4,397 matches
-
Sub vraja istoriei Intotdeauna, trecutul a constituit o ispită, în fața căreia nu doar istoricii profesioniști cedează. Aproape tot omul care a trecut printr-o școală și a venit, deci, în contact direct măcar și cu un manual de Istorie, se simte atras, ca de un miraculos magnet, de întâmplările
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să și-o impună în chip deliberat, acel om se strecoară pe firul Istoriei, ca pe acela al unei ape curgătoare, dar în sensul invers al curgerii ei, pentru a-și descoperi izvoarele și datele de bază ale propriei biografii. Ispita cu care Istoria îi ademenește pe artiști - scriitori, plasticieni, muzicieni - este, într-o măsură aceeași. Într-o altă măsură, însă, cea mai importantă, această ispită determină în ființa și conștiința artistului reacții cu totul aparte. Aparte atât prin profunzimea lor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
al curgerii ei, pentru a-și descoperi izvoarele și datele de bază ale propriei biografii. Ispita cu care Istoria îi ademenește pe artiști - scriitori, plasticieni, muzicieni - este, într-o măsură aceeași. Într-o altă măsură, însă, cea mai importantă, această ispită determină în ființa și conștiința artistului reacții cu totul aparte. Aparte atât prin profunzimea lor, cât și prin varietatea unghiurilor de vedere din care judecă ei faptele și întâmplările trecutului. Într-un fel, artistul merge alături de istoric, amândoi străduindu-se
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
se uită la Istorie cu același ochi critic, se uită la ea și cu un alt ochi, care elimină asperitățile, umanizează fapte și date, reîncarnează oameni, rememorează imagistic locuri și edificii, face, adică, prin opera sa, o și mai mare ispită a Istoriei. În această haină ademenitoare se îmbracă și noua carte a lui Vasile Ilucă, autorul care se dovedește unul din cei mai slabi atunci când răsar în fața lui ispitele Istoriei. Auzind cântecul sirenei, el singur se dezleagă de catarg și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și edificii, face, adică, prin opera sa, o și mai mare ispită a Istoriei. În această haină ademenitoare se îmbracă și noua carte a lui Vasile Ilucă, autorul care se dovedește unul din cei mai slabi atunci când răsar în fața lui ispitele Istoriei. Auzind cântecul sirenei, el singur se dezleagă de catarg și se aruncă în valurile tumultoase ale trecutului, căruia i se oferă total, ca unei mari iubiri. Rezultatul? Nu dispariția îndrăgostitului, ci o revigorare a sentimentelor sale, exprimate printr-o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
De data aceasta, scriitorul abordează o parte extrem de importantă din trecutul colțului de țară numit Moldova. Importantă deopotrivă prin consistența sa și prin dificultățile pe care subiectul în sine le implică. Dându-și seama de dimensiunile, dar și de primejdiile ispitei, autorul a chemat ajutoare. Adică a inventat un personaj - Spiritul domnesc - care să-l protejeze în fața primejdiilor de a cădea în greșeală, precum și să-l însoțească pe calea cea bună în tentativa ambițioasă de a descâlci fire dintr-un ghem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe cel mai grav: orgoliul de a fi virtuos! II. În termeni religioși, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători de viciu, nu avem fire vicioasă. Dar suntem „buni conducă tori“ de ispite, suntem receptivi, disponibili
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători de viciu, nu avem fire vicioasă. Dar suntem „buni conducă tori“ de ispite, suntem receptivi, disponibili, „consumatori“. Asta pare să ne dezvinovă țească. Dacă suntem victimele unor agenți externi, suntem nevinovați. În realitate, suntem invitați la responsabilitate, adică la reacție. De ceva care nu-ți este consubstanțial poți să te aperi. Poți lua
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Îți pui casa la dispoziția unor golani care, încet-încet, te evacuează. Remediul poate fi, de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul“ și faci curățenie. Viciile trebuie luate în serios, dar nu trebuie monumentalizate. În definitiv, cum spunea un călugăr, puzderia ispitelor seamănă cu un bâzâit de muște. E normal să te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să le consolideze rezistența. Viciile nu trebuie înființate prin sermonizare catastrofică. Mult mai eficace e să le
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
elibera de corp nu doar suprimându-l, ci și epuizându-i toate posibilitățile, pe principiul „când ești căzut la pă mânt nu te poți scula decât sprijinindu-te pe pământ“. Cu alte cuvinte, simpla demonizare a plăcerii nu garantează extirparea ispitei. O cale plauzibilă e și aceea a plăcerii de dramatizate, sistematizate, utili zate ca trambulină, ca vehicul al unei „rupturi de nivel“. Preiei, ca la jiu-jitsu, energia adversarului și o utilizezi împotriva lui. Pe cei care, citind aceste rânduri, vor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sau mai târziu va fi victima propriei lui îngustimi. Toți știm că nu trebuie să minți. E un „principiu“ incontestabil. Dar Nicu Steinhardt descoperă, în închisoare, virtutea de a-ți minți anchetatorul. Nimeni nu e scutit, în viața curentă, de ispita minciunii salutare, benefice, caritabile. - spune, sibilinic, Avva Alonios, în Pateric. Problema nu este să nu minți, ci să cântărești cu discernământ care sunt, în anumite circumstanțe, marginile tolerabile ale minciunii, dozajul admisibil al falsului, legitimitatea adevă rului parțial. Evident, intrăm
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ianolide dă la rândul său dovadă de mare smerenie și-i dă răspuns abia după trei zile de rugăciune, astfel: „Nu mă îndoiesc de minuni, însă nu cred că ne sunt de neapărată trebuință pentru mântuire. Să ne ferim de ispite”. Iată, deci, la ce nivel înalt i-au adus smerenia și rugăciunea pe aleșii lui Dumnezeu. 1.3.2. Botezul Și cum pe Dumnezeu Îl descoperim nu numai în rugăciune sau în Liturghie, ci și în Sfintele Taine, putem aminti
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Cei ce în clipa morții au avut în gând, Numele Treimei prea blagoslovite. Pe toți mucenicii neamului, eroi, Luptători cu spade sau cu rugi sfințite, Toți cei ce se roagă astăzi pentru noi, Și ne scot în grabă, tainic din ispite, Și pe toți aceia, care pentru neam, Au trăit în temniți ca-n niște morminte. Pe tot neamul nostru evlavios și sfânt, Voievozi și Doamne, boieri, jupânese, Toți câți dorm cu trupul în acest pământ, În hotarul Țării noastre prea
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. 12. Soț ideal, soție ideală Pr. Nicolae Tănase Descriere: Cartea de față se adresesază tuturor, dar în primul rând celor mai tineri. Ei trebuie să răspundă urgent, din fuga vieții uneori, la ispitele care-i asaltează. Părintele Nicolae Tănase răspunde răspicat și luminos la griji și îngrijorări din cele mai încărcate de povara veacului. Prietenie, iubire, căsătorie sunt abordate fără a ocoli teme precum iubire și senzualitate sau femeia dincolo de relația ei strict
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cu prieteni“, 22 mai 1999, ora 16,34 38. Între ieri și mâine, Omul Mărturisit sau nu, firul roșu al emisiunii e evoluția. Și chiar dacă delicata noastră amfitrioană mi-a sugerat două alte cuvinte: om și viitor, nu pot rezista ispitei globalității, aceea oferită de evoluție, poate pentru a nu ameți pendulând Între ele. Căci evoluția cuprinde și omul și viitorul. Dar are și un trecut... Doar că lungul, mai bine zis fără de Început și sfârșit drum al evoluției nu e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
radioul. Și le-am spus pe toate acestea acum, oarecum post factum, dovadă că viitorul, ca un ceva nemanifestat, e intangibil... 21 septembrie 1999 CARTEA A DOUA. Vorbe de clacă 1. Omniprezenta apă Extrovertit de felul meu, nu pot rezista ispitei de a vă face părtași la cât mai multe din gândurile mele, chiar și dintre acelea materializate efemer; o discuție liberă, dar radiodifuzată, pe care o reconstitui acum, urmărind niște notițe care acoperă un pachet de țigări. Celălalt fumător, de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
față de o evoluție - mai bine zis o derulare a ei - cantitativă și calitativă poate prea rapidă. Închei, pentru a vă scuti de barbaria monopolizării acestui microfon; cea mai mare dintre toate... 2. Dreptate Recunosc că am renunțat cu greu la ispita - eu să fiu ispitit? - de a vorbi despre mine. E totuși litera mea, nu a „ăluia“, câtă vreme v’am dat alfabetul ca să scriți numai „drăcării“. O las pe altă dată, când veți fi mai obișnuiți cu mine. Și, cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a.m.d. Dar, pe acest drum, fiece individ a fost nedreptățit. Doar societatea a progresat. Astfel, individul a suferit mereu - materialicește - devenind Însă, din membru al unei hoarde animalice - la fel de suferind materialicește - cel al unei hoarde civilizate, apoi intelectualizate, spiritualizate... Ispita mea e doar una, chiar după atâta polologhie: Cum percepeți, implicit reacționați? Pe termen lung sau scurt? Urmărind media dârei ude, care arată drumul, sau bucata spre „hăis“, mă rog, spre „cea“? Vă răspund tot eu: Fiecare oscilație de la „hăis
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Victoria D. Popa 7 zile în Grecia Motto: „Angulus ridet” „Acest colț de pământ îmi surâde” Horațiu Teribila ispită Din fragedă pruncie și până la cea mai înaintată vârstă ești prins în dansul ispitelor. Copilul mic este ispitit de șmecheria funcționării unei jucării, elevul de țigară sau de găsirea soluțiilor unor probleme, adolescentul de frumusețea unei fete sau de aflarea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Victoria D. Popa 7 zile în Grecia Motto: „Angulus ridet” „Acest colț de pământ îmi surâde” Horațiu Teribila ispită Din fragedă pruncie și până la cea mai înaintată vârstă ești prins în dansul ispitelor. Copilul mic este ispitit de șmecheria funcționării unei jucării, elevul de țigară sau de găsirea soluțiilor unor probleme, adolescentul de frumusețea unei fete sau de aflarea unor răspunsuri care să dea aripi elanului vârstei sale și imaginației atât de înflăcărate
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pracic, cu nimeni nu s-a înțeles mai bine decât cu el”.<footnote Mircea Vulcănescu, „Dimensiunea românească a existenței”,Editura Fundației Culturale Române,București,1991, p. 20 footnote> Avea perfectă dreptate.Aceste ieșiri în afara țării au fost la vremea aceea ispitele mele. Anii au trecut, împreună cu ei am trecut și eu prinsă în alte preocupări, greutăți, necazuri printre care moartea soțului când viața mea n-a mai fost la fel ca înainte, și în ultimul timp am fost ispitită de a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și eu prinsă în alte preocupări, greutăți, necazuri printre care moartea soțului când viața mea n-a mai fost la fel ca înainte, și în ultimul timp am fost ispitită de a merge în Grecia. Mă întrebam cum apar aceste ispite uneori atât de surprinzătoare. Răspunsul l-am găsit în cartea „Dimensiunea românească a existenței” scrisă de Mircea Vulcănescu pe care mi-a dăruit-o un bun și vechi coleg și prieten într-un moment deosebit. Funcționasem la aceeași școală în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
din orașul meu, știi c-ai fost de față. S-ar mai fi gândit că nu o va mai primi? Pentru a-i îndeplini dorința, le voi trimite doamnelor, când ajung acolo. Așa cum am amintit eram nedumerită cum de apar ispitele mai înainte pomenite în sufletul oamenilor. Cartea „Dimensiunea românească a existenței” primită de la prietenul meu care nu mai este în viață, m-a edificat. Autorul ei Mircea Vulcănescu considera sufletul românesc ca fiind produsul unei serii întregi de influențe. Pe
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
s-ar simți întregite prin alunecarea în direcția felului de a fi al anumitor altor popoare”<footnote Mircea Vulcănescu, „Dimensiunea românească a existenței”, Editura Fundației Culturale Române,Bucrești,1991, p. 42 footnote>. Toate aceste veleități, tendințe, sentimente le-a numit ispite. Citind cartea am înțeles că ispitele sunt tendințe de a depăși, de a ieși din tine pentru ca astfel să te poți întregi prin adaosul unei realități din afară. Acum înțelegeam nebuna mea dorință de a merge în Grecia, teribila mea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]