în părțile estice, pe lângă cnezii și voievozii de-aici se aflau ierarhi ortodocși care săvârșeau slujbele cuvenite la "curtea" acestor stăpânitori, hirotoneau preoți și sfințeau biserici. Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, în 1353, este menționat documentar episcopul Chiril Românul, în Przemysl, undeva în nordul Moldovei sau sudul Poloniei. Pe lângă izvoarele scrise, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]