149,721 matches
-
experiența științelor despre natură. Prin aceste condiții se explică generalitatea și necesitatea logică a conștiinței etice. Această generalitate se reduce În ultimă analiză la aceeași idee ca și aceea a legilor științifice: În Împrejurări identice, ipotetic date, rațiunea impune aceleași judecăți și acestea pot fi socotite adevărate În măsura În care apar conforme cu criteriul adevărului, adică cu coerența sistematică (logică) a tot ceea ce știm dinainte. În realitate, orice cunoștință se poate descompune În două elemente deosebite; ea cuprinde un obiect cunoscut și un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ci vrea numai ca ea să se adapteze diverselor contingențe de fapt, astfel Încât să corespundă funcției și scopului său. Acolo unde va lipsi norma, În numele Echității se poate cere ca judecătorul să instituie o normă nouă, potrivită cazului neprevăzut de judecată. Giorgio del Vecchio relevă că, Întotdeauna, a fost recunoscută o oarecare latitudine voinței prudente a judecătorului (de ex. Preotul roman etc). Desigur, În zilele nostre este mai greu să fie acceptată o astfel de perspectivă. O anumită libertate, totuși, Îi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
declanșa, dar glasul nu avea încă puterea de a articula sunetele. Da, Ina, da, dar eu... și iar făcu o pauză privind-o într-un fel anume. Figura Olgăi dobândi o înfățișare stranie, întocmai unei inculpate în fața unui complet de judecată, gata să mărturisească faptul că săvârșise ceva cumplit, o crimă de neiertat de legile pământești și cele cerești. Dar eu... - Spune, draga mea, ce ai făcut tu rău? - Am făptuit față de tine un sacrilegiu. - Nu pot să cred ce-mi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nouă nu ne a plăcut, cât nu nea plăcut. Până când am făcut ce am făcut. Bine. Vă eliberez. Mâine dimineață veniți din nou aici. De ce să mai venim? Ca să continuăm. Ce să continuăm? Ce am început; pentru proces, și pentru judecată. Fii om serios, nene șefule de post. Pentru hoții cei mari, ai țării, nu faceți cercetări și procese, iar pentru noi, da? Da. Fii serios, mă nenea șefule de post. Ia veniți la mâncare, la culcare, și pe mine să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
colț. Mihaiu, la rându-i, urcase pe scara ierarhiei sociale, până la fușteiul de asociat cu participare de peste cincizeci la sută din totalul valorii afacerii. Scăpase la bani. și, cap sec!, a fost luat de val. De valul amicilor fără o judecată sănătoasă și de viitor. Popasurile din parc au început a se rări. și era un gol atât de imens, în parc, atunci când tripleta lipsea, ca însuși cerul de deasupra omenirii! Mihaiu se contaminase de boala lui Bachus.În scurtă vreme
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
De ce? Pentru că nu l-am avut niciodată. De când? De opt ani. Atunci, treaba se schimbă. Cum? În mod legal. și legea a fost, în fine, aplicată. Acolo. Pe loc. Prin reținerea tuturor actelor, coborârea infractorului de la volan și trimis în judecată penală. S-a întâmplat ca acel control de rutină să i se fi făcut în seara de înviere, când, împreună cu doamna patroană, tocmai trecuse granița, în țara de baștină, pentru a sărbători paștele. Când a auzit, soția-patroană, despre ce este
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că am purtat totdeauna în mine această cicatrice și că voi rămâne pentru totdeauna marcat de ea. Mă voi strădui să scriu ce-mi amintesc, ce mi-a rămas în minte din înlănțuirea evenimentelor, poate reușesc să-mi fac o judecată generală cu privire la ele; nu, voi ajunge cel mult să cred, să mă cred pe mine însumi - fiindcă pentru mine n-are nici o importanță dacă ceilalți cred sau nu. Mă tem doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
puerile sunt, în fața morții, religia, credința, convingerile; atâtea nimicuri la discreția celor fericiți și sănătoși. Față de teribila realitate a morții și a chinurilor pe care le traversam, ceea ce mă învățaseră despre răsplata rezervată sufletului pe lumea cealaltă și despre ziua Judecății de Apoi îmi apărea ca o amăgire insipidă. Rugăciunile pe care le învățasem erau ineficace în fața fricii de a muri. Nu, teama de moarte nu mă slăbea deloc. Cei care n-au suferit nu vor înțelege. Setea de viață devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și Florin Faifer 5 În lume - a teatrului, dar și În cea „civilă” noțiunea de cabotin are un Înțeles peiorativ. CÎnd spui despre un profesionist că-i cabotin, Îl descalifici. Încap Însă și nuanțe : nu o dată, În lumea noastră auzi judecăți de tipul „ are haz, dar e cam cabotin!”. Întîlnești și țipete alarmante de genul „Vaaaiiii!!! ce cabotin eeee!!!”... Artistul despre care vorbim, Însă, are și un partizan indiscutabil, care conferă noblețe termenului : ”E actor ambulant, Înrudit cu mimii , cu jonglerii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu există teatru ; și invers!” (Meyerhold, Baraca de bîlci, 1910). Însă Mihnea Gheorghiu, supărat la un moment dat pe un actor cunoscut, fiindcă acesta a refuzat un rol Într-un film pe scenariul său, revine la origini și restabilește ordinea judecății de valoare :”Dicționarul zice că e actor fără talent, care din vanitate și cu mijloace ieftine, urmă rește succese ușoare. Altă ediție : actor mediocru. Caboti nul stoarce rolul ca pe-o lămîie, e-n stare să umble-n patru labe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un om talentat și profund precum Carmen judecă minunat, dantr-un nemeritat con de umbră ( scriitoarea a avut un antemergător, regretatul Dumitru Chirilă de la Familia din Oradea). Aproape că nu este eseu În volum care să nu te tușeze printr-o judecată inteligentă : despre Cehov ( „un rău fără nume, urîtul, macină sufletele eroilor lui”), despre lectură („ singura mea mare iubire de nezdruncinat, care crește În timp, sporește frumos, și mă Îmbogățește, e cea pentru cărți”), despre bărbatul adevărat („cel care are talen
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu : pelerinaj la cuvioasa Parascheva și pastramă de oaie În Hala centrală ; vizionarea unui spectacol pe scena Naționalului și o baie la ștrand; o Întrunire a filialei Academiei și o vizită la pedicurist... Românul , se vede clar, e pripit În judecăți ; dar ...ingenios. Bravo lui! În niște fișe mai vechi descopăr o pledoarie a lui H.Wald pentru cuvînt, care tare i-ar indispune pe „virtuozii” imaginii, din spectacolul modern : „Hipertrofierea imaginii În paguba cuvîntului În cultura contemporană stingherește dezvoltarea spiritului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dar din interior. Volumul a fost pentru mine, În răstimpul lecturii, cap tivant de la prima, pînă la ultima sa pagină. El are tot ce-i trebuie unui op de-o asemenea relaxată ...ambiție : se lectare justă a evenimentelor, echilibru al judecății, șansa unor Întîlniri de excepție, sinceritate...dezarmantă, sarcasm ponderat și, mai presus de orice, o dragoste pentru teatru ieșită din comun. Apropos de sinceritate : de la primele rînduri ale cărții, distinsul histrion Își pune sufletul pe talgerul nobleții :” ...M-aș alătura
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unora care nu cunosc nici textul, nici reprezentația ; Îngrozitor apare și sfîrșitul marelui Mihai Popescu (despre care iarăși știam destule - nu și faptul că, În ultimele lui zile, nu mai pleca din teatru deoarece ...uitase unde locuiește! Brrr!!!) etc. O judecată limpede asupra epocii trăite (precum și a celei anterioare!). O bogăție de informații și situații - multe, emblematice pentru arta căreia ne-am dedicat existența. Și mai presus de orice, o mistuitoare dragoste de scenă, deturnată acum pe scena ...de hîrtie, nemuritoare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
noi ( o parte din ele, inițial, teze de doctorat!) și care au la bază cărți despre teatru , d’anțărț... Pe Adrian Țion l-am cunoscut bine, În perioada În care montam În Cluj. I-am apreciat (mereu) cultura, echi librul judecății, bunul gust. Calități pe care le regăsesc acum În cronicile strînse În volumul Flashback teatral ( editura Tribuna, 2006). Sunt cronici publicate timp de un deceniu și jumătate În diverse ziare și reviste ardelene și dau samă despre reprezentații din Cluj
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
actori și regizori pe măsură. Dar sunt cronici captivante, tușante, scrise cu feeling. Nu trebuie să fii văzut re prezentația : cronica lui Țion o readuce În fața ochilor, o tra duce-n cuvinte-martor ; o reface pentru tine & posteritate. 171 Pe lîngă judecată, Țion are grijă și de stil ; el nu scrie sec, ci Îmbracă opinia/verdictul În hainele poetizării ; analizează, dar, de cele mai multe ori, În intro-uri, propune agreabile ...digresiuni. Spre exemplu, o cronică la o montare studențească, Începe astfel :” La ora cînd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
social-politice, vechi și noi. Un verdict al său mi se pare demn de reținut :”...Bulgakov persevera În a rîmăne cel mai atipic dintre scriitorii sovietici. Refuza cu obstinație să se supună canoanelor realismului socialist. Încerca să-și mențină normalitatea, dreapta judecată, În timp ce lumea dimprejur fusese răsturnată cu susul În jos”. Celor ce s-au deplasat efectiv la Moscova, li se adaugă doi turiști ...virtuali - Ovidiu Pecican și Ion Vartic. Avînd handicapul ne-deplasării În echipa Bulgakoviadei, ei suplinesc , cum era de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am împuns aerul în direcția lui Țonți. "Ați înțeles", fac eu ridicând prima labă din dreapta și accentuând: "Unu!", iar apoi pe cea din stânga cu același elan pedagogic: "Doi!". După câteva clipe de analiză profundă, gândacul spuse vesel și încrezător în judecata lui: Noi îi spunem lu' asta dreapta, iar lu' astalantă stânga!" "Și eu tot așa. Numai că încercam acum să vă învăț să numărați." Și am luat-o, de la capăt, arătând spre fiecare în parte, terminând cu mine: "Unu, doi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
transporta aceste bagaje psihice inutile de colo-colo. Numărul bagajelor psihice pe care le ducem cu noi este relevat de oftaturile, crizele și minciunile din viața noastră, aceste bagaje psihice la care mă refer, mai include și toate atașamentele noastre neverosimile, judecățile noastre, temerile, disconfortul, manevrele de izolare si agendele necinstite sau inconștiente pe care le târâm după noi de-a lungul călătoriei noastre. Împachetarea și târârea acestor bagaje psihice inutile oriunde ne-am duce nu face decât să ne împovăreze, să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a numărat banii care aveau semnul lui Aizic: Lipsesc cinci hârtii. Unde le-ați dat pe celelalte patru, fiindcă una ați lăsat-o aici? Hoții priveau cu ochii dilatați de groază la cărăușii așezați în fața lor, asemenea unui complet de judecată. Tăceau. Dar se vedea pe fața lor că prin minte le umblau felurite gânduri. V-o pierit graiul? - i-a întrebat răstit Puicuță. Le-am dat la o crâșmă din târg - a venit, împleticit, răspunsul. La care - a întrebat Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
unde-s bidiviii? I-am lăsat la Costache, până s-or limpezi lucrurile... Ar trebui să-i luați pentru banii care i-au cheltuit și nu mai au de unde să vi-i dea. La asta ne gândeam și noi, dar judecata are să hotărască - a intervenit Cotman. În timp ce gospodarii ședeau la cislă, mătușa Catinca pregătea de-ale gurii, ca să aibă după ce merge vinul. Dumitre! Până așez eu ce-oi avea pe masă, tu fă-o pe gospodarul și adu niște vin, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rate de plătit. Liftul din urmă, trebuie spus, are mai mereu pe ușă o plăcuță cu „Defect“. justiția În purgatoriu Mâna lungă a Justiției se Întinde mai departe de granițele vieții. La etajul Întâi al Purgatoriului se află sălile de judecată, unde sunt discutate cazurile celebrităților care, În ciuda recomandărilor prevăzătoare ale medicilor, notarilor și avocaților, au plecat având Încă datorii la bancă, testamente nefăcute, opere neterminate, fraze memorabile de despărțire neduse până la capăt. De pildă, Rembrandt a trebuit să dea socoteală
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rochie nouă, poate c-o să trimit să te cheme“, În timp ce un alt personaj Îl prinde de braț, trăgându-l către o direcție care va rămâne pe veci necunoscută. Cartea neterminată a fost citită cu mare interes de către membrii completului de judecată. Majoritatea au considerat că, prin acest final În coadă de pește, Kafka voia să spună ceva. Bine, dar ce? Unii au fost de părere că respectivele rânduri erau o critică dură la adresa pozitivismului. Alții au văzut aici un atac voalat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
arată că sicriul plin cu rochii, În care K. nici nu poate intra, dar din fața căruia nici nu se poate smulge, este adevăratul punct terminus al călătoriei fiecăruia dintre noi“, a Încheiat Kafka, În ropotele de aplauze ale completului de judecată. Până și Leonardo Da Vinci a compărut În fața Comisiei de Cultură din Purgatoriu. Motivul? Una dintre capodoperele sale, statuia ecvestră Gran Cavallo, la care Leonardo a lucrat timp de doisprezece ani, apărea În CV-ul său, dar nu și În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă când din el nu a rămas decât o mână alunecândă de clisă. „Frumusețea adevărată este fragilă, perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea Leonardo mâinile În sala judecății. Cu adevărat, au admis membrii Comisiei de Cultură, calul lui Leonardo avea măreția descompunerii, pe lângă care zâmbetul veșnic al Giocondei este un rictus prăpădit, mai ales că-l poți regăsi pe figura oricărei gospodine din lume pusă În fața unei alte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]