5,860 matches
-
parte o furnizase tot el, deplasând pietrari de la lucrări oficiale. Lui Ioanide nu-i dăduse nimic. Numai lui Ilie Butoiescu și lucrătorilor fusese nevoit a le plăti. Prin sistemul contractului zilnic pe mai multe șantiere și al deplasării lucrătorilor, Butoiescu izbutea în general a realiza economii. Astfel își făcuse însuși în București două case, în timp ce Ioanide, distrat, n-avea nici una. Arhitectul ținuse să-i facă lui Hagienuș cavoul numai de dragul ideii, și lucrarea se executase ca un joc de recreație. A
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
până la moarte. Neputând căpăta cheia, Hagienuș aduse cu trăsura sicriul de metal învelit bine în hârtie și legat cu sfoară, ca și când ar fi fost un pachet de cărți, și spre a desăvârși iluzia puse chiar câteva reviste broșate pe deasupra. Operația izbuti aparent și orientalistul putu să-și așeze chivotul așa legat în raft și să-l acopere cu cărți. Guvernanta însă văzuse transportul și, curioasă, nu se lăsă până nu descoperi depozitul și nu rupse hârtia într-un loc. Când dădu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceasta, madam Ioanide trimise câteva rânduri arhitectului, rugîndu-l să treacă pe acasă, deoarece Tudorel se afla cam bolnav. Venind îndată, Ioanide află că Doru febricita în pat și avea o mină foarte sumbră, că numai cu mare trudă madam Ioanide izbutise a-i lua temperatura, descoperind 39 de grade, dar nu izbutise a afla ce are, pentru că Doru refuza cu încăpățînare să accepte un doctor, fie el Hergot, care îl îngrijise de când era mic. De aceea prezența lui Ioanide era absolut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acasă, deoarece Tudorel se afla cam bolnav. Venind îndată, Ioanide află că Doru febricita în pat și avea o mină foarte sumbră, că numai cu mare trudă madam Ioanide izbutise a-i lua temperatura, descoperind 39 de grade, dar nu izbutise a afla ce are, pentru că Doru refuza cu încăpățînare să accepte un doctor, fie el Hergot, care îl îngrijise de când era mic. De aceea prezența lui Ioanide era absolut necesară. Arhitectul nu stătu mult la îndoială și chemă telefonic chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dificultăți la examene studenților pe care îi bănuiește a avea simpatii pentru Mișcare. În ciuda acestei dârzenii aparente, Dan Bogdan era fricos și oportunist, și când cineva îi demonstra cu multe argumente că cel puțin temporar Mișcarea avea șanse de a izbuti, Bogdan îl privea ironic, ceea ce însemna de fapt că medita cu dificultate la această ipoteză. Spasmul lui interior de idei, provenit dintr-un proces intelectual lent, îl determina să facă, în timp ce persifla Mișcarea, declarații necerute de nimeni că respectă cultura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o ocazie. El poseda totdeodată darul de a se strecura De exemplu (lat.). aproape neobservat în posturi decorative și remunerative, din cele mai obscure și disparate, fiind cenzor într-o bancă, lector la o editură, consilier juridic al unei întreprinderi, izbutind să cumuleze un număr foarte mare de venituri, fără altă contribuție decât aceea de a asista din când în când la cîte-o ședință. Profesa foarte rar avocatura, neavând talent oral și fiind specializat mai ales în documentație istorică. Nu câștiga
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-adevăr profund de a lui și de a generațiilor mai vechi. Temperamental sunt multe puncte care mă leagă de tata și, dacă aș fi avut vreme să stau de vorbă cu dânsul, în multe chestiuni cred că aș fi izbutit să-l fac să înțeleagă că aparțin neamului său. Din nefericire, tata, după opinia mea, e pe o cale greșită, fiind mai bătrân moralmente decât s-ar aștepta de la vârsta lui. Filozofia mea e a tinereții absolute. Tata va râde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am plecat nestingheriți, scoțîndu-ne măștile pe drum. Înainte de intrarea pe barieră am înlăturat și cârpa de pe numărul mașinii, deoarece nu ne urmărea nimeni. Misiunea mea fusese îndeplinită și, deși totul fusese un exercițiu, ca și manevrele, știam acum că pot izbuti în realitate. Nu numai că nu ne-a turburat nimeni, dar două zile gazetele n-au pomenit, spre ciuda mea, nimic despre întîmplare. În fine, a treia zi abia, un ziar vesti că oameni mascați au atacat primăria unei comune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vesti că oameni mascați au atacat primăria unei comune de lângă București. Alte gazete reveniră, fără a putea preciza ce maleficiu comisese banda. Un singur ziar, mai bine informat, emise ipoteza că o bandă de tineri încercase, G. Călinescu fără a izbuti, să facă un atac și apela la guvern să ia măsuri educative. În acest moment m-am crezut descoperit. Însă mă înșelam. Afacerea luă o întorsătură comică, după care intră îndată în uitare. Se vede treaba că autorităților imediat superioare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vechi s-au perimat. Se cer procedee pline de îndrăzneală, potrivite cu evenimentele care ne așteaptă. Unul din ele, aprobat de conducerea noastră, este teroarea. Politicienii trebuiesc intimidați prin exemple răsunătoare, determinați să capituleze. Dacă unele corecții moderate nu vor izbuti, vom ști să mergem mai departe. De altfel, măsura e în bună parte legată de sugestiile ce le vom primi din afară. Nici o slăbiciune nu mă mai turbură, încep să înțeleg sufletul lui Machiavel. Vom aplica metoda lui Alexandru Lăpușneanu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici un motiv să nutrești vreun interes pentru Gavrilcea. Te-a fascinat iregularitatea existenței lui, faptul de-a fi bandito, nu te speria, vreau să zic izgonit de societate, pus în marginea ei. Nu-i nici o îndoială, Gavrilcea e "bandit", dacă izbutește, devine șef de stat. Are toate însușirile și în special una: a fi un idealist terre-à-terre, netrăind decât dintr-o idee simplificată. Îndoieli în sensul existenței, spleen istoric, asemenea oameni n-au. E o mare calitate pentru luptător, bineînțeles o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
are, însă - el însuși mi-a spus - între cărți n-ar voi să moară, și arta i se pare o petrecere pentru oamenii efeminați. El zice că sunt destui artiști să se ocupe cu astfel de lucruri, și când va izbuti în planurile lui îi va folosi. - Aha, deci are intenții bune la adresa mea. - (Neînțelegînd ironia, din fanatism.) Te asigur, tată. - Voi trece din stăpânirea lui Pomponescu în posesia unui bine intenționat. Ascultă, Pica, vreau să-mi lămurești o chestiune. Cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
istoric... În rezumat, iubite Butoiescule, care e părerea ta sinceră despre Gavrilcea? - E un om cu cap, chibzuit, care atrage pe tineri fiindcăle vorbește frumos, se poartă prietenos cu ei. E foarte modest, nu se răstește niciodată, dacă n-a izbutit să convingă pe cineva, iar o ia de la capăt cu vorba. Are ceva bătrânesc în el. Seamănă cu tată-său la darul vorbirii, căci și acela nu se înfuria niciodată, se așeza pe bancă lângă copil și-l sfătuia râzând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei anumite psihopatii. Tudorel se asemăna, după el, cu dublul doctorului Jekyll, numit mister Hyde, dintr-o nuvelă senzațională de R.L. Stevenson. Doctorul, convins că în el există două entități, una bună și alta rea, luase un medicament cu care izbutise a separa aceste personalități. Astfel, în mod normal era umanul doctor Jekyll, iar după administrarea doctoriei devenea criminalul Mr. Hyde. Tudorel era un homuncul al său, probabil, care mocnise în propria sa ființă transcendentală și printr-o demineralizare de substanțe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-și expune tălpile, afară de asta, deși răsturnat pe spate, adoptă o încovoiere a șirii spinării ca sub imperiul unui frig dorsal. Neglijența lui părea a unui convalescent, permițîndu-și destinderea oaselor și gângăvirea alintată. Hangerliu împărtăși lui Ioanide că Gavrilcea, care izbutise a fugi în străinătate, îi trimisese o lungă scrisoare, narîndu-i cum decursese fuga sa. Întrucât fusese informat de moartea Pichii, simțise un fel de datorie a se scuza față de Ioanide și în acest scop recurgea la serviciile lui Hangerliu. Acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după aceasta, Gavrilcea continuă să tragă pe fereastră. Ținta lui era de a face să se creadă că sunt mai multe persoane care se apără în cavou și mai ales că în alte cavouri existau puncte de atac. Temporar, manevra izbuti, fiindcă agenții, prudenți, nu-și schimbară poziția frontală pe care se consolidară. După câtva timp începură să tragă în ușă din ce în ce mai întețit, căutând a se apropia de cavou și a-l încercui. Lui Gavrilcea nu i se păru suficient de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mesei de scris. Din nefericire, Ioanide nu mai ieșea aproape deloc din casă, absorbit în triste meditații și în planuri pentru campania viitoare. Totuși, când într-o după-amiază Tudorel crezu că tată-său dormea în odaia sa, trase sertarele și izbuti să găsească memoriul aruncat chiar la suprafața unei cutii. Faptul de a afla etichetele intacte îl liniști. Tată-său, socotea el, nu citise memoriul. Tocmai împingea la loc sertarul când Ioanide apăru amenințător înaintea lui. . - Ce manevrezi aici? spuse el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drept, numai două luni, dar apoi, fără întrerupere aproape, am fost deputat și senator. E bine asta? mă întreb. - E bine, confirmă comic Hagienuș. - Cum vrei s-o iei! zise Pomponescu. Noi am trăit vremuriidilice, în care cu puțină sforțare izbuteai. Probabil o scurtă acalmie a istoriei României, de care a profitat generația noastră. Când însă citești această istorie, îți dai seama că e făcută din convulsiuni. Mă tem că ne îndreptăm iarăși spre o serie de crispații. Vom putea rezista
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părăsiți? Când o situație devenea spinoasă, toate părțile recurgeau la talentul diplomatic al lui Gaittany. Însăși Pomponeasca fu de părere că intervenția sa se impunea. . - Perfect! aprobă Gaittany idealul lui Smărăndache, aitot dreptul. Vom încerca. Nu văd de ce n-ai izbuti. Întâi ar fi bine să ne interesăm dacă e vreun loc vacant. . Ancheta se făcu, constatîndu-se că nu era nevoie de o creație nouă, din moment ce postul de atașat de presă la Madrid era liber. Smărăndăchioaia delira. Atunci Gaittany, așezîndu-se în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
public crescând; deși în sinea lui simțea că nu este elegant ce face, o ură incoercibilă îl împiedica să se reprime. Campania i se părea prea platonică, incapabilă a rade de la pământ biserica și palatul comunal. Prin simplă influență inductivă, izbuti pentru scurtă vreme să pună în mișcare unele foruri militare. Un ofițer specializat în apărare antiaeriană strecură un articol în Universul, în care nu se făcea nici o aluzie directă la Ioanide. Se atrăgea atenția ce anume suprafețe luminoase, lacuri, cupole
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu avu putința. Funcționarul pomponescian folosise capitolul respectiv pentru alte ordonanțări, aproape epuizîndu-l, a intra în alt capitol era imposibil, nu rămânea decât a cere o aprobare specială de la Ministerul de Finanțe. Afacerea trenă mult și când în fine primarul izbuti a drege lucrurile, trebui să accepte un termen îndepărtat, având în vedere încasările defectuoase ale statului. Așadar Ioanide rămase câtva timp tară bani, lucru de care primarul se simți foarte stingherit. Primarul n-avea fonduri, toată afacerea se urnise grație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-i trăsese afară portofelul. Vigilent, călătorul apucase mâna hoțului, smucindu-și obiectul și strigând la conductor să oprească, încercă să rețină pe răufăcător, ca să-l dea pe mâna vreunui sergent. Hoțul se smulse țipând că păgubașul e nebun și izbuti a se da jos din vagon, cu complicitatea altor călători, pe care Ioanide îi cunoștea din cursele sale zilnice ca fiind niște burghezi onorabili. Publicul se împărțise în două cu violență. Unii țineau cu păgubașul, alții luau apărarea hoțului, susținând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întoarcerea în birou, constată că toate fizionomiile își reveneau brusc dintr-o mișcare mai agitată. Vorbiseră despre el în lipsă și acum înghițeau totul repede, reluîndu-și hieratismul. Gaittany încercă a mai schimba câteva vorbe înainte de a se retrage, însă nu izbuti a lega un dialog normal. Limbile tuturor păreau împiedicate și răspunsurile erau aruncate cu o suspectă stângăcie. - E o toamnă superbă, zise Ioanide, uscată și senină, fărăvînt, când frunzele cad în troiene. La București e somptuoasă G. Călinescu toamna fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu exprima pe față sentimentul său, ca să nu-l supere. Grija cuiva de a nu supăra pe arhitect îl scotea pe Ioanide câteodată din fire, producând efectul contrar. Madam Ioanide era printre aceste ființe prevenitoare. Ea îl exaspera declarîndu-l supărat, izbutind a-l irita de-a binelea când acesta era bine dispus, însă absorbit în gânduri. . - Ioanide, zicea ea, ți-aș spune ceva, dar văd că ești camindispus. . - Nu sunt indispus, replica Ioanide. . - Pari totuși supărat, enervat. . - Pricepe odată că nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proiecte de edificii. Tu ai eșuat brusc, eu eșuez cronic. Am fost aruncați amândoi în condiții deosebite, și aceeași energie fundamentală s-a tradus la tine într-o prostie, la mine într-un miraj continuu. Eu se pare că am izbutit parțial, fiindcă am picat într-un timp fără furtuni, tu, mai nenorocos, ai nimerit o epocă tenebroasă, în care unii din voi ați confundat crima cu eroismul, creîndu-vă o morală echivocă. La urma urmei, cine știe cum va înregistra viitorul aceste reprezentații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]