8,706 matches
-
pur și simplu, pur și simplu aspirinè și sè plec lèsând-o singurè pe aceastè femeie necunoscutè cu care am ajuns la aceeasi masè datoritè unei imprevizibile împrejurèri, Din fericire, în astfel de momente, de panicè, se ivește în mine un ins peste mèsurè de folositor, un tip care știe ce sè întrebe și ce sè rèspundè, Vorbește-mi despre copilul tèu! Față i se lumineazè dintr-o datè de un zâmbet care nu mai trezește nici un ecou în sufletul meu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè anticipezi intențiile trecètorilor, îmi explicè el, nu sè oprești la orice trecere, dacè nu e nimeni, încetinești mașină, ca sè nu-ți sarè unul înainte, dar nu te oprești că sè inviți oamenii sè treacè, Ce mai, sunt un ins politicos de felul meu! Nici pe ăsta cu prioritatea n-a înțeles-o instructorul! De altfel, e un tip foarte simpatic și precis în tot ceea ce face, abordeazè viața din perspectiva unei filosofii simple și realiste, pentru el, între viațè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Femeia urmărea liniștită roșeața care îi invada treptat obrajii și fruntea. Detesta acea lipsă totală de stăpânire, acea furie dezlănțuită. Tocmai descoperise că haina lui de consul nu era croită din stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili să-și aprecieze dușmanii la justa lor valoare, dar invidioși pe calitățile, poziția sau norocul altora, un simplu slujbaș dus, fără discernământ, de valul propriilor resentimente și orbiri. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
văzut, mai ieri, pe dezbrăcații ceia doi... I-am văzut - de-aici, din calidor: Moș Iacob merge pe drum În fața lor și, din când În când se oprește, le face cu mâna semn peste umăr și zice: - Idite, idite! Doi inși În cămașă și izmană. Tunși-chilug. Și desculți. Intră cu toții În ogradă, alături. Moș Iacob le arată banca de lemn de lângă peretele saraiului: - Sidite, sidite! Cei doi tunși se așează. Ascultători, cu mâinile pe genunchi și privirea drept Înainte. Sunt murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
egoismul meu, nici frica (și ea, a mea), nici aproape-obișnuința nu m-a scăpat de rău. Putoarea, curva pândește, veghează cum să scape careva?, cum să treacă el ca gâsca prin apa istoriei? Și ce dacă X, Y, Z, niște inși, acolo, n-au făcut ceva-cumva Împotriva noastră, a maselor, a istoriei, a progresului - Într-un cuvânt: a bolșevismului? Dar au fost ei ceva-cumva-cineva? Cum așa? Nu vor fi fost - dar facem, noi, istoria făcută de masele largi de proletari truditori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ntâmpla-ntâmplarea cu Nogaiul și cu Naganul, Întâmplarea istorică m-ar fi nebăgat În seamă? ; că, dacă nu strigam, ca un bou: «Trăiască Gutenberg!», istoria m-ar fi cruțat?, ocolit? - Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În masele de inși... Istoria ceea altceva credea, iar prin Sapșa mă și condamnase - doar spusese, limpede: «Nu contează că n-ai spus că aș fi jidan Împuțit, nu contează că nu m-ai bătut până la sânge, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Naganul, Întâmplarea istorică m-ar fi nebăgat În seamă? ; că, dacă nu strigam, ca un bou: «Trăiască Gutenberg!», istoria m-ar fi cruțat?, ocolit? - Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În masele de inși... Istoria ceea altceva credea, iar prin Sapșa mă și condamnase - doar spusese, limpede: «Nu contează că n-ai spus că aș fi jidan Împuțit, nu contează că nu m-ai bătut până la sânge, nu contează că n-ai omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și stabiliți în București încă de pe vremea șantierului Metroului, iar peste ăștia cei trimiși acolo de Oficiul Forțelor de Muncă și detașați pe termen nelimitat din întreprinderi. Una peste alta, o pâine de mâncat pentru vreo jumătate de milion de inși - o pâine bună, rea, cum dracu’ o fi fost, uite că se găsise și pentru tine, Mirelo, păi, traiul ala pe vătrai care a fost, s-a dus, și parcă-ți pare rău și te ia cu friguri când vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
amândoi și-ar fi ținut curajul treaz cu vorba asta, Mirelo, care să nu mai ostenești s-o spui până ai da în chelălăială, încă-i bine, încă-i bine, încă-i bine... Se strângeau uneori și câte treizeci de inși la vila lui Cremenaru, în salonul ăla cât o sală de spectacole, cu canapele de piele și fotolii și mese cu platouri încărcate cu tot felul de bunătăți, cu neamuri de-ale colonelului amestecate cu fotbaliști și maneliști, prieteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
poate operație fără anestezie; ți se lasă durerea la inimă când tai în carne vie... Îți explic când mă-ntorc. Îi spuse să-l aștepte puțin. Fusese chemat la o masă de la celălalt capăt al parcelei terasei, ocupată de trei inși. Vorbea acum cu ei stând în picioare și sprijinindu-se cu pumnii în marginea mesei. După un minut, se îndreptă tresărind, ferindu-se, parcă, de o lovitură, și începu să-și frământe pumnii în buzunarele adânci ale șortului din material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Întoarsă cu spatele, ca să lovească. În fond și la urma urmei, oricine ar fi ucis-o pe Linda nu dăduse dovadă de atare lașitate, căci gantera o nimerise În plină figură. * * * Presupusesem că avocatul lui Derek, Gavin Pritchett, era un ins excentric, dar adresa firmei sale se dovedi Întruchiparea fără cusur a conformismului Însuși. Biroul se afla Într-o curte mai largă decât multe din cele cu care s-ar fi putut mândri colegiile din Oxford și Cambridge, dar tot atât de Încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
punctul meu de vedere, n-a fost decât apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe mâine, se schimonosește el la gândul că va da ochii cu Barney. Pe peron, văd un tip care seamănă puțin cu Patrick. Un ins brunet, destul de ciudat, care are aceiași ochi migdalați și părul strâns în coadă. Sau poate mi se pare mie că seamănă. Acum, că am rămas singură și nu trebuie să mă prefac, îmi dau seama că sunt foarte beată. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori pe săptămână, post negru vinerea, scularea dis-de-dimineață, dacă munca a fost obositoare se permite o oră de somn În plus, În schimb trebuie ziși treisprezece «tatăl nostru» În pat. Există un maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Bafomet. Cine era Bafomet, vreo divinitate diavolească de-a lor, nu?” „Ajung și acolo. Dar judecați un moment. Duceau o viață de marinari, luni În șir prin deșert. Te afli În casa diavolului, e noapte, te Întinzi sub cort Împreună cu insul care a mâncat din același castron cu tine, ți-e somn, frig, sete, frică și vrei la mama. Ce faci?” „Amor viril, legiunea tebană”, sugeră Belbo. „Dar gândiți-vă ce viață de infern, În mijlocul altor oameni de arme care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că nu există. Însă ceea ce contează sunt permutările.” „Dar, bine”, zise Belbo În cele din urmă, „cine erau Templierii? Mai Înainte ni i-ai prezentat ca pe niște sergenți dintr-un film de John Ford, pe urmă ca pe niște inși nu prea curați, apoi ca pe niște cavaleri dintr-o miniatură, pe urmă iarăși ca pe niște bancheri ai lui Dumnezeu care-și vedeau de afacerile lor necurate, pe urmă ca pe-o armată În marș, apoi ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a părăsi cealaltă emisferă, pe când Îmi Încheiam șederea acolo oferindu-mi o călătorie cu avionul pe deasupra pădurilor din Amazonia, Îmi căzu În mână un cotidian local, adus la bord În timpul unei escale la Fortaleza. Pe prima pagină trona fotografia unui ins pe care l-am recunoscut, pentru că Îl văzusem sorbindu-și paharele cu vin alb ani de zile la Pilade. Textul de sub fotografie glăsuia: „O homem que matou Moro”. Bineînțeles, după cum am aflat la Întoarcere, nu el Îl omorâse pe Moro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Manuzio. Mi se pare un proiect perfect, Proiectul Hermes, o operațiune curată, rentabilă, care Întărește fluxul ideal dintre cele două edituri... Domnilor, la lucru. Vizitați librării, stabiliți bibliografii, cereți cataloage, vedeți ce se face În alte țări... Și-apoi, cine știe câți inși nu v-au trecut pe dinainte, care purtau comori de un anume fel, și i-ați lichidat pentru că nu ne serveau. Și bagă de seamă, Casaubon, să punem puțină alchimie și În istoria metalelor. Aurul e un metal, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate le-ai auzit... În fine, trebuie să fi fost o neînțelegere, partizanii au coborât când fasciștii Încă nu se mișcaseră, fapt e că Într-o zi soră-mea era aici pe terasă și vine Înăuntru și spune că doi inși se jucau urmărindu-se cu un pușca-mitralieră. Nu ne-am mirat, și unii, și ceilalți erau niște băiețandri care-și omorau timpul jucându-se cu armele; o dată, din glumă, doi au tras de-adevărat și glonțul s-a-ntâmplat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de-adevărat și glonțul s-a-ntâmplat să se Înfigă În trunchiul unui copac de care stătea sprijinită soră-mea. Ea nici măcar nu-și dăduse seama, ne-au spus-o vecinii, și de-atunci fusese Învățată că, dacă vedea doi inși jucându-se cu pușca-mitralieră, trebuia să fugă de-acolo. Iar se joacă», a zis ea intrând Înăuntru, ca să ne arate că e ascultătoare. Și În momentul acela am auzit prima rafală. Numai că a fost urmată de o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Piticuleee, să i-o trag lu’ bunică-ta dacă nu schimbi muzica asta sifilitică! Bagă și tu o manea, ce dreacu! - Lasă-l, bă, nu vezi că e bulangiu? Ascultă Beeethofăn! Mamăă, Piticule, te fac un vals? Piticul e un ins de vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri și atârnând ca la vreo sută de kile de mușchi. N-are ce face - dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto nu rezistă. Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învețe cu el pentru examene. Marile lui calități erau averea compusă din două case bătrânești și o cireadă de bivolițe, precum și succesul nebun la fetele de o frumusețe dubioasă, cărora le lăuda fără pic de rușine plăcintele. Ionică Moldovanu, un ins solid, creț și cu graiul neaoș, fugise din satul de baștină, Bogdan-Vodă, ca să poată ajunge la București, să-l citească pe Croce. Taică-său îi spusese de la obraz: nu ț-e rușine ție, om bătrân, să pierzi timpul printre mitici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
călcat pe mândrie și, în pauza mare, m-am dus în cancelarie. Meniul era șprot afumat și brânză de capră. Vremuri grele, de grevă. Singura noutate era că ne venise un coleg de matematică nou, transferat de la Liceul IMGB. Un ins de statură mijlocie, pe care nu l-ai fi remarcat în niciun fel dacă n-ar fi avut capul nefiresc de umflat și o mână în ghips. Varianta oficială era că alunecase de pe un scaun în timp ce culegea via. Madam Sitaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Epilog Ii / 279 PERSONAJELE Dănuț Poetul veșnic boem, liber cugetător; Avocatul, zis și Fratele fost magistrat. Pasionat de ezoterism, ca și prietenul Poet; Big Sile dipsoman. O problemă pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unsprezece halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul! Sunt patetic. Halal! M-am ramolit. Vorbesc cu patul. Mă repet, mă repet, mă repet. Da, da, dar Cantor era un ins profund religios. A afirmat public, nu odată, că Divinitatea era sursa primară a postulatelor sale. Mai mult ca sigur că l-au rănit și primele comentarii, cu substrat așa-zis filozofic, ale teutonilor neo-scolastici, care au identificat eronat marea lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]