KorAP: Find »[drukola/base=iveală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...203 >

5,069 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

umane pe calea unei reducții de tip fenomenologic, în sens de readucere a tuturor elementelor acestui orizont la propriul lor început, fapt originar; acesta pare el însuși un element dinlăuntrul unității de viață umană, vizibil însă numai prin scoaterea la iveală a condițiilor în care el își exercită, neîncetat, funcțiile sale de întemeiere. Am putea crede, pe de o parte, că aceste modalități ale gândirii, cu rol de acreditare a practicilor (făptuirilor) umane, corespund întrutotul, adică istoric și funcțional, acestora din

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
aceasta, istoric, și le-a dat sieși, constrângeri care nu sunt altele decât cele ale gândirii autonome despre care am amintit mai sus. Neuitând, tocmai pornind de la (mizând pe) un astfel de "început", că scopul este de a scoate la iveală însăși îndreptățirea actelor de preluare și prelucrare a faptului "unitate de viață omenească" în ceea ce el este ca atare, operație care implică și arătarea de sine ca atare a acesteia. Iar îndreptățirea în cauză ține tocmai de gândirea autonomă, care

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în act în anumite condiții. Care sunt acestea? Deocamdată poate fi formulată o regulă de metodă, ea însăși constrânsă formal și având un sens negativ: limitele despre care este vorba aici nu sunt evidente și nu pot fi scoase la iveală pe o cale natural-istorică. Pare destul de clar, în acest moment, că sunt necesare, pentru un asemenea scop, alte căi ale gândirii decât cele omologate (de gândirea însăși). Dar care sunt, în orizontul dat al ființării omenești, aceste căi? O cercetare

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sale, adică la însăși originea tradiției eficace. Din unghiul celor susținute mai sus, jocul acesta este al gândirii, iar regulile sale sunt predominant formale. O cercetare directă a acestora nu este cu putință decât cu condiția de a scoate la iveală, printr-o reducție de tip "fenomenologic", ceea ce este originar pentru gândirea formală, autonomizată: judecata și timpul; acestea mai pot fi sesizate, tocmai pe o asemenea cale, ca unitate originară a gândirii formale și a propriului ei obiect: ea însăși; de

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ungherele unităților omenești de viață. Până la urmă, dominația gândirii autonome a ceea ce poate fi numit "sistemul convențiilor judicative" a căpătat un sens de generalitate maximă, raportat la om, la lumea vieții sale. Reducțiile ce vor fi operate vor scoate la iveală și fenomenul acestei extinderi; cu toate că demersul își va asuma limite firești, cele corespunzătoare înseși limitelor filosofiei istorice. Prima reducție, cea judicativă a dictaturii judicativului, este, în esența sa, de tip fenomenologic. Motivele vor fi desfășurate înaintea operării ei. Acum se

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ale unui asemenea fenomen. Lucrurile însele" ar fi, desigur, altele acum: ar fi tocmai cele care numai astfel pot fi: lucrurile însele. Dar nu putem ajunge la acestea înainte de a opera reducția judicativă asupra dictaturii judicativului, pentru a scoate la iveală dominația judicativului constitutiv, în sensul predeterminării oricărui fapt de gândire, rostire, făptuire din lumea logică, stăpână peste lumea vieții omului, sau, mai bine zis, peste o parte a sa care i se substituie întregului acesteia. Ceea ce înseamnă că "lucrurile însele

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
seamă către recunoașterea filosofică, sau către ceea ce numim îndeobște reconstrucție filosofică, înțeleasă ca unitate a demersului filosofic, așa cum teoria este unitate a demersului științific, opera de artă a celui artistic, doctrina a celui ideologic etc. Dacă ceea ce va ieși la iveală prin demersul pe care acum îl pun la cale se va apropia de vreo "teorie" a cunoașterii, clasică sau modernă, faptul nu reprezintă decât o întâmplare. În urmare, accentul "transcendental" legat de ideea preexistenței unor "forme subiective" ale filosofării nu

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
lucrări Ceea ce se vestește aici, pentru a căpăta un chip acceptabil chiar de pe poziția convențiilor judicative, este condiționat, cumva, de anumite fapte care, deși sunt "particulare", având o legătură mai degrabă indirectă cu filosoficul în el însuși, trebuie scoase la iveală de la bun început, atât cât este cu putință. Aceste fapte la care fac referire aparțin culturii și filosofiei românești. Printre ele, limba este, poate, cel mai semnificativ. Cum știm, la un limbaj filosofic românesc se lucrează încă, chiar dacă între timp

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ale "nimicului" (Ioan Petrovici, Iosif Brucăr), ale "existenței divine și personale" (Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran), ale raporturilor dintre condiționat și necondiționat (C. Rădulescu-Motru, Ioan D. Gherea), ale eului constituant ("subiectiv", Alexandru Dragomir, "obiectiv", Mircea Florian) etc. scot la iveală semne ale non-judicativului; desigur, pot fi găsite și exemple mai proaspete. Așadar, și filosofia românească actuală bate căile de la marginea judicativului constitutiv, urmărind sensuri care îl transcend pe acesta. În fapt, toate aceste reconstrucții filosofice, aparținând filosofiei actuale, constituie însuși

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
topos-uri ale gândirii gândirea ca element al filosofiei (dictatura judicativului, adică gândirea-positum, de o parte, proiectul non-judicativ, adică gândirea-fenomen, de alta) încearcă să ajungă la rădăcinile celor două chipuri ale acestei "științe"; de fapt, ea încearcă să scoată la iveală chipul ascuns al acesteia, adumbririle și luminișurile despre care vorbeam mai devreme; și, deoarece gândirea este, în ființa sa, act, reconstituirea topos-urilor sale fie acestea demult închegate și hotărnicite înseamnă punerea la lucru, pentru o afirmare de sine, a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
resimțirea acestei "iubiri" primare a unui alt-ceva, însoțită, destinal, de uimirile descinse din părăsirea unei lumi și de intrarea într-o lume "nouă". Gândirea-positum, gândirea dată în orizontul dictaturii judicativului, așezată în formele pe care tradiția ni le scoate la iveală analitica și dialectica -, forme care ne atrag ochii, mai întâi, apoi mintea rătăcită printre evidențele vederilor și atingerilor de toate felurile, la sfârșit, chiar mâinile făptuitoare, constituie, dacă se poate spune așa, "filosofia lui a ști de ce știi ceea ce știi

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
schemă cu ajutorul căreia să aruncăm o privire către faptele "istorice" prezentate deja. De ce? Pentru că semnificațiile fenomenologice ale faptelor în cauză sunt importante și pentru "fenomenologia" constituirii logicii, una dintre țintele demersului de față. În plus, în acest fel ies la iveală, din debutul demersului, diferențele dintre regulile metodei fenomenologice, încetățenite în filosofie, în bună măsură, de natura dictaturii judicativului, și atitudinea fenomenologică, oarecum liberă față de aceste reguli. Fenomenul are în alcătuirea sa două elemente: datul și nimicul, ambele posibile, pe rând

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
valorează" decât ca o conștiință cunoscătoare a celor ce există precum există. Dar în toate acestea, logos-ul însuși se distribuie prin împărțire, fiindcă va conta "forma" ca atare a acestor demersuri de gândire, fapt care va fi scos la iveală cu toată puterea de Aristotel. Însuși proiectul logicii sale se sprijină, în primul rând, pe această formalizare a logos-ului, care, pentru direcția de cercetare din această lucrare, reprezintă actul său (al logos-ului) de distribuire prin împărțire. Vizibilă în

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fi acceptate în spațiul semnificativ al filosofiei, pentru că ele corespund standardelor fundamentale de valabilitate. Totodată, ele au șanse de a fi socotite cunoștințe, cunoașteri. Fără îndoială, faptul acesta nu este de la sine înțeles și tocmai de aceea trebuie scos la iveală printr-un demers potrivit: acela al reducției judicative. Prescripțiile logice pe care le cuprind analitica și dialectica, toate condiționate, așadar, de logica-organon, alcătuiesc un scenariu normativ o structură regulativă ce capătă funcții constitutive pentru aceste modele la care participă rostirea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mai potrivită din anumite motive (desigur, formale, adică dependente de fel de fel de reguli postulate). Este cumva necesar să fie regândit statutul analiticii și al dialecticii prin raportare la un temei mai profund al lor decât cel scos la iveală din perspectiva scopului prim pentru care ele ar fi fost construite și puse la lucru de către Aristotel, temei ivit, cum am constatat, dar încă neclar; fără a fi vorba, în această operare, de o denaturare a sensurilor logicii-organon. 3.1

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
început, însă doar prefigurat, dar tocmai de aceea puternic în a atrage către sine "lucrurile" pe care gândirea le întâlnește. Corectitudinea raționamentului se raportează, în ultimă instanță, la cunoaștere, adică la ordinea (formală a) acesteia. Sensul descoperit (dezvăluit, scos la iveală, adus în lumina înțelegerii) de către conștiința întrebătoare, atunci când judecă asupra distincției dintre raționamentul corect și cel sofistic fiind vorba despre rostul instrumental al acestor tipuri de raționamente -, este legat de cunoaștere și se supune exigențelor valabile în orizontul acesteia; și

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pentru analitică și dialectică la nivelul raționamentului, constatăm că nici nu mai putem înainta în sensul unui nou temei. Căutarea temeiului este ea însăși legitimată judicativ. Dar în orizontul judicativului, trebuie acceptat un temei ultim (rostul lui va ieși la iveală prin operarea reducției judicative); de fapt, a fost deja acceptat. De aceea am putea spune că diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea părelnică (doxa) constituie un veritabil element a priori al logicii organon și, de fapt, al oricărei logici

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
două discipline ale logicii aristotelice: analitica sau apodictica problemelor speciale, circumscrise în obiectul și metoda lor, și dialectica, disciplina argumentării prin judecăți probabile, disciplina problemelor generale, cu metode accesibile oricărui om, cercetată de Aristotel în Topică."59 Prin scoaterea la iveală a elementului a priori al logicii și prin valorificarea lui într-o ordine a reconstrucției statutului logicii, autoreferențialitatea gândirii se retrage, căpătând contur ceea ce grecii numeau eironeia (nu cred să fie greșit ironia)60, demersul "reamintirii" originii, în cazul nostru

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
profund al celor două modele de discurs (analitica și dialectica) și al diferenței dintre raționamentul corect și cel sofistic; oarecum dincolo de elementul a priori al logicii formale, diferența dintre episteme și doxa, totuși mai degrabă dincoace, fiindcă ceea ce iese la iveală acum nu este decât o ipostază a temeiului ultim al analiticii și dialecticii, o ipostază a elementului a priori al acestora, așa cum l-am gândit mai devreme, ca diferență între cunoașterea veritabilă și cea părelnică. Care este această ipostază? Este

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ea, în modul în care ea însăși s-a arătat pe sine unei conștiințe care, trecând ea însăși dincolo de naturalitatea proprie, a sesizat-o și a dat mărturie pentru aceasta. Ea este liberă și față de celelalte fapte logice scoase la iveală în demersul nostru, anume față de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, apoi, într-un anumit fel, de diferența dintre cunoașterea veritabilă și cea părelnică. În plus, relația de corespondență, atâta vreme cât este luată ca adevăr, iar acesta este luat prin

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ivirea unor forme ale rostirii filosofice care să nu mai aibă, originar, o predeterminare judicativ-constitutivă; dar acest fapt aproape nici nu este de bănuit în acest moment; el ar deveni posibil numai prin operarea reducției judicative, pentru a scoate la iveală ceea-ce-este dictatura judicativului (și am anticipat, este timp) și a înainta astfel către o "reducție" a timpului la elementul originar pe care îl reprezintă însuși timpul în orizont judicativ (l-am anticipat și pe acesta: este logos-ul). Și poate

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică Raționamentul înțelegem din cele spuse mai sus nu este propriu-zis ceva aparte față de judecată, pentru că el doar multiplică principiul formal al acesteia, relația S P. De fapt, operația de scoatere la iveală a diferenței cu semnificație judicativ-constitutivă, dintre cunoașterea veritabilă și cea părelnică, precum și a diferenței cu semnificație originar non-judicativă, dintre ceea-ce-este și ceea-ce-nu-este, ne-a arătat și altceva, în afara faptului că raționamentul este o multiplicare a structurii judicative originare S P.

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
obiectului (drept "conținut" al formei); diferența în cauză se anunță prin cele două aspecte ale judecății, formal și alethic, pe care doar reducția judicativului ce va fi operată într-o altă secțiune a acestei lucrări le va putea scoate la iveală, în sensul lor originar; 2) ipostaza adevărului proprie judicativului (pentru care judecata este "forma" preeminentă a gândirii), reglată de însăși diferența dintre formă și obiectul ei, este adevărul-corespondență; ea nu are valabilitate pentru alte forme ale gândirii în afară de judecată; particularizarea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cunoștinței este, cum s-a dovedit, formală. Deocamdată, avem proba doar pentru principiile științei (și ale artei). Ce se întâmplă în cazul acestora? Pentru a răspunde la întrebare, trebuie deschisă tema constituirii cunoștinței adevărate științifice. Genealogia cunoașterii, care scoate la iveală scenariul operațional precizat, trebuie luată și în sensul ei autentic, acela de constituire a cunoștinței; dar a unei cunoștințe condiționante pentru alte cunoștințe, anume pentru cele propriu-zis științifice. Scenariul alcătuit din cele patru operații (percepția, amintirea, experiența și principiul) doar

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
doi termeni, S și P, este ceea ce are cea mai adâncă semnificație atunci când avem în vedere cunoștința, chiar dacă există pericolul ca această legătură să dea o eroare, nu un adevăr, ci evidența în sensul "realizării" sale, a scoaterii sale la iveală; prin construcție propriu-zis logică, la Aristotel (cuprinzând aici orice schemă de raționare de tip silogistic care este validă, adică și silogismul științific sau demonstrația și silogismul dialectic sau argumentarea), prin demonstrație, la Descartes. Operația originară pentru construcția silogismului este constituirea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]