4,097 matches
-
mai exact în idealismul post-kantian, das Transzendentale, die Vernunft și der Geist constituie elementele capitale ale filozofiei, acești termeni având în repertoriul speculativ o valoare instrumentală. Totuși ei nu reprezintă decât niște dublete verbale la realitățile efective care sunt transcendentul, intelectul și sufletul. Când spun „dublete verbale”, nu vreau câtuși de puțin să depreciez ceea ce am numit valoarea lor instrumentală în ordine speculativă, dar, sper că se înțelege, nu trebuiesc extrapolați, așa cum face Noica. Noica nu recunoaște nici o altă valoare dincolo de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nici Hegel). Spunând aceasta, nu mă raliez deloc punctului de vedere romantic din Der Geist als Widersacher der Seele a lui Ludwig Klages. Absolut deloc. Poziția lui Klages e anti intelectualistă, acel Geist pe care-l denunță e de fapt intelectul, inteligența adică, rău văzută de curentele vitalisto-iraționaliste ale epocii. Pentru mine, sufletul nu poate veni în conflict cu inteligența, asemenea antiteză îmi pare o aberație și o poartă deschisă barbariei ; înțeleg sufletul în sensul din Traité des passions de l
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
realități, sau mai bine zis sunt realități secunde, plăsmuiri ale minții, așa cum există Doamna Bovary sau Anna Karenina ; față de realitățile prime, ele se află în același raport în care se află Helena față de Gretchen, în Faust al lui Goethe. Transcendentul, intelectul și sufletul sunt esențe ; dubletele verbale, adică transcendentalul, rațiunea și spiritul, sunt sensuri. Sensul poate orienta esența și poate constitui cu ea nu o unitate, dar o fuziune. Dar cuvântul „spirit” este obiectul unei inflații îngrozitoare (începând cu majuscula : „în numele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Sensul poate orienta esența și poate constitui cu ea nu o unitate, dar o fuziune. Dar cuvântul „spirit” este obiectul unei inflații îngrozitoare (începând cu majuscula : „în numele Spiritului !”); „spiritualitate”, „spiritualizare” etc. - vorbe fără nici o acoperire. Toate categorisirile astea, „spirit”, „rațiune”, „intelect”, necesare desigur, au ceva schematic și generalizator, ceva exsanguu și vacuu. Ar fi de dorit să mai fie invocată din când în când și inteligența, care e o calitate individuală, reală și reconfortantă. Inteligența și sufletul, acestea sunt nivelurile supreme
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care i-a inspirat, cum afirmă, soluțiile juste. De câte ori a interpretat ceva în mod greșit, mai spune el, aceasta s-a întâmplat fiindcă pentru o oră sau o zi a uitat de avizul inimii. Craig are o anumită rezervă față de intelect și „înțelepciune” : „There is something in wisdom, as in intellect, which does not seem to be friendly to the heart” (p. 102). Acel something subliniat este desigur varianta „rea” a spiritului, menționată mai sus. Nu e în această rezervă nici
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lăsăm amăgiți, să nu luăm, cum zic francezii, des vessies pour des lanternes (niște bășici drept lanterne), să nu luăm drept supradotat pe unul care dispune doar de o ținere de minte ieșită din comun, nu însă și de un intelect deosebit. Iorga bunăoară, în ochii multora, nu era decât un zmeu al memoriei, o bibliotecă și o arhivă ambulante, dar nu și o minte prea grozavă ; o butadă ardelenească zicea despre el că „avea minte multă dară nu tătă bună
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
una din cele mai crase forme de lene a minții este lenea percepției, percepția neglijentă. Atenția și spiritul de observație obiectivă sunt condiții liminare ale inteligenței. (De remarcat că autorul nu recurge aproape niciodată la distincțiile post-kantiene între rațiune și intelect, și nici la termenul „spirit” cu care filozofia clasică rezolvă totul, ci numai la „inteligență” și „vedere noosică”.) Vederea noosică e prelungirea percepției prin inteligență (ceea ce înseamnă și imaginație), realitățile invizibile nefiind mai puțin obiective decât cele vizibile. Dar ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unui plictis cumplit și de neînțeles. Pentru consumatorii exigenți de astăzi, industria de entertainment reproduce și multiplică un tip de imaginar care altădată era legat de unicitate și elevație. Sub norma generalizată a culturii de masă, nevoile înalte regresează, iar intelectul se infantilizează, dimpreună cu obiectele lui. Dar, abordate cu autenticitate și seriozitate estetică, ele pot produce artă sau pot conduce la ea. Dacă e așa, atunci pirateria clasică și aventura pe o corabie veche sunt, pentru omul postmodern, inteligent și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
numea și Dumitru, lumea îi spunea „moș Tăutu”. În penuria de specialiști de după război, acest învățător a ajuns profesor la Liceul Național fiind totodată director de internat. Cariera și-a încheiat-o ca îndrumător la Casa pionierilor. Simple, înfățișarea și intelectul lui Dumitru Tăutu erau bucșite de-o moralitate ghidată de tot felul de principii. La fel de otova, acestea priveau comportamentul semenilor săi: lui moș Tăutu nu-i plăceau vorbele triviale și nici scuipatul pe jos; elevii trebuiau să fie ordonați și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cultivată, de bibliofil înrăit care se înconjoară cu albume, tomuri masive și cărți ce miros a hârțoagă prăfuită. Brumaru e un rafinat. CONSTANTIN CRIȘAN Judecând după locul unde s-a născut și chiar după cel în care și-a format intelectul de „estet subtil și manager întrepid”, Constantin Crișan ar fi trebuit să arate ca un moldovean ruginit. Prin dorința lui de a epata, îi șoca însă pe cei care cu adevărat scârțâiau din balamale. Când ceilalți colegi se instalau în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
germ. Verrücktheit și "paranoia" ca sinonime) pentru a cuprinde și percepțiile false semnalate chiar și în absența febrei. În lucrarea sa din 1818, Lehrbuch der Störungen des Seelenlebens, "nebunia însoțită de demență" (ecstasis paranoia) este descrisă ca o dereglare a intelectului ce nu afectează nici trăirile emoționale, nici voința pacientului: "Simptomele nebuniei pure sunt asociate cu pervertirea conceptelor și capacității de judecată... Boala preia controlul atât asupra intelectului, cât și asupra imaginației pacientului... Domeniul nebuniei se reduce și, drept rezultat, forma
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Seelenlebens, "nebunia însoțită de demență" (ecstasis paranoia) este descrisă ca o dereglare a intelectului ce nu afectează nici trăirile emoționale, nici voința pacientului: "Simptomele nebuniei pure sunt asociate cu pervertirea conceptelor și capacității de judecată... Boala preia controlul atât asupra intelectului, cât și asupra imaginației pacientului... Domeniul nebuniei se reduce și, drept rezultat, forma ei se schimbă cu totul... Intervenția intelectului duce la o conștiință parțială" (cf. Shorter 2005: 206). Mai mult, Heinroth avansează ideea că delirurile nu sunt generate doar
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nici voința pacientului: "Simptomele nebuniei pure sunt asociate cu pervertirea conceptelor și capacității de judecată... Boala preia controlul atât asupra intelectului, cât și asupra imaginației pacientului... Domeniul nebuniei se reduce și, drept rezultat, forma ei se schimbă cu totul... Intervenția intelectului duce la o conștiință parțială" (cf. Shorter 2005: 206). Mai mult, Heinroth avansează ideea că delirurile nu sunt generate doar de boli fizice, așa cum se credea până atunci, ci și de disfuncții ale creierului. Anumite persoane, crede el, sunt predispuse
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
paranoia". Folosind drept criteriu principal "crizele" - "alienarea mintală se judecă după crize" - psihiatrul francez identifică, între bolile mintale, monomaniile (intelectuale, emoționale și voliționale). Sub denumirea de "monomanie", el se referă la o formă de semi-delir, caracterizat prin "leziunea parțială a intelectului, afectelor și voinței, ce se manifestă printr-o tulburare mintală care vizează, de regulă, un singur obiect sau un ansamblu de obiecte" (I: 341). Modul în care Esquirol definește "monomania intelectuală" (monomanie intellectuelle) va rămâne esențial pentru înțelegerea modernă a
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și concret al unei gândiri subconștiente capabile să se manifeste ca atare în realitatea exterioară, o realitate ce continuă să poarte trăsătura enigmatică a lumii interioare. Privirea nu este doar o lentilă întoarsă spre lume, este chiar procesul prin care intelectul dă formă sensibilă "fantasmei" inconștientului, producând imagini sau narațiuni. Punctul de vedere adoptat îl împinge să se intereseze cu prioritate de automatismul interpretativ al privirii și, mai ales, îl incită să atribuie o funcție surprinzătoare rațiunii care, departe de a
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de legile "reprezentării necesare", a propriei existențe, a sinelui și a alterității (cum precizam și mai devreme). Gesturile și actele ritualice sunt memorate în imaginarul colectiv prin intermediul unor scheme care organizează spațiul de confluență dintre potențialitatea simbolică a obiectului, psiho-senzorialitate, intelect intuitiv (precum în definiția aristotelică, el sprijină cunoașterea directă a principiilor generatoare) și simbolul constituit și integrat conceptual. Caracterul antropologic al imaginarului este revelat și de contextul ritualic în care acest cuvânt a fost utilizat cu un sens specific. În
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pusese începând deja cu Parmenide, dar mai ales de la sofiști încoace și care nu va înceta să-i preocupe pe filosofi. (8) Pentru el [Platon, n.n.], imaginația este prin esență o facultate de reprezentare, iar imaginarul, rezultatul revărsării simțurilor în intelect. (9) Dacă este așa, iar această înțelegere se regăsește și mai târziu, se naște întrebarea cum anume influența imaginarul gândirea colectivă, spre exemplu la romani, în problema dublului unui corp defunct (așadar peste mai bine de trei secole față de Platon
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în utilizarea lui din timpul principatului, să impună o schemă majoră de gândire colectivă? Dacă ținem cont că imaginarul medieval se dezvoltă în jurul relației împăratului creștin cu divinitatea și cu lumea supusă lui, am putea vedea în acea "revărsare în intelect a simțurilor", așa cum apărea imaginarul în filosofia platoniciană, albia în care ritualul imperial roman va așeza modelul suprem al memorării colective a trecutului, cu divus drept figură centrală? Imaginația are un rol activ în comunicarea dintre corporal și psihic - un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
deveni imagine. Imaginarul, spunem mai departe, este "locul", lumea internă a memoriei în care imaginile se adună, se decantează și rămân latente, până când lógos-ul le aduce din nou la suprafața existentului, a lumii sensibile, atunci când e necesar. Prin intelect sau independent de el? Ca o oglindă el însuși, imaginarul nu e o suprafață pasivă, care doar "reflectă" funcția imaginației sau imaginile, ci are menirea − și are sprijinul memoriei - de a păstra toate formele și conținuturile prelucrate deliberat de gândirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la Aristotel memoria nu mai este legată intrinsec de gândire, ci de simțuri, și că ea își pierde funcția mitică, ceea ce regăsim în ceremonialul roman trimite mai degrabă la accepțiunea tradițională preclasică din cetatea greacă, reluată de Platon: memoria integrează intelectul și mitul, trecutul legitimant și posibilitatea pătrunderii într-un plan divin. Rămasă așadar pe "pragul platonician", ea se dovedește în continuare fidelă, după cum atestă apoteozele funerare, față de o gândire tradițională, care căuta să realizeze contopirea sufletului cu divinitatea. Ce anume
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
situa, ca mișcare secundară produsă de senzație, în prelungirea acesteia și la originea memoriei, într-o ipostază "pozitivă" a sa. Paralela dintre imaginea−copie sau imaginea−amintire (ambele redate cu eikōn) și phantasmáta, reprezentarea pe care se sprijină intelectul în redarea conceptului, o diferențiază pe prima (o abatere față de un referent real) - dependentă mai mult de senzație și de datul sensibil - de gândirea abstractă, care încorporează într-o mare măsură imaginea. Phantasía are însă și o latură negativă: poate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
poate provoca erori în judecată (Despre suflet 428a16-17). Pe de altă parte, gândirea abstractă nu este posibilă fără imagini. În consecință, formele sunt reprezentate toate, și ele, prin imagini. Imaginația devine legătura dintre diversele funcții ale sufletului, între percepție și intelect, fapt posibil datorită plasticității imaginii și a puterii sale de a reda abstractul, în absența completă a concretului. Este diferită de afirmație și negație, pentru că este o sinteză a conceptelor în care rezidă adevărul și eroarea (Despre suflet 432 a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se mai regăsește în același fel la Aristotel. În cadrul Eticii Nicomahice, se vorbește și despre imaginația "deliberativă" (un tip de raționament), care poate fi însă disturbată de "pasiuni" și care se dovedește astfel imperfectă. În relație cu această imaginație practică, intelectul practic este corelat cu faptele umane, în timp ce intelectul teoretic ține de raționamentul logic și, în egală măsură, de entitățile invizibile. Ambele tipuri de intelect sunt implicate în producerea materiei imaginarului: unul, care realizează universalul, se îndreaptă către imaginarea arhetipurilor sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
În cadrul Eticii Nicomahice, se vorbește și despre imaginația "deliberativă" (un tip de raționament), care poate fi însă disturbată de "pasiuni" și care se dovedește astfel imperfectă. În relație cu această imaginație practică, intelectul practic este corelat cu faptele umane, în timp ce intelectul teoretic ține de raționamentul logic și, în egală măsură, de entitățile invizibile. Ambele tipuri de intelect sunt implicate în producerea materiei imaginarului: unul, care realizează universalul, se îndreaptă către imaginarea arhetipurilor sau către relația cu divinul; celălalt, practic, explorează ipotezele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
însă disturbată de "pasiuni" și care se dovedește astfel imperfectă. În relație cu această imaginație practică, intelectul practic este corelat cu faptele umane, în timp ce intelectul teoretic ține de raționamentul logic și, în egală măsură, de entitățile invizibile. Ambele tipuri de intelect sunt implicate în producerea materiei imaginarului: unul, care realizează universalul, se îndreaptă către imaginarea arhetipurilor sau către relația cu divinul; celălalt, practic, explorează ipotezele, posibilitățile de interpretare sau de actualizare a materiei "imaginate", abaterile și transformările, cazurile individuale și speciale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]