4,844 matches
-
la nivel de cunoaștere intelectuală. „Nu funcționalitatea sau utilul contează În apariția sentimentului de frumos, ci mai degrabă faptul că lucrurile satisfac necesitățile de armonie ale facultăților noastre Într-un fel care nu-l putem Înțelege”. Filosoful german desigur nu intuia că de fapt această incapacitate de a Înțelege vine din zona instinctiv-afectivă care reacționează Într-o manieră diferită În contact cu frumosul, față de intelect și rațiune. Pentru că la nivel instinctiv afectiv frumosul adaugă plăcerii estetice satisfacția afectivă și dorința de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
materială a cultivatorilor - mai spune Eminescu și Încheie - pentru aceasta interesul general ar trebui să nu ni se pară ca o utopie. Aceste realități și previziuni aveau să devină de-a dreptul dramatice imediat după primul război mondial când cauzele intuite de Eminescu vor adânci criza În care se afla poporul român, chiar dacă reușise să-și Împlinească visul istoric În privința perimetrului geografic național. Pentru a ilustra acest lucru vom folosi materialul publicat de Emil D. B. Vasiliu În 1922 intitulat „ Situația demografică
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sub imperiul impulsului de moment. Spre exemplu, schimbări bruște în raportul de schimb al monedei naționale pot fi interpretate pripit de companiile care nu s-au obișnuit cu piața locală, ducând până la decizii de dezinvestire, câtă vreme firmele experimentate pot intui natura reală a fenomenului (cursul poate reveni curând la normal). A patra categorie se referă la sistemul intern al corporației. După cum am menționat deja, diversificarea poate provoca dezinvestiții ulterioare, motivațiile fiind numeroase: - neatingerea economiei de scară (Lecraw, 1984); - context nefamiliar
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
ar deveni mai nesigur - 43,78%), în condițiile unei conduceri mai eficiente (64,61%). Un alt studiu, realizat de filiala din România a companiei KPMG (1998), ne pune în fața realității privind salarizarea în corporațiile transnaționale, o realitate de altfel bine intuită de participanții la studiul precedent. Studiul KPMG a vizat un număr de 350 de companii străine 9. Procentul de participare a fost de 17% (departe totuși de o rată care să confere studiului credibilitate deplină). Posturile analizate au fost: director
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
Corespondența cu foarte avansatul program de înnoire a „gramaticii” poeziei e, totuși, în mod firesc, relativă. Și nu poate fi altfel, de vreme ce perfecta echivalare a viziunii constructivismului (abstracționismului) plastic cu limbajul poetic e, practic, imposibil de realizat. Teoreticianul Voronca a intuit însă exact apropierile posibile, adresându-le exemplului mallarméean și variantelor sale reprezentate în spațiul avangardist, în sensul unei practici a poeziei ca o construcție în limbaj, ca și indiferentă față de „idee” și față de „natură”; sugestie radicalizată de avangardă în direcția
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în tradiția metafizicii occidentale, deși credea într-un salt de eră geologică în comparație cu aceasta. Iată de ce materialismul, la rându-i, a jubilat la ideea că întemeiază un nou antropocentrism. Când Michel Foucault s-a desprins decisiv de marxism, el a intuit dificultățile pretenției unui nou umanism și, în consecință, a respins brutal ideea de umanism, trezind protestele brutale, în aceeași măsură, ale lui Sartre și ale comilitonilor care veneau dinspre marxism și existențialism. Cu "noul antropocentrism" postmodern, dincolo de om și de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ființa aruncată în timp. Aceasta-i condiția lui de la păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă dialogică, însă, omul își întoarce privirea spre simultaneitatea dinamică a Treimii, anulând și dimensiunea spațiului ca distanță. Timpul, cum a intuit gândirea mitică (v. mitul lui Narcis și al nefericitei Echo) și cum au constatat filosofii și psihologii, nu-i decât durere, suferință, pe când spațiul este "euforic". Scindate, însă, unul de altul, angoasa-timp se deghizează în depărtare ca spațiu. Timpul învins
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ei descoperă că numai ei doi, fără lumina divină, hyperionică, nu-și poate găsi cu adevărat norocul, ora de iubire spre care Luceafărul-geniu năzuise. Părintele Stăniloae invocă sentința lui Pascal: "Iisus va fi în agonie până la sfârșitul lumii". Noica a intuit "mizeria" răcelii hyperionice din finalul poemului, deși răceala lui e încă o surdă suferință. De altfel, George Munteanu a atras atenția că Eminescu a rămas nemulțumit de finalul poemului, că intenționa să revină asupra lui și să-l înalțe à
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dar nu există o garanție a justeții alegerii, în afară de libertate. În libertate se vede antropocentrismul creștin, dezvoltat de teologia Părintelui Stăniloae. Credința că lumea a fost creată pentru om esențializează, la nivel de dogmă, acest antropocentrism. Nichita Stănescu l-a intuit, la modul poetic, în insolita lui laudă adusă lui Ptolemeu. (Vezi volumul Laus Ptolemaei, 1968). Creând omul, Dumnezeu a dat sens creației sale. Dar omul căzut e chiar cel care suferă de maladia altui tip de antropocentrism, cel luciferic, împărtășit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
comunismului, cât și în cele ale nazismului. Acum, el ne surâde din utopia jeunesse, pe care am calificat-o drept cea mai iresponsabilă agresiune educațională din istoria lumii împotriva copiilor și adolescenților. În noul "paradis" terestru, norma "libertății" este cea intuită de Ivan Karamazov: Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis. Nu e de mirare că mentalitatea postmodernistă a găsit un teren ideal de manifestare în țările abia ieșite din blocul sovietic, în vreme ce în Occident s-a stins relativ repede
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și pe Apollo. Mișcarea sofistică a lui Derrida nu e spre zeii păgâni, ci spre limbaj. Rorty, de aceea, recunoaște ca precursor pentru neopragmatism pe Wittgenstein, pentru care limbajul rămâne instrument, iar nu o entitate misterioasă suficientă sieși. Rorty a intuit că, de fapt, postmodernismul lui Derrida nu e o ruptură radicală de teologia creștină, iar pretenția uciderii zeului e ambiguă, deoarece a treia Persoană a Treimii lucrează în logos, Biblia afirmând că "Întru'nceput era Cuvântul și Cuvântul era la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dar n-o recunoaște, fiindcă i-ar strica teoria rupturii de identitate. "Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri Archaeus este tot", zice Eminescu. Așadar, arheul este adevărul din lume. Îl vom regăsi în poveste, așa cum au intuit și postmodernii, dar cu iluzia că nu mai au nevoie de adevăr: "S-ascultăm poveștile, căci ele cel puțin ne fac să trăim și-n viața altor oameni, să ne amestecăm visurile și gândirile noastre cu ale lor... În ele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
atât, căci ambivalența dată de statutul de "insulă în insulă", ne trimite nu la monismul metafizicii tradiționale, ci la arheitate, care transcende dualismul spirit-materie174, căci "insula în insulă" nu mai e centrul, ci stă între antiteze, la "margine", sau cum intuiește chiar Eliade "într-o zonă sacră, adică reală", care în limbaj filosofic și teologal transmodern o numim zonă de transparență. Din acest punct de vedere, este întru-totul validă observația lui Eliade: Nuditatea descoperită de Cezara și Ieronim în insulă reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Livescu, în 1985226. Inadecvarea substituirii postmodernismului cu transmodernismul a sesizat-o foarte bine Ion Bogdan Lefter, care găsea cu totul nefericită sintagma "trans-modernism textualist". Peste trei ani, o asemenea greșeală conceptuală nu va mai comite Radu Enescu, cel care va intui mai bine virtualitățile semantice ale cuvântului transmodernism. În orice caz, el îl percepe în rivalitate cu postmodernismul, ca o posibilă reacție la noua "modă". Radu Enescu pleca de la argumente furnizate chiar de fruntașii occidentali ai curentului, invocând o afirmație a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru Leonardo da Vinci și pentru filmul The Passion făcut de Mel"250. Dar de ce ar trebui redefinit un cuvânt abandonat chiar de vechii lui susținători? Despărțindu-se de postmodernism, Ziauddin Sardar, s-a supus necesității "rectificării denumirilor" și a intuit că veritabila paradigmă de după modernism și postmodernism este transmodernismul. Constantin Virgil Negoiță observă corect că modernismul nu are apetit pentru infinit, dar se-nșală când crede că postmodernismul l-ar avea. "Revelația" postmodernului e tocmai "finitul", concretul, din care izgonește sacrul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spre împlinire sau desăvârșire, iar nu ca dat ontologic. Ele nu au un timp ireversibil aliat cu hazardul, cum crede Prigogine, deși se actualizează într-un asemenea timp, ci purced dintr-un prototimp, unul roditor, pe care Nietzsche l-a intuit în eterna reîntoarcere, concept denaturat, în chip abuziv, de către filosofii postmoderni și, din atare pricină, neînțeles nici de Noica. Firește, și nihilismul lui Nietzsche nu a scăpat de mistificare. Svetlana Paleologu-Matta a sesizat, într-o lectură transmodernă a lui Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Uniunea Europeană, în secolul al XXI-lea, va fi transmodernă sau nu va fi deloc. Cred că Europa intră în cea mai importantă eră a evoluției sale istorice, aceea în care ar trebui să fie "avangardă" a transmodernității. Încă Noica a intuit necesitatea acestui rol, în plin război rece. Filosoful a creat ontologia devenirii întru ființă și a logicii lui Hermes în spiritul unui ethos transmodern, într-o vreme când modernismul și postmodernismul erau la apogeu. Va trebui să-l recitim pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pură din mitul lui Tristan și al Isoldei face imposibilă întâlnirea bărbatului și a femeii într-o iubire de aproape. Este ceea ce Denis de Rougemont numește iubirea mediată. O "mediere" fie externă, fie internă, pe care romancierii de geniu au intuit-o, de la Cervantes la Flaubert sau Proust. Aceasta e transcendența deviată, opusă celei verticale din creștinism. Tristan și Isolda "se iubesc unul pe altul, dar fiecare îl iubește pe celălalt numai plecând de la sine însuși, nu de la celălalt. Nefericirea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vidului. Este adevărat că taoismul identifică vidul cu Dumnezeu (Dao), dar mai vorbește de Unul care este Suflul primordial și care însuflețește dualitatea yin-yang, într-o logică triadică, generând ființă. În această ecuație "Vidul tinde către plenitudine"328. Taoismul a intuit legătura dintre oglindă și vid. Iar pictura chineză este, din acest punct de vedere, una a zonelor de maximă transparență. Altfel spus, una transmodernă, prin excelență. Este celebră afirmația lui Lao Tzî din cap. XI al cărții sale Dao de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prin coincidență. Este ceea ce se-ntâmplă cu Tereza și Tomas. Repetiția ușoară (echivalentul repetiției oarbe, ca devenire întru devenire) se transmută în repetiție grea (încercarea eminesciană, devenirea întru ființă), ca în cvartetul lui Beethoven. Coincidența este semnul destinului, cum au intuit cei vechi. Asta grăiește extraordinarul mit al lui Oedip, care începe cu întâmplarea copilului găsit plutind în coș. Kundera dă exemplul tolstoian al Annei Karenina. Anna l-a cunoscut pe Vronski în clipa când, într-o gară, o femeie se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
iubire care între cele două sexe e posibilă doar în interiorul căsătoriei sacre. Ethosul postmodern a împins până la exces cele două forme de erezii erotice, amenințând cu destrămarea familiei, adică sporind entropia socială. Ba a nutrit și alte erezii precum feminismul (intuit de Nietzsche, care, de aceea, a fost acuzat de "misoginism") și mitul celui de al treilea sex, care se vrea întemeietor al unei noi civilizații, de tip "gay". Toate, însă, duc la kitsch prin exaltarea pasiunii sau a optimismului rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
va veni o zi când va trebui să dea socoteală de gestiunea lui"440. Ziua acestei judecăți e foarte aproape, dar omul e la fel de orb ca Oedip pe când avea doi ochi "sănătoși". Azi, animalele și păsările sunt bolnave (cum a intuit, pentru oameni, N. Breban, în titlul primului său mare roman, Animale bolnave) și boala lor devine o pedeapsă pentru iresponsabilul lor administrator, omul (vezi maladia vacii nebune, vezi gripa aviară etc.). Omul nu-și dă seama că într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
c] se învăț] prin intuiție sau analiz] moral] direct]. În ambele cazuri se putea susține c] toți oamenii puteau cunoaște cerințele moralei de vreme ce nu e nevoie de o inteligent] deosebit] sau de educație pentru a avea sentimente sau pentru a intui ceea ce este evident. Psihologia lui Hobbes a fost criticat] de c]tre aceia care susțineau c] oamenii doresc în mod natural binele celorlalți. Nu ar mai fi nevoie în acest caz de sancțiuni externe pentru motivație; de vreme ce oamenii pot vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
folosit de c]tre toți indivizii în același mod. Thomas Reid, cel mai conservator dintre cei trei, a susținut c] morală simțului comun cuprinde acele principii care pot fi aplicate cu ușurinț] și al c]ror adev]r poate fi intuit de oricine. Știm pur și simplu c] trebuie s] îi ajut]m pe ceilalți, s] action]m drept, s] spunem adev]rul și așa mai departe. O sistematizare suplimentar] a acestor principii nu e posibil] și nu e nici m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la nivel social unei „teorii naturale a drept]ții”. Avem obligația de a promova instituțiile drepte, obligație derivat] nu din consimt]mânt sau avantaj reciproc, ci pur și simplu datorat] celorlalți. Care este conținutul obligației naturale a drept]ții? Putem intui ce înseamn] tratamentul egal, dar avem nevoie și de proceduri pentru a determina sensul exact al drept]ții. În viziunea lui Rawls, ideea contractului social este o astfel de procedur], deoarece conține un principiu de bâz] al deliber]rii imparțiale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]