5,826 matches
-
voi depinde cum să învățaȚi. Dacă vă veți însuși metodele de învățare eficientă și veți învăța cum să le aplicați, veți afla ce înseamnă să învățaȚi temeinic și cu folos. Astfel, veți avea timp suficient pentru învățare, dar și pentru joacă sau alte activități de petrecere a timpului liber. Dezvoltarea devine astfel o autodezvoltare, căci voi participați activ la propria formare. Învățând la întâmplare, fără să folosiți metodele eficiente de învățare, fără să Țineți cont de factorii care vă influențează învățarea
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
perioadei de formare și dezvoltare a deprinderilor motrice. De fapt, "școala mingii" reprezintă etapa de inițiere, În care se trece prin "abecedarul" handbalului, punându-se un mare accent pe Însușirea corectă a procedeelor tehnice. Contactul cu mingea sub formă de "joacă" Îi stimulează pe copii, dezvoltându-le viteza și Îndemânarea și formându-le un bagaj de deprinderi motrice complexe. Școala mingii se poate realiza prin exerciții, formații și jocuri cu caracter de Întrecere, În doi, În grup sau cu tot colectivul
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
6% Motivarea, în schimb, pare o modalitate de intervenție cu atît mai potrivită cu cît mediile generale ale copilului sînt mai mari. Control înseamnă, în acest context, obligarea copilului de a practica un sport de echipă, de a merge la joacă sau invitarea acasă, de către părinți, a colegilor copilului fără a fi menționate discuții cu el sau acordul acestuia. Relaționarea desemnează simpla menționare a comunicării cu copilul, fără precizarea conținutului acestei comunicări. Motivarea presupune, însă, susținerea efectivă a copilului în apropierea
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
i, nu? Am și spus o. Dar pe de altă parte eram, se ved e, mai sensibil ca alții, pentru că atunci când făceam vr eo boacănă și o încasam amândoi frații, celălalt plângea câteva minute, apoi uita și se întorcea la joacă, în timp ce eu mă duc eam să-mi plâng nedreptatea în spatele casei și asta dura mult până mă întorceam la joaca părăsită. — Vă simțeați nedreptățit și în același timp de zam ăgit de ce vi se întâmpla, nu? Ca și copil, am
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
atunci când făceam vr eo boacănă și o încasam amândoi frații, celălalt plângea câteva minute, apoi uita și se întorcea la joacă, în timp ce eu mă duc eam să-mi plâng nedreptatea în spatele casei și asta dura mult până mă întorceam la joaca părăsită. — Vă simțeați nedreptățit și în același timp de zam ăgit de ce vi se întâmpla, nu? Ca și copil, am cunoscut șantajul. Un alt copil m-a auzit vorbind la un moment dat mai liber, într-un limbaj de maidan
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
la ce cifră a ajuns? Și adresându-mă preoților vreau să atrag atenția că nu vorbim ca să ne aflăm în treabă! Ei, preoții mai ales cu funcții înalte, ar trebui să știe foarte bine că această viață nu este o joacă. Nu suntem aici ca să ne încordăm mușchii și să ne manifestăm vanitatea în fața celorlalți! Suntem aici pentru a învăța Legile! Să nu uităm nici un moment că va veni clipa cân d v om deșărta desaga cu bile albe și bile
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
generând o supraîncărcare a rolurilor feminine și conflicte de rol) și implicit ale comunității. Pe de altă parte însă școala își asumă pentru o parte a zilei sarcina supravegherii copiilor. Ea oferă copiilor un spațiu propriu de învățătură și de joacă, de întâlnire cu persoane de aceeași vârstă, pe care spațiul limitat al locuințelor și amenajările urbane nu îl asigură totdeauna. * Într-o societate de consum, școala exercită presiuni asupra bugetului familiei, resimțite puternic de categoriile defavorizate care adoptă o logică
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
școală. Dacă școala a fost o experiență de respingere ambivalentă, ei tind să vadă chiar și într-o reală schimbare tot o povară. * Calitatea de membru al mai multor grupuri a elevului, aflat și sub influența informală a grupului de joacă și a grupului de adulți, determină indirect "presiuni" asupra școlii din partea comunității. Caracteristicile socio-culturale ale localității/cartierului sunt parte integrantă a sistemului educațional. Natura influenței exercitată de grupul de pe stradă depinde nu numai de istoria acestuia, ci și de natura
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
când familia trece printr-o criză. Copilul are nevoie să vorbească și cu un alt adult de încredere, indiferent cât este de apropiat de părinți. Să reținem! Prioadele de muncă susținută trebuie alternate cu momentele de relaxare. Timpul liber și joaca le redau elevilor buna dispoziție și starea optimă pentru lecții. Relaxarea readuce puterea de concentrare și atenția la parametri maximi, deci conduce la creșterea randamentului. Un copil obosit își rezolvă temele mai lent și mai prost! XVIII. MOTIVAREA ELEVULUI PENTRU
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
asume responsabilități de foarte timpuriu, pentru a ajunge să își asume responsabilitatea pentru el, pentru devenirea lui, pentru a-și poate face singur temele, pentru a-și organiza viața de zi cu zi... La început se poate realiza responsabilizarea prin joacă, deoarece copilul imită ceea ce vede la părinții lui, și de aceea este foarte util ca explicațiile să fie însoțite de un comportament adecvat al adultului. Cel mai adesea, copilul învață sa își asume responsabilități atunci când trebuie să aibă grijă de
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
cariera mea preoțească”. cu Î.P.S. Teofan, Mitropolit Iași Un preot cu har, și protopop într-un timp, a fost părintele Enache Herescu, mulți ani locuind în casa parohială cu preoteasa și cei trei copii (Dănuț, Doina, Doru, prieteni de joacă, școală și hârjoană cu autorul cărții); exemplu luminos peste 2 decenii pentru enoriașii săi, fie din comuna Giurgioana, fie Podu Turcului. Preotul Constantin Pieptănaru a stat puțini ani aici pe unde au mai slujit preotul Gheorghiță, Silviu Munteanu, Ioan Dorin
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
joacă frumos cu el, copilul poate face tot ce acesta îi cere, fără împotrivire. Dat fiind că jocul este o activitate atât de complexă și de importantă pentru copil, educatorul trebuie să știe cum să-i devină un partener de joacă plăcut și priceput. Ce e de făcut? Fii amuzant și amuză-te din tot sufletul, fără teama de ridicol. În ochii unui copil, ridicol este un adult scorțos care se ia prea tare în serios și are impresia că le
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
să aibă inițiativă. ÎȚi va spune când s-a săturat de un anume joc și ce altceva ar vrea să mai joace. Dacă nu știi jocul, roagă-l să te învețe. Nici că îi 10 faci mai mare plăcere. În joacă, de multe ori, schimbând rolurile, copilul va înțelege, învăța și accepta ceea ce, altminteri, ar fi refuzat cu încăpățânare. Nu te împotrivi imaginației lui cu „așa ceva nu există” sau „așa ceva nu se poate”. Învață de la copil cum poți suspenda realitatea, cum
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
hazlie (câteva genoflexiuni, sărituri, să imite un animal ș.a). Găsește căsuța ta! Obiective: Dezvoltarea atenției; Găsirea locului potrivit în raport cu cerințele jocului. Exersarea întoarcerilor la semnale sonore. Materiale: corzi sau cercuri, litere sau numere din hârtie. Desfășurare: Pe terenul de joacă se vor așeza cercuri sau corzi cu numere sau litere în interior, „căsuțele” și fiecare jucător va primi câte un număr. Conducătorul jocului explică regulile jocului: Copiii au voie să se miște pe teren în voie. La un semnal sonor
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
semantică. Rețetarul care autorizează apa lustrală pentru botez nu este același pentru celelalte două cazuri, nuntă și înmormîntare. Așa că scalda (compoziția lichidă și actul în sine) are funcție comună de renaștere (și de recunoaștere). Să nu vedem aici doar o joacă de cuvinte. Copilul „născut” este doar o promisiune, în sensul de „făcut” trupește. Oricînd se poate transforma, în primele zile, în contrariul a ceea ce s-a așteptat. Adevărata lui naștere se dorește a fi în sens spiritual și ființial. Ea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nici măcar în forma lui „primitivă”, la „inginerii financiare”, cum divaga Paul Georgescu întru-un studiu consacrat problemei. Din contra, arăta dispreț față de gologan, ca să pară în ochii celor din jur „larg la pungă” și „cu dare de mînă”. Era o joacă socială, e drept, riscantă și păguboasă pe termen lung. La rîndul ei, Vitoria nu încerca meșteșuguri polițienești în întîlnirile ei, cînd diplomatice, cînd arțăgoase, cu partenerii de dialog de prin sate; sau cu oficialitățile interesate de același caz, cărora reușea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
atunci că, probabil, este o insectă cultă, că o fi citit ce-am scris până acum și nu-i de acord. Asta îmi mai lipsea! Auzi, primul meu critic literar o muscă! Fie și așa, cu soarta nu-i de joacă, mai ales când îți joacă un renghi ca acesta, de exemplu. Musca mea e temerară, parcurse curajoasă cei vreo douăzeci de centimetri și așa, cu stiloul în mișcare, se așeză pe pana mea măiastră. Ăsta curaj, nu glumă! Mă opresc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Puneam hrana aceasta la inimă și nu mai aveam foame până când venea tata de la depoul C.F.R., unde lucra. Atunci mâncam cu toții. Ne așezam cu toții în jurul mesei, nu înainte ca mama să ne spele mânuțele și fața de praful adunat la joacă. Adulmecam aroma brânzii cu smântână și aburii mămăligii galbene. Ne frigeam cu borșul și atunci mama, știind cât de flămânzi eram, mai aducea un rând de farfurii adânci și ne punea câte puțin borș în ele, să se răcească. Ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să ascultăm ce-și spuneau. Ne zicea: „Nu vă băgați în vorba oamenilor cu mustăți!” „Mamă, dar mata nu ai mustață!” mai îndrăznea să spună vreunul din noi. Mama rămânea un moment fără răspuns, apoi ne spunea: „haide, haide, la joacă”. După cafea, dacă tata avea chef, lua chitara din cui și, împreună cu mama cântau romanțe și din muzica ușoară a acelor vremi. Mama avea un firicel de voce de soprană, puțin tremurată, iar tata era tenor dramatic. Aveau amândoi ureche
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de la care, când îi desfăceam capacul, mă mânjeam pe mâini cu cerneală. Acum am vreo șapte stilouri cu penițe „iridium” și nu folosesc nici unul, pentru că pixurile sunt mai la îndemână. Spuneam că noi, colegii de clasă și alți tovarăși de joacă ne-am împrăștiat ca potârnichele în toate părțile. Rămâneau în urmă poznele, șotiile și năzbâtiile, isprăvile noastre vitejești cu scuturi din aluminiu, luat din cimitirul nostru de epave, cu săbiile de lemn, arcurile cu săgeți care aveau în capăt vârfuri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se uscaseră lacrimile. Ne făcuseră pionieri cu ocazia înființării primelor detașamente, în 1949. Aveam cravate din pânză „americă”, vopsite de mamele noastre, cravate care se decolorau la soare și de atâta spalat. De multe ori se mai rupeau și la joacă, când ne păruiam între noi. Vă mai amintiți de acele „angajamente” făcute pe câte o bucată de hârtie mai groasă și pictate cu pieptenul și cu periuța, cu ajutorul acuarelei? Care le găseau mai frumoase, erau puse la „gazeta pionierului”, pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să-l ducem direct la spital, dar Gică s-a împotrivit vehement:Duceți-mă acasă și nu la spital. Nu-i nimic, o baie bună, un somn sănătos și mâine... - Gică, trebuie să mergi urgent la spital, nu-i de joacă cu crizele astea ale tale, am încercat eu să-l conving. Dar știam că încerc în zadar, îl cunoșteam prea bine, pe lângă altele, era și foarte încăpățânat și nu suporta să-l contrazici. Am luat un taxi și eu l-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Să știi că a fost adevărat. Să pui lumânări la biserică. Am scris această scrisoare deschisă mai puțin pentru voi, cititorii, și mai mult pentru împăcarea și liniștirea sufletului meu. Fantezie pe o temă veche Treaba începuse la început în joacă și continuă un timp să mi se pare că va fi așa mereu când, într-o bună zi, mi-am dat seama că, de fapt, înaintasem mult în ceea ce făceam, că totul se transformase în ceva foarte serios, așa cum se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în sus, de-ar fi râs și curcile de mine. Atunci mi-am amintit de buftaiurile mele de pe când căram apă cu jugul. Acesta a fost unul din motivele pentru care m-am apucat să vă povestesc ce a urmat, joaca de-a căratul apei de pe timpuri. Astfel că într-o bună zi m-am apucat să car apă cu două găleți emailate și cu un jug confecționat de mine cu ajutorul câtorva scule de tâmplărie ale bietului meu părinte, fie-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
strivită de nepăsarea unui primar care poate n-a trecut pe strada Țicăul de Sus niciodată, era numită de noi, copiii, ”locul cu stafii”. Din această cauză, de cum se lăsa seara, înfricoșați, fugeam spre casele noastre, după o zi de joacă în sălbăticia de nedescris de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]