6,649 matches
-
încercat o lectură a operei pedagogice eminesciene din perspectiva pedagogiei sociale. Câmpul cultural eminesciantc "Câmpul cultural eminescian" În anii de formare, ca profesor și revizor școlar, în activitatea de comentator și analist al fenomenului educativ, Eminescu a dovedit o uimitoare intuiție asupra rostului școlii și educației. Preocuparea este din anii formării, caietele sale de lectură reprezintă un uimitor „jurnal” al formării sale intelectuale. Ele dovedesc un spirit activ, interese culturale largi, o ardoare spirituală rar întâlnită la vârste tinere, organizarea unui
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
îmbunătățirea vieții”. Pentru ca instituția să devină un mijloc real de educație a inteligenței, s-a stabilit ca demersul educativ să se sprijine pe câteva metode noi: 1) metoda activă, „menită a stimula spontaneitatea mintală a elevilor în căutarea adevărurilor”; 2) intuiția ca „modalitate variată după natura obiectului și vârsta elevilor”; 3) corelația obiectelor de studiu, cultivarea „legăturilor dintre cunoștințele venite de la diferite izvoare spirituale ale atâtor specialități, pentru organizarea și unificarea mintală”2. Primatul educării întregii personalități asupra simplei instruiri este
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
acțiunea continuă” care dezvoltă „prețioase calități sufletești ca inițiativa, stăruința, încrederea” nu înseamnă însă o neglijare a dezvoltării armonioase a personalității viitorului cetățean. Concepția după care se organizează întregul demers formativ era aceea a „îmbinării ideii de umanism, corelație și intuiție în fiecare oră” pentru a dezvolta „sentimentele superioare care stau la baza culturii umane”. Seminarul, credea Fedeleș, a devenit o „școală ideală pentru formarea profesorilor români, un focar de știință și conștiință...”. Aici se identifică „aspirațiile și tendințele” dezvoltării culturii
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
lucrării Cunoaștere și acțiune a lui Dimitrie Gusti, deja citat, poartă titlul „Serviciul Social: sinteză românească între cunoaștere și acțiune”. Gusti „justifică” aici înființarea acestei instituții a Serviciului Social astfel: „Conducătorii care n-au cunoscut realitatea s-au încrezut în intuiția lor, care i-a înșelat” (Gusti, 1939a, p. 226). E nevoie deci să supunem realitatea „unui studiu științific ca s-o cunoaștem în toate detaliile sale”, e necesar „să ținem seama de legile vieții sociale ca să le dominăm, supunându-le
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
o adevărată „școală de echipier” (Stahl, 1939c), fiecare învățând să devină un bun executant, dar și un „organizator de muncă în clacă”. Dacă evaluăm modelul echipei gustiene prin prisma conceptului modern de grup psihosocial (vezi Neculau, 2004), vom constata că intuiția celor care au construit Școala de sociologie de la București a fost deosebit de avansată pentru acel timp: a) Grupul joacă un rol deosebit în evoluția oricărui individ, constituie cel mai important mijloc de socializare și integrare socială, contribuie decisiv la transmiterea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ani sau în localitățile lor de baștină. Alături de cărți de învățături, celor veniți în sat li s-a insuflat și o „pregătire nouă”, li s-a transmis o grilă de lectură a realității satului, nestăpânită decât sporadic sau doar prin intuiție până atunci. Școlile-tabere au fost, credea D. Gusti, o nouă universitate, o școală a realității românești, a gândirii și acțiunii, dar mai ales un sistem de educare a tineretului în comunitățile de muncă și pentru acțiune. Contactul nemijlocit cu realitatea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
manifestare. Totul era bine pregătit, nimic nu era improvizat. Conferințele erau o formă importantă de răspândire a cunoștințelor folositoare; subiectele erau alese, după un program, în funcție de incidența lor cu nevoile ascultătorilor. Erau bine pregătite, trebuiau să satisfacă cerințele: încărcătură culturală, intuiție, corelație cu viața rurală. Erau adesea însoțite de diapozitive și de lecturi ilustrative. Iată titlurile de conferințe: „Drepturile și datoriile cetățenești”; „Legătura dintre școală și Biserică”; „Domnii Moldovei și Munteniei”; „Viața lui Iisus”; „Semnul Crucii”; „Războiul Independenței”; „Războaiele romanilor cu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
opiniile preconcepute referitoare la tema studiuluitc " Feriți‑vă de subiectivism sau de opiniile preconcepute referitoare la tema studiului" Oamenii se comportă diferit atunci când analizează. Unii au premoniții referitoare la ceea ce pot afla și, când găsesc primul argument care susține acea intuiție, trag imediat concluzii. Uneori, aceste concluzii sunt pripite. Înainte de a trage o concluzie, puneți-vă întrebări care să vă provoace. Căutați dovezi ce nu vă susțin punctul de vedere sau care vă oferă informații contrare. Cereți părerea colegilor, mai ales
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
a fost meniul standard, pe care o bună perioadă l-am savurat fără nazuri și fără frustrări gospodărești; apoi a apărut îndoiala: „Iar ne dau ăștia piure cu vițel la tavă și salată bulgărească... o fi bine, o fi rău?“; intuiția mea gospodărească, ieșită pe nesimțite din starea de letargie și cuprinsă de o neliniște creatoare, a adulmecat dincolo de cortina de fier a meniurilor fixe și a deslușit terra incognita pe care s-ar putea afla comori minunate. După o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aflam în piață, artista din mine a hotărât că e momentul unei cine mai speciale. Lumânări aveam acasă, dar tot lipsea acel quelque chose care să-i taie respirația extraterestrului numărul unu... El nu depășise încă stadiul aluziilor voalate, dar intuiția îmi spunea că asta așteaptă de la mine: să-l uimesc în bucătărie. În timp ce căutam ca bezmetica prin piață, mă gândeam la toate cinele memorabile văzute prin filme, dar nu reușeam să identific nicio variantă accesibilă; într-un târziu mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
prudenți înainte de afirmarea infatuată a unor certitudini. Managementul financiar nu poate reprezenta un „rețetar”, iar o anumită interpretare este prin natura sa subiectivă. Se afirmă de multe ori că managerii de succes se bazează în luarea de decizii și pe intuiție, dar credem că această intuiție reprezintă, în mare parte, capacitatea de a te adapta la un specific al companiei, ce acționează într-un mediu economic extrem de dinamic, și extrem de incert. În fapt, și criza financiară pe care o traversăm este
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
unor certitudini. Managementul financiar nu poate reprezenta un „rețetar”, iar o anumită interpretare este prin natura sa subiectivă. Se afirmă de multe ori că managerii de succes se bazează în luarea de decizii și pe intuiție, dar credem că această intuiție reprezintă, în mare parte, capacitatea de a te adapta la un specific al companiei, ce acționează într-un mediu economic extrem de dinamic, și extrem de incert. În fapt, și criza financiară pe care o traversăm este efectul atitudinii comode de a
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
Punitiv, scrisul însumează melancolia, anxietatea, neliniștea, plictisul. Așadar, scrisul ca drog: deopotrivă asumare a nimicului și depășire a lui. Sau, mai exact, scrisul ca amânare, căci există o „valoare metafizică a lui farniente” (435 Ă 20 noiembrie 1971), a cărui intuiție un Eliade nu ar fi putut-o avea. Astfel, nămolul nimicului adăpostește un sens. Aș repeta la nesfârșit o constatare a lui Cioran, adecvată prea bine relației proprii dintre biografie și scris, chit că ea se referă explicit la relația
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
el nu mai putea să creadă. De aici convingerea că „adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondența decât în opera sa”. Or, corespondența lui Cioran, mai exact scrisorile sale către cei de-acasă, confirmă prea bine intuiția lui Matei Vișniec, că Cioran e omul fără umbră. Din corespondență Ă și din operă Ă deducem chiar că Cioran și-a ucis umbra, adică dublul, fratele geamăn. Lupta permanentă cu neamul valah, cu originea sa valahă, se înscrie într-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu umor implicit. Toate acestea, alături de locurile patriei. „Dacă regret ceva este faptul că n-am cutreierat în tinerețe Maramureșul, Munții Apuseni și Delta” (25 septembrie 1979 Ă 373). Fantoma lui Cioran se plimbă mai ales pe-acolo. Exactă, așadar, intuiția lui Matei Vișniec. Pe Cioran îl instituie tocmai ceea ce nu este, adică absența. „Mi-e dor, zice el, de Sibiu, de Parc, de Dumbravă, de Șanta, chiar și de casa în ruină. E stupid, dar nu te poți lupta cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cum observasem anterior, denegăsitul. Dar nu cumva opțiunea aceasta e impusă tocmai de nevoia unei împliniri în negativitate? Cioran este sedus de misiunea imposibilă a recuperării Ființei, dar este sedus pentru că există la el, în mod fatal, dincolo de orice iluzie, intuiția unei realizări în eșec. Citează dintr-un mistic musulman o afirmație considerată demnă de Meister Eckhart: „Adevărul care nu distruge creatura nu e adevăr” (I, 64). Afirmație demnă de el însuși, în care sunt încorporate propriile experiențe. Doar că distrugerea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ca obiectele. Nu mai era nici cer, nici pământ, doar o nesfârșită întindere de timp, de timp mumificat” (III, 133). În acest context, pentru Cioran vid înseamnă ființă, adică extaz. Fie el și extaz al neantului. În plus, abia prin intuiția aceasta, a nimicului cu care se identifică, Cioran are revelația propriului sine: „Fără plictis n-aș fi avut identitate. Prin el, și din cauza lui, mi-a fost dat să mă cunosc. Dacă nu l-aș fi cunoscut niciodată, m-aș
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
surdină la toată nostalgia și la bolile de acum, Cioran comentează: „Așa ceva trebuia plătit, nu putea rămâne nepedepsit” (III, 350). Or, locuirea în paradis e plătită prin conștiința lipsei identității sau a unei identități tarate, bolnave. Să fi avut Cioran intuiția acestei lipse încă de când o punea exclusiv pe seama țării sale? Sau pur și simplu să fi încercat să și-o mascheze pe-a sa, să și-o vindece chiar, prin examenul drastic la care își supunea țara?! Să ne amintim
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
le uit, oricât mi-am dat silința” (III, 26). De ce să nu credem că vor fi fost adevăruri care să-i fi relevat inconsistența propriei ființe? Și-a mascat cunoașterea de sine prin cunoașterea țării. Oricum, după ce va fi avut intuiția propriului neant, Cioran îl va fi văzut mai ușor apoi pe acela al neamului său. Sau l-a creat, ca pe un reflex, pe aceasta din urmă. Ce lașitate, în fond! Să-și flageleze țara, strămoșii, trecutul din neputința de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a vitalității mele, a dorinței mele de scandal și provocare, a unei voințe de eficacitate în ciuda nihilismului meu de atunci” (I, 231). Iată nihilismul pus în slujba unei viziuni constructive. Dar întrebarea rămâne: oare tot acest exces nu ascunde cumva intuiția propriului neant, pe care Cioran îl vede mai întâi în ceilalți, cu predilecție în propriul neam? Altfel, spus, nu cumva, distrugându-i pe cei asemenea lui, Cioran se luptă pentru întemeierea sinelui, având presentimentul hăului? În fine, să revenim la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ritmurile sale "reduc la același numitor" o mulțime de fenomene și semnificații. Întregul Cosmos devine transparent și supus unor "legi"."180 Ansamblul, Lună Ploaie Fertilitate Femeie Șarpe Moarte Regenerare, a pus bazele unei adevărate filosofii tradiționale: În conștiința omului arhaic, intuiția destinului cosmic al lunii a fost echivalentă cu întemeierea unei antropologii. Omul s-a recunoscut în "viața" lunii, nu doar pentru că propria sa viață avea un sfârșit, ca aidoma tuturor organismelor, dar, mai ales, pentru că oferea autenticitate, prin revenirea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Albatros, 1974. O caracteristică a poeziei sale este starea nostalgică; poeta se află undeva între vis și realitate: "Parcă plânsesem mult și dormeam/ și mi-era cald și teamă de vis." Constanța Buzea este o poetă a emoției și a intuiției. Când încearcă să scrie o poezie de idei, inspirația poetei secătuiește: "Ce să mă fac? Întrebam,/ Stoluri deslușind prin dezghețul din geam./ Încă mi-e frig de domnul iernii, cumplit./ Oare-am pierit? N-am pierit!" Reușitele în arta pastelului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru specialiști, iar pentru cei mai puțin inițiați în ale științei, frumoase abstracțiuni în care încearcă a poetiza raționalizarea matematică a universului. Figuri geometrice ca pătratul, cercul, punctul, supuse unor demonstrații, de care poetul se îndoiește, (pretext pentru a opune intuiția rațiunii) vin să figureze unitatea întregului în virtutea mișcării. De asemenea, aduce teoria numerelor, puterea ansamblurilor. Aflăm că viteza este spațiul parcurs în unitatea de timp, mai aflăm că viteza este invers proporțională cu timpul; că în lumea noastră materială, pragul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai mult pe intuiție decât pe studiul matematic al legilor ce jalonează universul cosmic. Înțelegerea îi apare poetului ca o stare de grație dăruită aleșilor care sunt atemporali, în timp ce restul omenirii trece prin "criză de timp": "Dau sfat:/ Cei care au pus pământul/ să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetului ca o stare de grație dăruită aleșilor care sunt atemporali, în timp ce restul omenirii trece prin "criză de timp": "Dau sfat:/ Cei care au pus pământul/ să fie sluga soarelui/ să-i caute justificare./ Altfel e trist pe pământ". De la intuiție la experiment s-au făcut pași enormi și drama conștiinței continuă, condiționată de timp și spațiu, dar și de structura sa contemplativă, situată în raport cu sinele. În "Despre viața lui Ptolemeu" arată că ipotezele nu pot fi demonstrate, ele se neagă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]