5,195 matches
-
Emilian, și discuțiile ce au loc în incinta redacției. Evenimentul istoric este privit deci din diverse unghiuri. Intersectarea acestor planuri urmărite simultan are loc odată cu refugiul disperat al lui Emilian în casa lui Pavel Anicet, căruia îi încredințează revolverul. Ne izbim din nou, în acest punct al narațiunii de un artificiu arhitectonic prea evident, care lasă să se întrezărească deja finalul. Conceptul de ,,întâmplare”, atât de insistent invocat de Mircea Eliade în romanele sale de factură existențialistă, este aici puțin forțat
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de 9 ani, se dezvoltă operativitatea nespecifică a gândirii. Desigur, elemente ale gândirii intuitive concrete mai apar încă în gândirea școlarului mic, mai ales în fața unor sarcini noi, neobișnuite, dificile. În timp ce școlarul din clasa I și a II-a se izbește și este dominat de rigorile regulilor și de cerința de operare cu concepte în moduri specifice, spre 9 ani, activitatea lui devine mai încărcată, formele de gândire divergentă se antrenează, fiind favorizate de multitudinea de situații de învățare ce se
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
cu ochi tăioși, de strajă, și glas dogit și aspru, menit să te-nfioare... Avea pe țeastă creastă și ca un fel de brațe cu care vrea să zboare și-o coadă cu panaș (mai povesti hoinarul cel poznaș) și se izbea în coapse așa asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cel puțin o întregește. La Înșeală-Moartea, evadat de opt ani, mișcarea aceasta slăbise mult; dar, în urma cugetării care-l absorbea, umbla cu pași atât de înceți și de solemni, încât oricât de slab îi era viciul de mers, trebuia să izbească un ochi atât de ager ca al lui La Pouraille. De altminteri, e ușor de înțeles că ocnașii, necontenit împreună la ocnă și neavînd de observat decât pe ei înșiși, și-au studiat în așa măsură chipurile, încât cunosc anumite
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
vede pe ea însăși, într un fel de ded ublare. Când am privit am văzut o lumină orbitoare, l umi nile din față ale unei mașini care venea cu viteză spre noi. Am auzit acel zgomot groaznic - partea mașinii fiind izbită - și a fost doar un moment în care părea că mergem prin întuneric, într un spațiu închis. Totul a fost foarte repede. Apoi părea că pluteam cam l a 5 picioare deasupra străzii și la aproape 5 metri depărtare de
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
întrețesîndu-se. Dacă vrei să vezi natura frumoasă și feciorelnică asemenea unei logodnice, du-te acolo într-o zi de primăvară. Balzac, Crinul din vale, p. 25 (12) Cînd, ajuns în vîrful platoului, am privit valea pentru ultima oară, am fost izbit de contrastul dintre imaginea ei de acum, în comparație cu aceea din ziua în care venisem: nu înverzea, nu pîlpîia ea atunci așa cum pîlpîiau, cum înverzeau dorințele și speranțele mele? Cunoscător acum al misterelor întunecate și melancolice ale unei familii, împărtășind spaimele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Cităm fragmentul în contextul său imediat: (39) (P0) Cînd intram în clasă, aveam obiceiul să ne aruncăm șepcile pe jos ca să putem avea mîinile libere; trebuia să le facem vînt sub bancă de cum treceam pragul, așa fel încît să se izbească de perete și să ridice o prăfăraie grozavă; așa era obiceiul casei. (P1) Dar, fie că el nu prinsese mișcarea, fie că nu cutezase să facă la fel, noi terminaserăm rugăciunea, și noul venit tot își mai ținea șapca pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
septembrie 1840, către orele șase de dimineață, La Ville-de-Montereau, gata de plecare, scotea vîrtejuri groase de fum în fața cheiului Saint-Bernard. Oamenii soseau cu sufletul la gură; butoaie mari, cabluri, coșuri cu albituri împiedicau circulația; marinarii nu răspundeau nimănui; oamenii se izbeau unii de alții; coletele urcau între cele două tambururi și gălăgia se topea în fîsîitul aburilor care, ieșind printre plăcile de tablă, înfășurau totul într-o ceață alburie, în vreme ce în față clopotul bătea fără contenire. [În sfîrșit vaporul plecă;] (...)* Gustave
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să corespundă exigentelor impuse de o cercetare au fost consistente, trebuie să admitem și unele limite. Dată fiind obligativitatea care decurge din utilizarea versiunii revizuite a FACS-ului, referitoare la filmarea subiecților (și, de aici, reticența de care ne-am izbit în a convinge un număr mai mare de persoane participante la studiu), am fost nevoiți a verifica rezultate pe un grup de numai 78 de subiecți. O cercetare desfășurată pe un lot mai reprezentativ numeric, în care blocajul produs subiecților
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
efeminată și suavă, cu ochi fără scântei, indiferenți și enigmatici, cu piept greu, cu pulpe grele, făcut parcă dintr-o marmură moale. Genunchii săi uriași, ca aceia ai lui Moise din San Piero in vincoli pe care Michelangelo l-a izbit cu ciocanul, rupeau stofa; laba tare a piciorului ca aceea antică de pe una din ulițele Romei spărgea încălțămintea, cărnurile sale suceau veșmintele. Criticul era gigantic și aveai impresia că punând urechea pe toracele său misterios spre a-i asculta bătăile
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
beau un pahar de sifon sau poate am vrut să-mi repar greșeala și să-i ofer târzilnica apă spre trezire, fapt este că am mai făcut o gafă, și ultima pentru interlocutoarea mea, sărmana! Sifonul a țâșnit, jetul a izbit în paharul de plastic pe care-l țineam în mâna dreaptă și de acolo a stropit manuscrisul, proiectând-o pe domnia sa, musca, jos, pe parchet, la vreo doi metri. Când am ridicat-o de acolo, mi-am dat seama că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toți locatarii. În Joia Mare, tata frământa aluatul de cozonac, vreo douăzeci de kilograme. Asta era misiunea lui, fiind o treabă mai grea. După ce-l frământa un timp, lua aluatul cu ambele mâini și-l ridica deasupra capului, apoi îl izbea în covată. Îl frământa cu pumnii și-l ghigosea până ce aluatul făcea beșici. După vreo două ore, aluatul era gata, mama îl acoperea cu o pânză curată și-l lăsa câteva ore „să se odihnească”. Apoi îl porționa pentru cozonaci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-i facă banditului. Între timp, Turcu se uita sfidător la mușterii încremeniți pe la mese, după care i-a ridicat tatei capul în sus, punându-i un deget gros și jegos sub nas. În momentul acela, pumnul drept al tatei a izbit năpraznic bărbia lui Turcu, ca un baros. Fierarul a zburat, cât era de mare și de greu, afară, pe spate și a căzut pe șinele de tramvai. A rămas lat acolo, nemișcat. Îi curgea sânge pe nas și pe gură
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
atunci când, după o așteptare de ore sau zile, se auzea vocea impiegatului de mișcare, prelung și parcă amenințător: „Cuuupleee!” Atunci trebuia să luăm în brațe lampa cu petrol, godinul din mijlocul vagonului, farfurii și pahare. Urma o zguduitură puternică, se izbeau tampoanele dintre vagoane între ele, căci se anexa locomotiva. Atunci știam că în curând vom pleca mai departe. Țin minte că ajunsesem pe undeva, prin munți. Eu sunt miop din naștere, o moștenesc pe mama, săraca. Vedeam pe cărările de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
asfaltat, igrasioasă și cu o bucățică de curte. Pe lângă casă trecea un pârâu cu apă liniștită. Era acolo și un pod din lemn. Scoteam de sub pod nămol și făceam „pocnitori”, un fel de căni fără toartă pe care, dacă le izbeai cu gura în jos de ceva tare, lemn sau piatră, pocneau, spre bucuria mea. Dincolo de drumul care ducea în dreapta la Regimentul 8 grăniceri, unde era ofițer fratele meu mai mare, Didi, se afla un șes plin de șanțuri, foste tranșeie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Banat. Locuiam pe o stradă, Manta Roșie, din cartierul Socola. Pe lângă casă trecea un pârâu cu apă limpede. Era acolo și un pod de lemn. Scoteam nămol de sub pod și făceam „pocnitori”. Tocmai ridicasem mâna cu o pocnitoare, s-o izbesc de pământ când un puști răsărise lângă mine și mă întrebă direct: - Ai pus „lipitura”? - Unde? - Pe fundul pocnitorii, ca atunci când o izbești de pământ să pocnească mai tare și să sară țandăra în sus. - Nu. - Uite așa. Îmi luă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de lemn. Scoteam nămol de sub pod și făceam „pocnitori”. Tocmai ridicasem mâna cu o pocnitoare, s-o izbesc de pământ când un puști răsărise lângă mine și mă întrebă direct: - Ai pus „lipitura”? - Unde? - Pe fundul pocnitorii, ca atunci când o izbești de pământ să pocnească mai tare și să sară țandăra în sus. - Nu. - Uite așa. Îmi luă din mână „pocnitoarea” și scuipând pe o bucățică de nămol, subție fundul pocnitorii, o lipi acolo și când o izbi de pământ, a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca atunci când o izbești de pământ să pocnească mai tare și să sară țandăra în sus. - Nu. - Uite așa. Îmi luă din mână „pocnitoarea” și scuipând pe o bucățică de nămol, subție fundul pocnitorii, o lipi acolo și când o izbi de pământ, a pocnit foarte tare și țandăra sări în sus. Bucuria mea n-a fost mică. Mai învățasem ceva. - Știi „țurca”? l-am întrebat. - Da, dar tu cum o știi? Atunci am luat din curte o bucățică de lemn
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Norocul l-ai căutat, poate că l-ai avut de câteva ori în viața ta scurtă, dar ai făcut cu el cum fac unii care sunt nebuni după o femeie, l-ai comparat cu o minge de volei, l-ai izbit de pământ, apoi l-ai prins în brațe iar l-ai izbit de pământ și iar l-ai prins în brațe. Când erai trist și te munceau gânduri despre vreo problemă personală, o considerai tabu, parcă ți-ar fi fost
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în viața ta scurtă, dar ai făcut cu el cum fac unii care sunt nebuni după o femeie, l-ai comparat cu o minge de volei, l-ai izbit de pământ, apoi l-ai prins în brațe iar l-ai izbit de pământ și iar l-ai prins în brațe. Când erai trist și te munceau gânduri despre vreo problemă personală, o considerai tabu, parcă ți-ar fi fost rușine să o împărtășești cuiva, împărtășind-o, deveneai impudic, nedemn de tine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu apă minerală și coniac, fumam și ne simțeam bine. Pe acoperișul mașinii răpăia ploaia continuu. Am ajuns la Gorgova. Apele Sulinei erau tulburi și ni se păreau neprietenoase prin sita de ploaie de-afară. Valurile, în bătaia vântului, se izbeau de mal cu un zgomot surd. Gazda ne-a întâmpinat bucuroasă, dar s-a mirat că am pornit la drum pe așa o vreme. Când i-am spus că vrem să mergem pe Șontea, la locul de pescuit de anul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nelipsitul biban, fără de care o baltă nu-și are farmecul ei. Am plecat cu trenul de noapte și pe la ora 12 noaptea am descins în gara de destinație. Îmi amintesc că bătea un vânt năpraznic, iar câte o rafală ne izbea nemilos. Ne uitam îngrijorați unul la altul, căci pe așa o vreme, adio pescuit. Odată cu noi, s-a dat jos din tren și moș Bâcu, un bătrân înalt și uscățiv, care, cu o voce domoală și liniștitoare, ne-a spus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
coconul, nu! zvâcni Tudora spre ușa casei. Doi seimeni îi tăiară calea și un al treilea îi smulse copilul din brațe și o îmbrânci spre boier Preda. Ticălosul luă băiețelul de picioare și, ținându-l cu capul în jos, îl izbi cu toată puterea de stâlpul pridvorului. Pe loc, sângele sări pe varul alb, roșind peretele, în timp ce creierii copilului zburau în lături. Boierul Preda căzu ca un mal, horcăind, iar Tudora neagră verzuie la față, prinse a vărsa. Mulțimea amuțită se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de nu mi puteam propti fălcile una într alta. Mă simțeam vinovată, toată vina mi-o luai asupra mea. Și ca și cum aș fi vrut să-mi cer iertare de la mort, mi-am ridicat privirea să-l văd bine. M-a izbit sângele, ce să caute atâta sânge la un spânzurat? Hainele erau aproape negre de sânge uscat și întărit pe ele. Sta prins în ștreang cu fața albă, cu capul în sus, cu ochii închiși și alb, alb... Văzusem spânzurați, vremurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu părintele cum să se pregătească toate pentru sărbătoare iar el trebuia să lovească cu fruntea podeaua la fiecare metanie și să numere cu glas tare: unu, doi, trei... De la o vreme, ce-i dăduse în gând: se ridică și izbea cu piciorul îmbrăcat în cizmuliță dala de piatră: douăzeci, douăzeci și unu, douăzeci și doi... „Iartă-l, domnia ta, că e cocon fraged și plăpând și-i orfan”, interveni pentru el popa de la Măgureni. „Bine, o să-l iert”. și până să se întoarcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]