3,852 matches
-
nordul insulelor Solomon, navele s-au întors la baza lor principala de la Truk la 30 octombrie. În timpul retragerea americanilor din zona de conflict spre Espiritu Sânto și Nouă Caledonie, "South Dakota" s-a ciocnit cu distrugătorul "Mahan", deteriorând puternic distrugătorul. Japonezii s-au considerat victorioși, pretinzând că au scufundat trei portavioane americane, un cuirasat, un crucișător, un distrugător și o „navă mare de luptă neidentificata", împreună cu 79 avioane de pe portavioane (și alte avioane odată cu scufundarea portavioanelor). De fapt, americanii au pierdut
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Dakota", precum și crucișătorul ușor "Sân Juan" și distrugătoarele "Smith" și "Mahan". Dintre cele 175 avioane americane de la începutul luptei, 81 s-au pierdut din diferite cauze (33 de avioane de vânătoare, 28 de bombardiere în picaj, și 20 bombardiere torpiloare). Japonezii au avut două portavioane ("Shōkaku" și "Zuihō") și crucișătorul greu "Chikuma" grav avariate, si 99 de avioane din 203, care s-au implicat în lupta au fost pierdute. Pierderea lui "Horneț" a fost o lovitură puternică pentru forțele aliate din
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
două săptămâni mai tarziu, pentru a sprijini forțele aliate în timpul bătăliei navale din Guadalcanal, jucând un rol important în ceea ce s-a dovedit a fi lupta navală decisivă în campania globală pentru Guadalcanal. Deși a fost o victorie tactică pentru japonezi în privința navelor americane scufundate, a fost o victorie costisitoare pentru forțele navale japoneze. Ambele portavioane avariate au fost forțate să se întoarcă în Japonia pentru reparații extinse și pentru retehnologizare. După reparații, portavionul "Zuihō" a revenit la Truk la sfârșitul
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
a alăturat lui Zuikaku la Truk. Cu toate acestea, pierderile cele mai semnificative ale Marinei japoneze au fost echipajele avioanelor. SUA a pierdut în lupta 81 de avioane, cu 26 de piloți și de membri ai personalului de pe bordul avioanelor. Japonezii, pe de altă parte, au pierdut 99 avioane și 148 de piloți și de membri ai personalului de la bord, inclusiv doi conducători de grupuri bombardiere, trei conducători de escadrile de bombardiere torpiloare, și 18 alți comandanți de grupuri de avioane
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
și 18 alți comandanți de grupuri de avioane. Patruzeci și nouă la sută dintre echipajele bombardierelor torpiloare japoneze implicate în lupta au fost uciși, împreună cu 39% din echipajele de bombardiere în picaj și 20% din piloții de avioane de vânătoare. Japonezii au pierdut mai mult personal de pe avioane la Santa Cruz, decât au pierdut în fiecare din cele trei lupte de portavioane anterioare din din Marea Coralilor (90), Midway (110), și Insulele Solomon. Până la sfârșitul bătăliei Santa Cruz, cel putin 409 din
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
poate complica de „greutatea" asociată unor pierderi materiale. Un exemplu de o victorie tactică navală în funcție de pierderile suferite ar fi Bătălia din Marea Coralilor. Bătălia a fost considerată o victorie strategică pentru Aliați, deoarece a oprit o invazie japoneză, dar japonezii au pierdut nave mai puțin valoroase. Aliații au pierdut un portavion, un distrugător și un petrolier în timp ce japonezii au pierdut un portavion ușor și un distrugător, deci victoria lor a fost considerată o victorie tactică pentru cei din urmă.
Victorie tactică () [Corola-website/Science/331732_a_333061]
-
ar fi Bătălia din Marea Coralilor. Bătălia a fost considerată o victorie strategică pentru Aliați, deoarece a oprit o invazie japoneză, dar japonezii au pierdut nave mai puțin valoroase. Aliații au pierdut un portavion, un distrugător și un petrolier în timp ce japonezii au pierdut un portavion ușor și un distrugător, deci victoria lor a fost considerată o victorie tactică pentru cei din urmă.
Victorie tactică () [Corola-website/Science/331732_a_333061]
-
jocului, nivelul de dificultate crește de asemenea prin modificarea comportamentului mingilor de foc dar și datorită apariției unor țurțuri de gheață ce se formează sub platformele suspendate și care ulterior vor cădea aleatoriu. Jocul Mario Bros. a fost creat de către japonezii Shigeru Miyamoto și Gunpei Yokoi, cei doi participând de asemenea și la realizarea jocului Donkey Kong. Conceptul de a lovi adversarii de dedesubt a fost sugerat de către Yokoi și întrucât planșele de joc erau formate din mai multe platforme suspendate
Mario Bros. () [Corola-website/Science/335722_a_337051]
-
este un asteroid Apollo descoperit de LINEAR, la 26 septembrie 1998. A primit numele japonezului Hideo Itokawa, care este considerat ca fiind „părintele” astronauticii japoneze. Sonada spațială Hayabusa, a Agenției Japoneze de Explorare Aerospațială (JAXA), s-a așezat pe asteroid la 19 noiembrie 2005. Erau prevăzute prelevări de eșantioane și așezarea unui minirobot, Minerva. Se
25143 Itokawa () [Corola-website/Science/332652_a_333981]
-
Gwal. O parte din copia depozitată la Mani-san s-a pierdut în timpul invaziei manciuriene din 1636, iar volumele ce au supraviețuit au fost mutate la Jeongjok-san în 1678. Copia din Myohyang-san fusese mutată la Jeokseong în 1633. În timpul perioadei coloniale, japonezii au mutat copia de la Odae-san la Universitatea din Tokyo, dar cea mai mare parte a copiei s-a pierdut rapid în Marele cutremur din Kanto din 1923. 47 de cărți au mai rămas după cutremur și au fost restituite Coreei de Sud
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
pe frontul european și împotriva Japoniei pe frontul din Pacific. Japonia a luptat și ea pe două fronturi - în Asia continentală și în Oceanul Pacific. Puterile Axei ar fi avut șansa împingerii Uniunii Sovietice într-un război pe două fronturi, dar japonezii au refuzat să atace Orientul Îndepărtat Rus, date fiind conflictele de frontieră în care niponii fuseseră învinși în trecut. În vreme ce germanii și americanii au intrat în război în ciuda tratatelor pe care le semnaseră, sovieticii și japonezii nu au intrat în
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
pe două fronturi, dar japonezii au refuzat să atace Orientul Îndepărtat Rus, date fiind conflictele de frontieră în care niponii fuseseră învinși în trecut. În vreme ce germanii și americanii au intrat în război în ciuda tratatelor pe care le semnaseră, sovieticii și japonezii nu au intrat în conflict până pe 9 august, la trei luni după capitularea Germaniei. Imperiul Japonez a fost obligat să lupte un război pe două fronturi la rândul lui, împărțindu-și forțele între frontul din China și frontul din Pacific
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
Originile dragonului japonez se află în mitologia chineză. Stilul său a fost inspirat după cel chinezesc: creatură zburătoare cu trup alungit de șarpe, patru picioare cu gheare, mustăți și coarne. Diferența principală dintre cel chinezesc și cel japonez este faptul că cel chinezesc are patru gheare la picioare în timp ce cel japonez are doar trei. O altă diferență importantă ar fi faptul că spre deosebire de cel chinezec, dragonul japonez nu apare chiar atât de des în povestirile și credințele populare
Dragon japonez () [Corola-website/Science/333100_a_334429]
-
a fost inspirat după cel chinezesc: creatură zburătoare cu trup alungit de șarpe, patru picioare cu gheare, mustăți și coarne. Diferența principală dintre cel chinezesc și cel japonez este faptul că cel chinezesc are patru gheare la picioare în timp ce cel japonez are doar trei. O altă diferență importantă ar fi faptul că spre deosebire de cel chinezec, dragonul japonez nu apare chiar atât de des în povestirile și credințele populare. Prima referire scrisă la dragonii japonezi o găsim în Kojiki și Nihon Shoki
Dragon japonez () [Corola-website/Science/333100_a_334429]
-
crassifolia", în timp ce în Japonia preferă trunchiurile căzute ale lui "Symplocos myrtacea" și "Quercus gilva". În Texas, cresc în zone care se inundă frecvent, spre deosebire de cele din Japonia. În ultimul rând, sporii japonezi pot fi crescuți pe substrat artificial, dar cei japonezi nu pot.
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
după scurta încetare a focului din 1596. Conflictul s-a încheiat în 1598 printr-un impas militar și retragerea forțelor japoneze din Coreea. Invaziile au fost lansate de Toyotomi Hideyoshi cu intenția de a cuceri atât Joseon-ul cât și Ming-ul. Japonezii au reușit să ocupe rapid peninsula coreeană dar superioritatea numerică a armatei aliate a Joseon și Ming au dus la o retragere a japonezilor spre zonele de coastă și la un impas militar. Odată cu moartea lui Hideyoshi din septembrie 1598
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
au fost lansate de Toyotomi Hideyoshi cu intenția de a cuceri atât Joseon-ul cât și Ming-ul. Japonezii au reușit să ocupe rapid peninsula coreeană dar superioritatea numerică a armatei aliate a Joseon și Ming au dus la o retragere a japonezilor spre zonele de coastă și la un impas militar. Odată cu moartea lui Hideyoshi din septembrie 1598, forțele japoneze din Coreea au primit ordin de retragere de la noua guvernare a Consiliului Celor Cinci Bătrâni. După aceasta au urmat negocieri pentru pace
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
chineze Ming și să primească astfel ,Mandatul Ceresc”. În cadrul acestui sistem tributar, Ming și-a asumat rolul unui ,frate mai mare” pentru Joseon în scimbul acceptări rolului de ,frate mai mic” de către Joseon. În 1402 împăratul Ming a conferit conducătorului japonez Ashikaga Yoshimitsu titlul de ,Rege al Japoniei” ca prin acest titlul să accepte aderarea la sistemul tributar sinocentric. Sub Ashikaga Yoshimochi Japonia a renunțat la acest titlu în 1411 pentru a nu mai fi supusă controlului din partea Ming. Spre deosebire de Japonia
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
care nu era de Shogun putea fi interpretată ca un ordin pentru țările vecinii mai mici ai Japoniei să se supună. El a preferat un conflict extern pentru a evita o rebeliune în Japonia. Acest lucru i-a păstrat pe japonezi uniți împotriva inamicului extern și a oprit alți daimyō ambițioși să se revolte împotriva domniei lui Hideyoshi. Un război în afara țării a contribuit deasemenea la păstrarea infrastructurii și integrității teritoriale japoneze. Hideyoshi avea acest probleme pentru că nu era nici shogun
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de zile în portul Sakai. Scrisoarea, reformulată la cererea ambasadorilor pe motiv că era prea nepoliticoasă invita Coreea să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. La întoarcerea ambasadorilor, la curtea coreeană au avut loc discuții aprinde cu privire la invitația japonezilor în timp ce Hwang Yun-gil raporta curții estimări contradictorii despre puterea militară și intențile japoneze. Cu toate acestea au ajuns la concluzia că un război era iminent. Kim Saung-il a susținut că scrisoarea lui Hideyoshi nu a fost nimic altceva decât o
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de foc aveau un design mai puțin avansat așa că armele de foc mici ale soldaților japonezi s-au dovedit deosebit de eficiente în bătăliile de teren sau în asedii. Această diferență strategică în dezvoltarea și implementarea de armament au făcut ca japonezii să domine pe uscat iar coreenii pe mare. Deoarece Japonia a fost în război de la mijlocul secolului al XV-lea, Toyotomi Hideyoshi dispunea de o armată de o jumătate de milion de soldați căliți în multe bătăi. Aceștia formau o
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
China au fost introduse arme de foc similare archebuzelor portugheze însă majoritatea erau de modele mai vechi. Armele de foc mici ale soldaților coreeni constau în pistoale cu mecanisme simple fie cu gunstock sau arbore de lemn atașat. Când diplomații japonezi au oferit curții coreene archebuze ca și cadouri, oficialul-savant coreean Yu Seong-Ryong a pledat pentru utilizarea noilor arme dar curtea nu ș-ia putut da seama de eficiența lor. În contrast, japonezii au desfășurat deseori archebuzele în combinație arcașii în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
gunstock sau arbore de lemn atașat. Când diplomații japonezi au oferit curții coreene archebuze ca și cadouri, oficialul-savant coreean Yu Seong-Ryong a pledat pentru utilizarea noilor arme dar curtea nu ș-ia putut da seama de eficiența lor. În contrast, japonezii au desfășurat deseori archebuzele în combinație arcașii în război. Chinezii foloseau o varietate de arme printre care arcuri lungi , săbii, forme primitive ale minelor de teren și grenadelor de mână Chinezii au folosit foarte mult săgețile propulsate ca și rachete
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
uneori. Numeroase descrieri din Analele Dinastiei Joseon precum și din diverse jurnale ale oficialilor și comandanților coreeni arată că puștile nu garantau victoria dacă erau folosite singure. Prin folosirea atât a muschetelor cât și a ,brațului rece” (săbii, lănci, sulițe, etc.) japonezii au reușit să obțină succese în faza inițială a războiului. Într-adevăr, sarcina grea pe care o aveau soldații japonezi care foloseau sulițe și săbii a fost uneori mai importantă pentru victorie decât cea a soldaților care luptau cu muschete
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
înainte ca inamicul să atace. În ceea ce privește comandanții, ei rareori își părăsesc pozițiile deoarece se tem că pot fi executați pentru dezertare. Cu toate acestea, există o limită în a executa soldații care dezertează din cauză că există așa de mulți. Într-adevăr, japonezii nu sunt muschetari buni dar ei apar direct în fața coreenilor în timp ce ei pot trage doar două săgeți. Se spune că coreenii sunt arcași buni dar ei nimeresc rareori țintele când acestea se a află la depărtare iar când inamicul este
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]