3,989 matches
-
nobililor ruși le‐au fost repartizate terenuri în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman. Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi, greci ș.a.) și imigranților (țărani ruși și ucraineni și evreii). Printre primii coloniști s‐au numărat cazacii dunăreni, care au fost așezați în Bugeac în anul 1807, din ordinul lui Michelson, comandantul șef al armatei țariste de la Dunăre. Înainte, în timpul și după încheierea războiului
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
de către olandezi în regiunea de astăzi a orașului Kaapstad. Fondatorul orașului a fost olandezul Jan van Riebeeck (1652), nou fondata colonie a susținut o politică de atragere a coloniștilor albi din Europa Răsăriteană. Între 1657-1806, colonia primește primul val de imigranți europeni (hughenoți din Franța, germani, flamanzi, valoni, irlandezi, etc). Noul grup etnic format a căpătat numele de "Afrikaneri". În regiune Kaapstad-lui afrikanerii au fuzionat cu foștii robi, creând o rasă mixtă, de tranziție (""Colorați""). Acum albii trăiesc dispersați în orașe
Sud-africani albi () [Corola-website/Science/325423_a_326752]
-
Kunlun la nord. Dar această istorie aparent liniștită este presărată cu dese episoade turbulente. Platoul Tibetan era locuit încă de acum 21 000 de ani. Această populație a fost în mare parte înlocuită în jurul anului 1 000 î.e.n. de către de imigranți neolitici din nordul Chinei. Totuși, există o "continuitate parțială genetică între locuitorii paleolitici și populațiile contemporane tibetane". Istoria Tibetului anterioară secolului al VI-lea este puțin cunoscută și se bazează, în general, pe tradiții orale și de multe ori se
Tibet () [Corola-website/Science/325473_a_326802]
-
de specialitate în română, franceză și engleză. Participase la congresele internaționale ale petrolului din Mexic, Moscova și Tokio (între 1967 și 1975). Deviza sa era: Labor omnia vincit (Munca învinge orice). De acolo a plecat în Canada, fiind înregistrat ca imigrant (1977 - 1981) și apoi cetățean canadian. S-a stabilit la Calgary și a lucrat, vreme de 32 de ani, în industria canadiană a petrolului. L-a reîntâlnit acolo pe unul dintre mentorii săi din tinerețe, Traian Nițescu, fugit în 1948
Ion Adamache () [Corola-website/Science/326014_a_327343]
-
al conducerii sioniste. Conducea școli și spitale, iar mai târziu a format o miliție, numită Haganah. Chaim Weizmann a fost liderul atât a Organizației Sioniste cât și a Agenției Evreiești până în 1929. Agentia Evreiască distribuia permise de intrare pentru noii imigranți (numărul era stabilit de britanici) și fondurile donate de către evreii din străinătate. Din 1920, Va'ad Leumi (sau Consiliul Național Evreiesc) era cea mai importantă instituție a comunității evreiești ('Yishuv') în cadrul Mandatului Britanic pentru Palestina. Consiliul era ales democratic și
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
majorității precum și alte măsuri care acordau arabilor controlul majoritar pentru guvernului Palestinei. Între 1919 și 1923, 40.000 de evrei au sosit în Palestina, cel mai mulți scăpând din haosul post-revoluționar din Rusia (al 3-lea Aliyah). Mulți din acei imigranți au devenit cunoscuți drept „pionieri” ("halutzim"), deveniți cu vremea experimentați și pregătiți în agricultură și capabili de a înființa economii auto-susținute. Valea Izreel și Valea Hefer au fost secate și transformate pentru a fi folosite în agricultură. Combinația dintre imigranții
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
imigranți au devenit cunoscuți drept „pionieri” ("halutzim"), deveniți cu vremea experimentați și pregătiți în agricultură și capabili de a înființa economii auto-susținute. Valea Izreel și Valea Hefer au fost secate și transformate pentru a fi folosite în agricultură. Combinația dintre imigranții evrei și termenii mandatului au condus la revolte ale arabilor în 1920 și 1921. Răspunsul autorităților britanice a fost adoptarea unui sistem de cote de imigrație. Astfel era limitat numărul anual de imigranți evrei care intrau în Palestina. Excepții erau
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
a fi folosite în agricultură. Combinația dintre imigranții evrei și termenii mandatului au condus la revolte ale arabilor în 1920 și 1921. Răspunsul autorităților britanice a fost adoptarea unui sistem de cote de imigrație. Astfel era limitat numărul anual de imigranți evrei care intrau în Palestina. Excepții erau făcute pentru evreii care aveau peste 1000 de lire în numerar (aproximativ 100.000 de lire la valoarea din 2000), sau pentru muncitori evrei cu peste 500 de lire în numerar. Atacurile arabe
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
orașe și au înființat mici afaceri și ateliere. Totuși, din cauza lisei de oportunități economice, aproximativ 1/4 din cei sosiți au părăsit Palestina. În ciuda opoziției arabe, creșterea persecuțiilor asupra evreilor europeni din anii 1930 a dus la o creștere a imigranților evrei. Odată cu apariția regimurilor fascise în Europa, evreii au pierdut iar cetățeniile, drepturile civile și economice și erau supusi persecuțiilor arbitrare. O data ce țările intrau sub dominația nazistă ori devenind aliați ai naziștilor (Bulgaria, Ungaria, Croația, Slovacia, Slovenia și România au
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Declarației Balfour de a stabili un Cămin național pentru națiunea evreiască a fost îndeplinit în mai puțin de 10 ani și că este el este guvernat atât de arabi cât și de evrei. Politica a stabilit că 75.000 de imigranți evrei vor putea să intre în Palestina în perioada 1940-44, după care orice migrație avea nevoie de acordul (puțin probabil) arabilor. Atât liderii evrei cât și arabi au respins politica „Cărții Albe”. În martie 1940, Înaltul Comisariat britanic pentru Palestina
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Comitetul a vizitat Palestina și s-a întâlnit cu evrei și delegați sioniști. Înaltul Comitet Arab a boicotat întâlnirea. În același timp, au apărut mai multe controverse când Secretarul Afacerilor Externe Britanic, Ernest Bevin a ordonat unei nave care avea imigranți ilegali să se întoarcă înapoi în Europa. Imigranții de pe vas au fost înlăturați forțat de către forțele britanice în Hamburg după o lungă perioadă de prizonierat pe vas. Principalul partid al evreilor ortodocși non-zionist a cerut Comisiei ca nici o decizie să
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
cu evrei și delegați sioniști. Înaltul Comitet Arab a boicotat întâlnirea. În același timp, au apărut mai multe controverse când Secretarul Afacerilor Externe Britanic, Ernest Bevin a ordonat unei nave care avea imigranți ilegali să se întoarcă înapoi în Europa. Imigranții de pe vas au fost înlăturați forțat de către forțele britanice în Hamburg după o lungă perioadă de prizonierat pe vas. Principalul partid al evreilor ortodocși non-zionist a cerut Comisiei ca nici o decizie să nu se ia până când nu se ajunge la
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
încercat să aducă o încărcătură de arme în vasul numit „Altalena”. Când au refuzat să predea armele guvernului, Ben Gurion a ordonat ca vasul să fie scufundat. Câțiva membri ai Etzel au fost omorâți în luptă. Un număr mare de imigranți evrei, mulți veterani din Al Doilea Război Mondial și supraviețuitori ai Holocaustului au început să vină în Israel, iar mulți s-au alăturat forței de apărare a Israelului . Mulți din ei au căzut în război.. O ofensivă israeliană care avea
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
evreiască din Israel și a lăsat o amprentă indubitabilă asupra societății israeliene. Cei mai mulți imigranti erau ori supraviețuitori ai holocaustului sau evrei fugind din teritoriile arabe. Cele mai mari grupuri (peste 100.000 fiecare) erau din Irak, Polonia și România, desi imigranți au sosit din toate părțile Europei și ale Orientului Mijlociu. Între 1949-1951, 30.000 de evrei au fugit din Libia. În 1950, Knessetul a emis „Legea Reîntoarcerii”, care acorda tuturor evreilor și celor cu strămoși evrei și soțiilor lor dreptul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
în Tunisia. Între 1948 și 1958, populația Israelului a crescut de la 800.000 la 2 milioane. În această perioadă, alimentele, hainele și mobilierul a trebuit să fie raționat iar perioada a devenit cunoscută ca „Perioada de Austeritate” (Tkufat ha Tsena). Imigranții erau în marea majoritate refugiați fără bani sau bunuri iar mulți erau ținuți temporar în tabere cunoscute ca ma-abarot. Până în 1952, peste 200.000 de imigranți trăiau în corturi sau cabane prefeabricate construite de guvern. Israelul a primit ajutor financiar
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
fie raționat iar perioada a devenit cunoscută ca „Perioada de Austeritate” (Tkufat ha Tsena). Imigranții erau în marea majoritate refugiați fără bani sau bunuri iar mulți erau ținuți temporar în tabere cunoscute ca ma-abarot. Până în 1952, peste 200.000 de imigranți trăiau în corturi sau cabane prefeabricate construite de guvern. Israelul a primit ajutor financiar prin donații private din afara țării (în special din SUA). Presiunea stării precare a finanțelor țării a dus la semnarea unui acord de reparații morale cu Germania
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
privind Polul Sud este în general susținută de un consens al celor care au analizat probele. Byrd a primit Medalia de Onoare, cea mai înaltă distincție pentru eroism acordată de Statele Unite. A fost descendent al uneia dintre primele familii de imigranți europeni din Virginia. Printre strămoșii lui se numărau proprietarii de plantații John Rolfe și soția sa Pocahontas, William Byrd II de la Westover Plantation, care a înființat orașul Richmond, și Robert "King" Carter, guvernator colonial. A fost frate cu guvernatorul Virginiei
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
intelectuale în prezentarea unor întâmplări. Astfel, inginerului francez Bernard venit în Moldova pentru exploatarea lemnului îi dispar rapid și inexplicabil unele obiecte de valoare valoroase din cabana construită în apropierea unui sălaș de țigani lingurari, considerați ca urmași ai unor imigranți pecenegi. Străinul este nedumerit de dispariția brățării cu ceas de aur în perioada scurtă cât ieșise până afară să bea o ceașcă de ceai. "„Când intră în odăiță, pe ușa deschisă, ca să depuie ceașca, observă îndată lipsa brățării. Era un
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
mai mici. Deși aceste organizații de apărare a intereselor din provinciile, cu toate acestea, ei aveau baza în Leopoldville (acum Kinshasa), unul dintre motivele pentru crearea lor este necesitatea de a menține legături între grupurile de origine și mulțimea de imigranți în capitală. Alte grupuri erau constituite din diferite asociații. De exemplu, Alumni - al cărui membri au fost recrutați din rândul foștilor elevi ai școlilor catolice congoleze. Mulți lideri politici au venit de la aceste asociații, aceste rețele au fost extrem de bine
Criza congoleză () [Corola-website/Science/327435_a_328764]
-
Maroc în 1956 și s-a stabilit în Franța, după ce Marocul a ieșit de sub protectoratul francez prin tratat. El trăiește în prezent la Paris și este căsătorit cu sociologul Claudine Haroche (născută Zeligson), care provine tot dintr-o familie de imigranți evrei ruși, cu care are doi copii (cu vârste de 40 și 43 de ani). Este unchiul cântărețului și compozitorului francez Raphaël Haroche (cunoscut ca Raphaël, după numele lui de scenă). Haroche a lucrat între anii 1967 și 1975 la
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
Atkins") și un câmp de maci. Însoțiți de aproximativ 1000 de toboșari conduși de Evelyn Glennie, actorii au defilat în jurul stadionului, reprezentând diferite grupuri istorice care au schimbat Marea Britanie: mișcarea pentru dreptul de vot al femeilor, "Marșul din Jarrow", primii imigranți din Caraibe care au ajuns în Britania pe vasul "MV Empire Windrush" și membrii trupei The Beatles, așa cum au apărut pe coperta albumului "Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band". Mulți dintre participanți, inclusiv domnii în stil victorian, au mimat
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/326990_a_328319]
-
prin care cerea retragerea Armatei Roșii din Lituania. Partidul Comunist Lituanian discuta posibilitatea separării de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. La 8 august 1989, estonii au încercat să modifice legile electorale pentru a-i priva de acest drept pe noii imigranți (în mare parte muncitori ruși). Aceasta a provocat greve și proteste ale muncitorilor ruși. Moscova a profitat de ocazie și a prezentat evenimentele drept „conflict interetnic” - pentru ca apoi să pretindă că în scopul „menținerii păcii” vine să restaureze ordinea într-
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
Pe străzi s-a declanșat dezordinea, întrucât s-au răspândit zvonuri că străini suspecți aprind focuri. Temerile celor rămași fără adăpost s-au concentrat pe francezi și pe olandezi, inamicii Angliei în al Doilea Război Anglo-Olandez; aceste grupuri substanțiale de imigranți au devenit victimele linșajelor și ale violențelor de stradă. Marți, incendiul s-a împrăștiat prin mare parte din oraș, distrugând catedrala Sf. Pavel și trecând peste râul Fleet pentru a amenința curtea lui Carol al II-lea de la Whitehall, în timp ce
Marele incendiu din Londra () [Corola-website/Science/323606_a_324935]
-
în timpul revoltei arabe din 1929. În cursul Războiului de independență a Israelului, cartierul arab Musrara, de asemenea aflat în fața zonei porții Damascului, a fost ocupat de luptători evrei iar populația lui a fugit. Dupa război a fost populat cu noi imigranți evrei, mai ales din Africa de Nord. Din zona Porții Damascului au pornit în 1948 unități ale armatei arabe transiordaniene pentru a ataca cartierele evreiești din vestul Ierusalimului, dar au fost oprite. În schimb Poarta Damascului a fost între 1948-1967, împreună cu întregul
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
cred anchetatorii. Holmes vorbește cu cei doi negustori care au vândut busturile și află că acestea fuseseră confecționate de Gelder & Co., obținând și lista cu cei care le-au cumpărat. Unul dintre negustori îl identifică în fotografie pe Beppo, un imigrant italian. El a lucrat în magazinul lui Morse Hudson, părăsindu-și serviciul cu două zișe înainte de spargerea primului bust. Holmes se duce la Gelder & Co. și află că busturile făceau parte dintr-un lot de șase busturi, dar directorul firmei
Cei șase Napoleoni () [Corola-website/Science/323865_a_325194]