4,013 matches
-
pe pavaj. Extrase cu dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o zână bună; turmele de porci guițau printre mestecenii de la poalele combinatului chimic. Ar fi putut bănui omul și lupul ce îi pândea din spatele luminii? Prima petardă bubui în fața lui Chilot și-l proiectă la vreo cinci metri înapoi, cu labele în sus. Leo deschise fulgerător diplomatul dar, până să-și monteze casca, o explozie îl aburcă în frunzișul unui mesteacăn. Acolo sus - se zice - începu el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mi-era roșie. De nu știu unde a apărut Zuza - râcâia ușa cu ghearele, să-i dau drumul înăuntru. Hai fetițo, repede! S-a tolănit mulțumită, eu am început să mă îmbăiez. În mai puțin de trei minute a sărit în patru labe scuturându-și capul și urlând ca la mort. Am dat-o afară! De-abia apucasem să mă șterg, când cineva a sunat la poartă. Cine naiba mă mai toca la cap? Era nea Fane, afumat, cu un Carpați fără filtru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
propriu-zis în brațe pe el, ci o scândură pe care băbuțele păreau lipite cu aracet. Făcu click pe butonul de zoom in și, mărind imaginea, putu vedea că pe muchia exterioară a scândurii scria cu pixul: Chilot. Cățelul ședea pe labele din spate. Avea forma unui G de tipar. Hm! L LVIII În așteptarea nunții, ne-am retras la București. Taică-meu s-a retras și el la Arad, nefericit că nu reușise să împiedice proiectul marital, să nu fie nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în mine / când era să mor pe deal, înnebunit de vânt, / curgându-mi din brațe vin. / am fost apucat de minte, zgâriat pe stern / când cu grele picioare coboram dealul vertical / împleticindu-mă de bătrânețe ca un somnoros / iar din labele picioarelor mele zdrelite / curgeau dâre de vin (...). De aceea, câmpul semantic al sacrului este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la liturghie în sfântă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
într-un tul transparent care le mărea goliciunea, încheiat sus, la gât, cu un guler de blană strâns până sub bărbie, cu aere de falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea albe de tot, numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful arinului strigă o cioară
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
de stejari piperniciți o acoperă, tot mai răriți pe zi ce merge. La tot pasul dai de broaște țestoase; ca și la Beștepe, sunt în mare număr. Cum te simt au un sâsâit de gânsac înfuriat, își trag capul și labele în covata osoasă și nu le pasă chiar dacă roțile căruții trec peste ele. Vulturii le iau în gheare, le ridică în slava cerului, de unde le lasă să cadă de pe vreun colț de stâncă. Numai așa le plesnește carapacea, tare ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că vedeam cerul, deoarece acoperișul casei se surpase. Asta mi-a dat o speranță nebunească. La nevoie, puteam fugi pe-acolo, dacă nu se întîmpla nimic. M-am urcat pe o masă de stejar, masivă, cu picioare în formă de labe de leu, pentru a încerca să văd dacă ajungeam cu mâinile până la spărtura din acoperiș, și am fost în pericol să cad deoarece îmi sprijinisem piciorul pe un maldăr de chei ruginite. Prima cheie pe care am vîrît-o, nerăbdător, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Și eu cine sunt? întreabă Hilary. — Tu poți să fii Laika, cățeaua rusă spațială. — Dar a murit. A murit în rachetă. Mi-a spus unchiul Henry. — ei, prefă-te și tu un pic. Așa că Hilary începe să țopăie în patru labe, lătrând vehement, adulmecând stâncile marțiene și scurmând în praf. Face chestia asta vreo două minute. — E tare plicticos. — Gura! Maiorul Gagarin către centrul de control. Am aterizat în siguranță pe Marte și acum caut semne de viață inteligentă. Deocamdată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meu din buzunarul sacoului. Mă duc să-l aduc. — Ești un gentleman, Michael. Un gentleman de pe vremuri. — Mulțumesc. — Încă un lucru, înainte de a te duce să-l iei. — Da? M-am oprit în timp ce dădeam să mă ridic. Bănuiesc că o labă fugară n-ar fi deloc binevenită? Mă tem că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre parc, n-am putut să nu-mi amintesc, ca în această zi din fiecare an, la Crăciunurile înzăpezite ale copilăriei mele, când casa era înecată în decorațiunile făcute de mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată pentru a rămâne la noi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și puneau înregistrări cu urelete de animale sălbatice în timp ce își făceau treaba; cum copiii erau torturați în fața mamelor lor și băgați cu ochii legați în saci cu insecte și pisici înfometate; cum bărbați și femei erau întinși pe jos, cu labele picioarelor sprijinite de suporturi de lemn, apoi bătuți la tălpi cu bastoane de cauciuc și siliți să meargă sau să alerge pe pardosele îmbibate cu apă sărată fierbinte. Mark mai auzise toate astea și de aceea abia de se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se rânjește la tine vrea să-ți înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii, ține minte! Cu bine! Cu bine! Micuțul se pune pe urlat ca din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe napolitană, poftim, o face mii fărâme, pe care le aruncă dând din mânuțe peste tot. ─ Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
faci blana harcea parcea. Uite ce blană frumoasă ai, nu-i păcat de ea? Iliuță se apleacă spre câine și încet, cu grijă, îl mângâie pe grumaz, pe piept, pe burtă, apoi cu amândouă mâinile îl trage în sus de labele de față. Câinele se supune și se ridică, dând din coadă. Ochii îi scânteiază a joacă. Sunt al tău, să știi. Am fost dintotdeauna al tău. Iar tu ești dintotdeauna al meu, asta e. Dar ce-o să zică mama? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tu fă-mă tare și mă apără-n tot locul și nu și-n tot locul mă ferește și de rele nu-i așa și-n tot locul mă-nsoțește și de rele mă ferește amin. Amin. Amin. Cățelul așezat pe labele dinapoi nu zice nimic. Și dintr-o dată pasărea se mișcă puțin, dă dintr-o aripioară, din amândouă, se saltă pe piciorușele de ață. Își lasă capul într-o parte, privind aiurit la băiatul care mormăie și la câinele care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
într-un picior, pe o tulpină de aurică. Își desface aripile, gata să-și ia zborul. Se mai uită odată la Iliuță, cu ochii lui cafenii, isteți. Apoi zboară. Frrrr! Și dus e. ─ Norocul tău c-a-nviat, Mureșe. Hai, bine, dă laba. Pace pace, între două dobitoace, dacă ne mai supărăm, luăm valiza și plecăm. Panțe! Și pornesc mai departe în perindările lor. Cerul se despică drept la mijloc și prin deschizătură cade pe pământ un fald de lumină galbenă. Una, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe ce se poate. Nici una din piesele de mobilier din atelierul pictorului nu este întru totul susceptibilă de a fi numită. Sigur, seamănă cu acele obiecte pe care limbajul omenesc le desemnează în mod obișnuit prin scaune, lăzi, canapea, servantă, labe de leu și așa mai departe. De îndată însă ce vizitatorul se așează și începe să se uite cu ceva mai multă luare aminte în jur, observă că asemănarea e doar o impresie de suprafață. O viață ciudată pâlpâie în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Maria, zis Cociocoaia. Astfel, Lucache a cunoscut greul de mic copil, fiind obligat să muncească. Ajuns de acum și el flăcău, semăna la statură leit cu tatăl lui, adică cu Dumitru B....ă, bărbat înalt la peste doi metri, având laba piciorului pe măsura înălțimii, că rar se întâmpla să găsească să și poată cumpăra încălțăminte. Fiind orfan, a învățat și fapte bune, dar și rele. Așadar, la joc trebuia să aibă și el un ban, dar de la mă-sa nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
repezi spre copaci ca să se adăpostească, când auzi bubuitura unui tunet și simți lovitura unui glonț blindat de 3006 care-i mușcă din pântece și-i sfâșie stomacul, provocându-i dintr-odată greață fierbinte. Se Îndepărtă greoi, la pas, pe labele lui mari, clătinându-și stomacul mare și rănit printre copaci, spre iarba Înaltă, la adăpost, când bubuitura se auzi din nou, trecând peste el și despicând aerul. Apoi tunetul se auzi din nou și-l lovi jos, Între coaste, sfâșiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
frânghie În jos ca să-i facă loc. Spectatorii găsiră că ăsta e un gest superb. Walcott Își așeză mâna pe umărul lui Jack și stătură așa o clipă. — Aha, deci vrei să faci pe domn’ Popularitate, zice Jack. Ia-ți laba aia Împuțită de pe umăru’ meu. — Așa, fii tâmpit ca de obicei, zice Walcott. Și asta i se păru superb mulțimii adunate. Ce frumos se poartă băieții Înainte de meci. Și cum Își urează ei noroc. Solly Freedman veni În colțul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack. Nu știi că ăsta-a fost o cioară? — Fiți atenți...âncepe arbitrul și le servește același discurs de când lumea. Walcott Îl Întrerupe brusc. Apucă brațul lui Jack și Întrebă: — Pot să-l lovesc când mă ține așa? Ia-ți laba de pe mine. Nu filmează nimeni aici. Se-ntoarseră la colțurile lor. I-am scos halatul lui Jack și el Își Îndoi genunchii de câteva ori, sprijinindu-se-n corzi, și-și frecă ghetele În sacâz. Gongul sună și Jack se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack Încercă să-i prindă brațele, dar era ca și cum ai Încerca să ții o drujbă cu o singură mână. Jack se smulse și rată o dreaptă. Walcott Îl agăță cu un croșeu de stânga și Jack căzu. Căzu În patru labe și se uită la noi. Arbitrul Începu să numere. Jack ne privea scuturându-și capul. La opt, John se duse spre el. Din cauza mulțimii dezlănțuite nu se mai auzea nimic. Jack se ridică. Arbitrul Îl ținuse pe Walcott cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în groapa săpată de cei doi soldați. Ce faci, domn’ sărjănt? Soileală de voie. Nu? Cred și eu! Boii ară și caii mănâncă sau, mai pe șleau spus, leatul sapă și eu stau la adăpost, așteptând să-mi pice în labă Toaibă cu ai lui. Ce gândeai? Să vezi ce îi iau la secerat cu automatul... Numai că - treabă anapoda - socoteala de acasă nu s-o potrivit cu cea din târg nici cât îi negru sub 24 unghie. Ia hai sus, domn
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]