4,131 matches
-
fără legătură cu sarcina B. El execută, la momentul potrivit, sarcina B, în aceleași condiții ca și grupul E, și va obține un rezultat mediu BC. Dacă BE < BC se va spune că efectul de transfer negativ sau că există interferență. Iată câteva exemple diferite de sarcini, care au fost propuse în experimente în legătură cu transferul (sarcina A, apoi sarcina B a paradigmei): recunoașterea prin pipăire a literelor alfabetului Braille cu mâna dreaptă, apoi cu mâna stângă; recunoașterea formelor prin vedere, apoi
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
personală edictelor de persecuție. Unicul act de ostilitate al lui Constantius Chlorus contra creștinilor a fost acela de a fi doborât templele pe care aceștia le-au înălțat. În atitudinea sa, cezarul Occidentului nu a întâlnit lamentațiile, dezaprobările și nici interferențele colegilor săi de domnie, care au observat în mod cert simpatiile acestuia față de creștinism ori dezinteresul aplicării edictelor persecutoare ale lui Dioclețian. Să fi fost oare teama lui Dioclețian de a nu isca o lupta în cadrul tetrarhiei ori aplicarea edictelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întâmplă și cu a doua jumătate reflectată a fascicolului, numai că oglinda mobilă poate fi deplasată înainte și înapoi pe o distanță x, încât drumul total al acestui fascicul es te de 2(L+x). recombinarea celor fascicole produce o interferență care este suma tuturor interferențelor create de fiecare frecvență din fascicul. Unul sau ambele fascicole sunt trecute prin probă, după focalizare. Prin varierea sistematică a diferenței dintre cele două drumuri optice, ca urmare a interferențelor se produc semnale detectabile, așa
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
jumătate reflectată a fascicolului, numai că oglinda mobilă poate fi deplasată înainte și înapoi pe o distanță x, încât drumul total al acestui fascicul es te de 2(L+x). recombinarea celor fascicole produce o interferență care este suma tuturor interferențelor create de fiecare frecvență din fascicul. Unul sau ambele fascicole sunt trecute prin probă, după focalizare. Prin varierea sistematică a diferenței dintre cele două drumuri optice, ca urmare a interferențelor se produc semnale detectabile, așa numita interferogramă, care este apoi
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
recombinarea celor fascicole produce o interferență care este suma tuturor interferențelor create de fiecare frecvență din fascicul. Unul sau ambele fascicole sunt trecute prin probă, după focalizare. Prin varierea sistematică a diferenței dintre cele două drumuri optice, ca urmare a interferențelor se produc semnale detectabile, așa numita interferogramă, care este apoi prelucrată prin calcularea transformatei Fourier și prezentată sub formă de spectru FTIR. Uzual, în interferometru se suprapune o radiație laser vizibilă ca cea de He-Ne de 15804 cm-1 peste
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
necesar ca standardele să aibă diluții apropiate de ale probelor. În cazul în care substanța de analizat se află într-o matrice complexă, este posibil ca unii dintre componenții matricei să absoarbă la lungimi de undă ale substanței de analizat. Interferența poate fi eliminată prin alegerea unei matrice adecvate sau a unei lungimi de undă convenabile pentru determinări calitative. De asemenea, distribuția mărimii particulelor de KBr influențează valorile absorbanței, pentru particule peste 15 µm, valorile obținute pentru absorbanță nu sunt reale
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
diferite aspecte formative. • Asigurarea funcționalității achizițiilor, a consolidării, perfecționării lor. • Închegarea unui model general de acțiune, rezolvare, după situație. • Trecerea de la automatismul primar la noi transferuri, aplicații. • Afirmarea independenței, perseverenței, autocontrolului; • Conștientizarea scopului, a motivației, a depășirii blocajelor, a evitării interferențelor. • Fixarea prin elaborări proprii, organizare, ordine, dar și deschidere, corelare, valorizare. • Asigurarea unui ritm optim de acțiune, de alternare cu pauze de reflecție, reglare. • Valorificarea feedbackului, stimularea continuă, punctarea elementelor esențiale. • Evitarea exercițiilor inco • De alternare a tipurilor, după funcții
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
subzistență este esențial pentru demnitatea omului. Dincolo de acest drept, statele-națiune se străduiesc să găsească un acord, în ciuda faptului că țările în curs de dezvoltare suspectează că pledoaria privind drepturile omului din centrele metropolitane nu este altceva decât un pretext pentru interferența nejustificată în afacerile lor interne. Majoritatea statelor nu doresc să dea celor din afară puterea de a-i constrânge să-și amelioreze performanțele etice, deși se consideră tot mai mult că principiul suveranității teritoriale nu ar trebui să mai fie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cred că promovarea principiilor etice poate justifica intervenția în afacerile interne ale altor state (vezi Bull 1984a). Exemplele recente de așa numite "intervenții umanitare" în Cambodgia, Rwanda, Serbia, Somalia și Timorul de Est ridică o provocare tot mai mare la adresa protecției împotriva interferenței externe arogată în mod tradițional prin revendicări de suveranitate. Aceasta se aplică și acuzării celor suspectați de a fi comis crime de război și crime contra umanității de către tribunale internaționale precum CIJ (Forbes și Hoffman 1993). Curtea Penală Internațională (CPI
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
întreaga specie umană. Statul nu-și poate împiedica cetățenii să se orienteze către o întreagă gamă de agenți subnaționali și transnaționali capabili să le asigure identitățile politice și să le promoveze obiectivele. Suveranitatea nu mai este o protecție automată împotriva interferenței externe numită "intervenție umanitară". Iar procesul de luare a deciziei într-o serie întreagă de probleme ce țin de mediu, de economie și de securitate a devenit internaționalizat, făcând ca administrațiile naționale să fie deseori mai puțin importante decât cooperarea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de la vechiul principiu potrivit căruia un popor trebuie să demonstreze capacitatea de a asigura o bună guvernare, înainte să poată avea pretenții la dreptul de autoguvernare. Multe state noi deveneau titulare ale "suveranității negative" (dreptul de a fi liber de interferențele externe deși le lipsea clar "suveranitatea pozitivă") capacitatea de a satisface nevoile de bază ale populațiilor lor). O consecință a dobândirii suveranității a fost aceea că elitele conducătoare aveau posibilitatea legală să facă orice doreau în teritoriile respective. Violatorii drepturilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este preocupată cu destabilizarea interpretărilor dominante, arătând modul în care fiecare interpretare depinde în mod sistematic de elemente pentru care nu poate să dea seamă. Strategii textuale ale postmodernismului Der Derian (1989: 6) susține că postmodernismul este preocupat de demascarea "interferențelor textuale din spatele politicii de putere". Mai bine spus, din interiorul politicii de putere, deoarece efectele textualității nu rămân în spatele politicii, ci îi sunt intrinsece. "Realitatea" politicii de putere (ca orice realitate socială) este întotdeauna deja constituită prin textualitate și moduri
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
moduri de reprezentare înscrise. În sensul acesta, David Campbell (1992) se referă la "scrierea" securității, Gearóid Ó Tuathail (1996) la "scrierea" spațiului global, iar Cynthia Weber (1995) la "scrierea" statului. Două întrebări iau astfel naștere: (1) ce se înțelege prin interferențe textuale? și (2) prin folosirea căror metode și strategii încearcă postmodernismul să dezvăluie aceste interferențe textuale? Textualitatea este o temă comună în postmodernism. Ea apare în principal din redefinirea "textului" pe care o face Derrida (1974). Este important să clarificăm
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Gearóid Ó Tuathail (1996) la "scrierea" spațiului global, iar Cynthia Weber (1995) la "scrierea" statului. Două întrebări iau astfel naștere: (1) ce se înțelege prin interferențe textuale? și (2) prin folosirea căror metode și strategii încearcă postmodernismul să dezvăluie aceste interferențe textuale? Textualitatea este o temă comună în postmodernism. Ea apare în principal din redefinirea "textului" pe care o face Derrida (1974). Este important să clarificăm ce vrea Derrida să spună prin "text". El nu-i limitează înțelesul la literatură sau
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
decât printr-o experiență interpretativă" (Derrida 1988: 148). Postmodernismul privește interpretarea ca necesară și fundamentală pentru constituirea lumii sociale, și, din acest motiv, Derrida (1978: 278) îl citează pe Montaigne: "Trebuie să interpretăm interpretările mai mult decât să interpretăm lucrurile". "Interferențele textuale" se referă la relația suplimentară și reciproc constitutivă dintre diferitele interpretări în reprezentarea și constituirea lumii. Pentru a descifra interferențele textuale, postmodernismul folosește strategiile de deconstrucție și dublă citire. Deconstrucția Deconstrucția este un mod general de a destabiliza radical
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acest motiv, Derrida (1978: 278) îl citează pe Montaigne: "Trebuie să interpretăm interpretările mai mult decât să interpretăm lucrurile". "Interferențele textuale" se referă la relația suplimentară și reciproc constitutivă dintre diferitele interpretări în reprezentarea și constituirea lumii. Pentru a descifra interferențele textuale, postmodernismul folosește strategiile de deconstrucție și dublă citire. Deconstrucția Deconstrucția este un mod general de a destabiliza radical ceea ce se consideră a fi concepte și opoziții conceptuale stabile. Scopul acestui procedeu este să demonstreze efectele și costurile pe care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
așa cum sunt, În „absolutitatea” lor.” Există, desigur, și alte tematizări ale stilului. Însă aceasta este purtătoarea celor mai puternice consecințe, pentru că, astfel definit, stilul este marca textului care permite anihilarea principiilor genericității și al convenienței. Există În acest punct o interferență, pe care Jacques Rancière nu o discută poate pentru că nu intra În atribuțiile tratatului de față, cu fenomenologia. Se știe Îndemnul lui Husserl - mergeți drept la lucruri! - care caracterizează fenomenologia ca „știință riguroasă”, fundamentată printre altele pe principiul epoche-ului, al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Îndemînă, pentru că recomandată de Însăși autoare, fiind aceea descinsă din antropologia spațiului. Pentru că materia cărții este organizată În patru capitole - “Numărul”, “Spațiul”, “Spațiul repliat” și “Detalii” - care primesc fiecare cîte o categorie de percepții ale personajului-autor-narator - paralele sau În interferență cu Înregistrările quintalelor de acte sexuale bifate (și descrise). Degeaba insistă criticii pe insistența descrierii la gradul zero, anatomice, transparente - În continuarea unui Houellebecq, sau unei Nobécourt, sau poate chiar al unui Guibert - În sublinierea contra-tabuului psihologic (i.e. Catherine Millet
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cartezian, conatus-ul lui Spinoza. Dacă subiectul există, este un element care redă totul, pliat în interiorul structurii organice totale. Participă la tot și comunică cu totul, cu condiția să se situeze bine în acest tot, să exprime ceea ce poate favoriza bunele interferențe, evitînd pe cele rele, și aceasta printr-o dragoste intelectuală față de Dumnezeu. Ceea ce partea are în comun cu întregul este acel ceva prin care ea comunică 45. Există analogie de structură între organismul său propriu și marele animal care este
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
unui gen proxim. Cealaltă coordonată înregistrând elementele diferențiatoare, pe care le aduce fiecare dintre cele trei generații biologice, ar fi destinată să însumeze un sistem al diferențelor specifice care conferă identitate lirică generației poetice a anilor 60-75. La punctul de interferență al acestor două lini de tensiune se va contura personalitatea generației poetice investigate. Semnalăm această situație, cu scopul de a justifica recursul, incursiunea istorică spre perioada anterioară momentului de formare a actualei generații, pentru că, dacă putem vorbi despre o formulă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Scriitorul crează un conflict fundamental (pierderea scrisorii), care dă unitate operei; dar si altele secundare (cuplul Farfuridi-Branzovenescu se tem că nu sunt considerați membri marcanți ai partidului lor;) Complicațiile se amplifică din ce în ce mai mult, ca urmare a repetiției, evoluției inverse si interferenței diverselor serii de personaje aflate în conflict. (tehnica bulgărelui de zăpada). Caragiale însă, este si cel mai mare creator de caractere din literatura română, personajele lui fiind realizate într-o viziune clasică. Ca urmare, ele se încadrează într-o tipologie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
plus o tendință, opusă inhibitoare”. K. Lawson susține un punct de vedere asemănător, atunci când afirmă, că „frustrația este un conflict între două tendințe: aceea care se leagă de tipul de relație «scop-reacție», și aceea care a, apărut sub influența condițiilor interferențe”. Sunt mai multe aspecte care îndreptățesc această idee că fenomenele subsumate termenilor de „obstacol”, „conflict”, „frustrație” și „stres” nu trebuie considerate ca identice, deși ele se influențează reciproc. Astfel, „obstacolul” semnifică, după cum arătam, doar faptul piedicii apărute în calea satisfacerii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de apărare devenind ineficiente; Raporturile de interdependență existente între fenomenele de „frustratie”, „conflict” și „stres” nu trebuie să ducă însă la identificarea lor, la lărgirea exagerată a sferei noțiunii de frustratie, înglobând în ea toate cazurile de obstacole sau de interferențe, care împiedică obținerea obiectului-scop. Ceea ce formează, nota distinctivă/definitorie a fenomenului de frustrație este - după cum arătam - sentimentul privațiunii, pe care subiectul frustrat îl explică fie prin nedreptatea pe care i-o pricinuieste altcineva, fie prin cauze găsite în propriul mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
necesar și antececentul ei, frustrația. Într-unul din studiile lor, acești cercătători precizează: „Celui care cercetează natura umană, trebuie să-i insuflam idee a că atunci când el vede agresiunea trebuie să se întrebe: nu există aici frustrație? Iar atunci când observă interferența cu obiceurile individului sau ale grupului, trebuie să se întrebe: nu e aici printre toate celelalte, și agresiune?” („The Frustration Aggresions Psycthesis”, în Psych. Rev., vol. 48, 1941). Ipoteza că „agresiunea” este consecința unei frustrări este destul de veche, prima formulare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o agresiune directă contra sursei frustrării. Forța incitației la agresiune variază în raport direct cu importanța frustrației, aceasta din urmă fiind sub dependența a trei factori: a’) forța motivației blocate, adică a impulsului sau a deprinderii fruatrate, b’) gradul de interferență (contrariere) pe drumul ce conduce spre scop, c’) gradul de toleranță la frustrare. b) Actul agresiv direct poate fi inhibat. Inhibiția variază în intensitate, în raport direct cu forța pedepsei așteptate (în cazul în care subiectul ar îndeplini actul). Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]