13,725 matches
-
să dispară, nebunul răsese jumătate din stradă (mai exact, toată partea dreaptă) și, odată cu ea, jumătate din privirea mea de copil. Ochiul meu drept va rămâne întotdeauna opac, închis, infirm, acoperind cu rigiditatea pleoapei imaginile fragile: pereții curați, obloanele verzi, lampa plutind diminețile sub tavan, perna rotundă, răcoarea dormitorului, holul cu mozaic, lumina călduță a bucătăriei, borcanele cu șerbet roz, castronul de griș cu lapte și cacao, aburii fugind pe geam („Mănâncă, altfel o să ajungi ca ei!“, mă certa maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă strâng singure. S-a apropiat și posesorul lor; era Rapotan. „Așa, pulică, ușurel, să nu-ți sară plămânii.“ De data asta nu mai rânjea, părea chiar serios. „Fii atent aici, scriitorașu’ lu’ pește, că iar dau cu tine de lampă: bagă-ți mințile-n cap și nu mai călca pe-aici! Altfel te pun să-mi reciți versuri patriotice la secția unu! S-a-nțeles, jigodie?“ Am dat din cap, că da. Iarăși greșisem. Rapotan mi-a ars un șut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
citească, înainte de culcare, tot ce scriam eu, ba chiar în același timp cu mine. Prin cartier, băieții vorbeau că nici n-aveai nevoie de-alt calculator, mergea să înregistrezi și pe televizor. Erau recomandate mai ales alea vechi, alb-negru, cu lămpi sau diode (Olt, Sirius și Diamant), care conduceau mai bine curentul și mențineau impulsul luminos. Van Eick fusese genial; atât de priceput, încât nu găseai nimic despre el, nici o urmă, nici măcar pe Internet. Cei care văzuseră ceva spuneau că textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tehnice, ca la mașini: ce formă are, în câte culori îl găsești, care-i consumul. Dacă te interesa, aflai și cilindreea. Pe vremea lui nea’ Nicu, foenurile cam dispăruseră din comerț. Făceai baie și pe urmă trebuia să stai sub lampă sau să te lipești de calorifer. Maria se usca altfel: își învelea părul într-un ziar, apoi introducea capul în cuptor. Treaba cerea măsură și atenție, ca la cozonaci: întâi aprindeai aragazul, lăsai cuptorul la încălzit, apoi opreai flacăra. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ouă de Paști, „Cutezătorii“ și „Vaillant“, PET-uri și sticle de bere depozitate-n pivniță sau pe balcon. Evoluam timorat, striviți de mutra lui Ceaușescu și-amintirile emoționale din cortexul prefrontal. Motivațiile străluceau rar, deconectate de restul vieții, ca o lampă scoasă din priză și dusă-n pod. Locul nostru nu era nici pe Google, nici în Wikipedia, nici măcar în cazanul cu vieți și cuvinte de lemn al tranziției: noi n-aveam „sinergie“, nu puteam fi „relocați“, „implementarea“ nu reușea. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pur și simplu nu devenea „sustenabil“. Mergeam mai departe, rupți, disfuncționali, frânți, ca micro-roboții din Los Alamos: dacă ne smulgeai un braț sau ne îndoiai un picior, zvâcneam înainte, fără întreruperi. Angrenajul arăta hârșâit, se autoregla ca televizoarele rusești cu lămpi, își deplasa masa de carne și tranzistori prin spațiu, ocolind obstacolele. Ne-am fi putut numi oricum, Androne sau Robotin, hackerii ne-ar fi spart circuitele mentale, iar bloggerii ne-ar fi rescris memoria, difuzând-o pe mii de pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când am făcut poza la muzeu. Tu ai mirosit tabloul?“ „Nu. De obicei, când sunt târât la expoziții, mă uit la tablouri, nu le miros. E vreun nou mod de-a înțelege arta? Magritte mirosind a pepeni. Chagal duhnind a lampă cu gaz. Sabin Bălașa, a spirtul de pe mâinile Elenei Ceaușescu. Luchian, a mai știu eu ce; Garoafe albe și roșii - ce damf de murături!“ „Ha-ha, foarte nostim. Eu chiar vorbeam serios. Să știi că m-am apropiat de el.“ „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adâncă și borcănată, cu mânere, tip ladă de zestre. Pe laterale, două paturi sau canapele (Dumnezeu știe), acoperite de covoare țărănești și perne cu ciucuri. În spatele lor, prinse-n perete de cuie groase, carpetele nelipsite de pe Litoral: răpirea din Serai, lampa lui Aladdin, partida de poker dintre căței. Prin materialul plușat, buldogul îi pasa cu laba un as de treflă șoricarului pe sub masă. În rest, pereții arătau normal: albi, coșcoviți, cu floricele verzui pictate pe tavan. M-am uitat împrejur. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seară, au adunat satul la cârciumă, să ia declarații. Bărbații au zis fiecare ce i s-a părut, s-au numărat între ei și-au văzut că lipsește unul: Mișu Leordeanu, medicul veterinar. Lumea a ieșit repede afară, care cu lămpi, care cu torțe, ca pe vremuri. Oamenii au luat iar casele la puricat. „Unde-i bre ăla de bagă mâna-n cur la vaci?“, le întreba pe mamaie șeful jandarmilor. Mamaiele nu-i răspundeau; erau surde sau așa o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și, pe deasupra, xeroxul mai rău o întinsese. Citisem prin ziare despre metodele prin care „băieții“ îți deschideau corespondența. Se scana plicul ca la doctor, la raze X (cum o fi arătat un scanner ceaușist: ca un televizor mai mic, cu lămpi?), după care intra la presa cu aburi, unde un lucrător poștal îl comprima între două jeturi de aburi. De-acolo, anvelopa era preluată cu o pereche de mănuși, depusă pe-o masă de sticlă și uscată cu foenul: plicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
invitat, se mai decernau vreo 18 diplome. Afișele fâlfâiau în noapte, prinse cu sfori de coloane: „Premiile culturale de excelență...“; urma anul și numele revistei care le acorda. Rotonda arăta festiv, luminată din toate părțile, din tavan fuseseră coborâte niște lămpi pe cablu, ca OZN-urile. Tavanul tocmai beneficiase de-o renovare: crăpăturile fuseseră astupate, iar din vopseaua aprinsă străluceau științele și artele, disciplinele exacte și cele frumoase, în castroane placate în relief pe brâurile de mahon. În mijloc, plutind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jur de zece-cincisprezece inși, toți la costum, circulând în jurul unei mese lungi și ovale. Pe masă, ca niște troleibuze la coadă, stăteau aliniate sute de cărți, așteptându-și rândul. Trebuia să fi fost Superman ca să citești titlurile. Aerul plutea hepatic, lămpile cu glob atârnate de tavanul înalt pâlpâiau și puțina lumină pe care o degajau se împrăștia neuniform, în fâșii mate. Mihnea m-a strâns de braț: „Cine naiba sunt ăștia?“ Am ridicat din umeri. Vocile se suprapuneau enervant, parcă încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aproape nimic. Observam scena, dar n-aș fi băgat mâna în foc că și ajungea întreagă pe ecranul minții. Acolo mă chinuiam s-o instalez, ca o aplicație prea mare pentru capacitatea procesorului. Lumina albăstruie, de xenon, glisa dintr-o lampă hexagonală coborâtă din acoperiș, inundând o încăpere de-aceleași dimensiuni cu sala noastră. Prin spărtura decupată precis zăreai parchetul lăcuit și forma identică a pereților. Te simțeai mic și idiot, ca la ghișeu la Circa Financiară. În mijlocul camerei, niște tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai la vale atât proiectul de răspuns al majorității cât și pe-acela al minorității. [2 decembrie 1881 ] ARDEREA TEATRULUI DIN VIENA Reproducem următoarele din foile vieneze asupra catastrofei din Viena: Focul a izbucnit pa scenă pe când un servitor aprindea lămpile. Artiștii au putut să scape. Flăcările se întinseră cu o iuțeală îngrozitoare; teatrul se umplu de fum și un strigăt de spaimă din partea spectatorilor umplu casa, pe când toată lumea se grămădea spre ieșire. În acest moment de groază se stinseră becurile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
deschidea necontenit spre a primi o nouă victimă. Scenele desfășurate în curtea poliției erau sfâșietoare. Un tată care în îmbulzeala fugei [î]și pierduse fiica vine alergând în curte. Unde zărește o rochie, el se pleacă, ridică capul moartei spre lampa ce aruncă o lumină lugubră asupra fețelor desfigurate ale morților și, jumătate cu speranță, jumătate cu frică, [î]l depune iarăși pe pământul rece. Deodată dete un strigăt îngrozitor și cade în brațele însoțitorului său. El [î]și găsise fiica
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sufraj universal, monarhie și electivitate a magistraturii, după a noastră părere, nu se potrivesc una cu alta. [3 decembrie 1881 ] CATASTROFA DIN VIENA Foile vieneze mai aduc următoarele amănunte asupra îngrozitorului incendiu din Viena: Focul n-a izbucnit dintr-o lampă, ci la aprinderea flacărilor de gaz deasupra scenei prin lumină electrică. Pentru ca să se aprinză mai iute, gazul se conduce cu mare presiune în tub. Poate că presiunea a fost prea tare, încît flacăra a depășit distanța precalculată; destul că aci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Poartă, dacă numai va fi sinceră, este cea mai nemerită soluțiune a cestiunii greco - turcești. [11 ianuarie 1881] ["ASEARĂ, DUMINICĂ... "] Aseară, duminică, s-a reluat după câteva zecimi de ani o piesă din vechiul repertoriu al Teatrului Național, Aladin sau Lampa fermecată, cu muzica lui Wachmann, muzică de o gingășie și de o frescheță ce a rezistat în mare parte anilor ce a trecut peste dânsa. Costumele și punerea în scenă relativ destul de bună; execuție mediocră. [13 ianuarie 1881] {EminescuOpXII 511
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Bloom. În 1953 publică volumul care l-a impus în studiile literare, The Mirror and the Lamp: Romantic Theory and the Critical Tradition, în care examinează rolul configurațiilor metaforice în crearea și receptarea textelor literare, definind teoriile expresive ale romantismului (lampa arzândă) în opoziție cu teoriile mimetice ale realismului literar (oglinda). Cartea, plasată în poziția 25 în clasamentul celor mai bune 100 de cărți de nonficțiune scrise în limba engleză în ultimii o sută de ani alcătuit de prestigioasa Modern Library
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a nu fi o activitate prea plicticoasă, rescrierea este însoțită de diferite incidente horror, ce duc la mutilarea autorului. Astfel, psihopata îi cruță mâinile lui Sheldon, e scriitor, tăindu-i doar un picior și cauterizându-i locul operat cu o lampă de sudură, tot horror. Personajul polițist venit în căutarea autorului e mai puțin norocos, fiind înjunghiat în mod repetat și ciopârțit cu o mașină de tuns gazonul. În confruntarea fizică finală între autor și fană, folosirea prețiosului manuscris, căruia Sheldon
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; când ne leagă buzele un curcubeu Și viața te înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri până unde exist În ecou tresare lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se întâmplă, de exemplu, în secvența a doua a poemului Almanah, ce înscrie în cod spectacular elemente dintre cele mai diverse, situate sub semnul duminicii, al sărbătorii: Duminică duminică e o bomboană de mentă, E Dumnezeu în menagerie, amin glasul lămpilor, Trece cavalerul cu turnul Eiffel la butonieră, În flori de cupru inima, ca buruieni danțul ținutului, Cerul (gurii) biliard, Ce afișe sunt mările din sud. De cele mai multe ori, mărcile propriu-zis spectaculare se integrează cu drepturi egale de sugestie printre alte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
viziuni: sărbătoarea: „și iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai târziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor în boschete / ferigile își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Să petrecem zilnic mult timp În aer liber. Să facem după cină o plimbare de o milă. Acestea ne asigură zilnic mult aer curat și lumină naturală de la soare. Aerul curat și soarele sunt pentru viață ceea ce este petrolul pentru lămpi, iar În lipsa lor viața nu ar fi posibilă. Chinezii din vremurile vechi credeau că aerul curat și lumina blândă a soarelui conțin qi viu, care ne poate hrăni plămânii, inima, creierul și pielea, dându-ne energie și tinerețe. Să ne
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
curent. Datorită acestui defazaj, respectivii consumatori vor fi caracterizați atât de puterea activă cât și de cea reactivă. Formulele de calcul al puterilor activă și reactivă prezentate anterior sunt valabile pentru consumatorii liniari. Din categoria acestor consumatori fac parte motoarele, lămpile incandescente sau consumatorii utilizați pentru încălzire , fiind caracterizați de faptul ca atunci când sunt alimentați la o tensiune sinusoidală vor consuma un curent sinusoidal de aceeași frecvență cu cea a tensiunii. Însă, în cazul sarcinilor neliniare, evoluția în timp a curentului
Amprenta consumatorilor electrici by Andrei Sebastian Ardeleanu, Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/83090_a_84415]
-
are' ce-i face. Narațiunile mitologice păstrează motivul furtului și al schimbului de copii, atribuind această acțiune negativă Diavolului. Încălcarea interdicției de a nu lăsa singur pe Întuneric copilul nebotezat duce la schimbarea lui de către Necuratul. Obiceiul de a păstra lampa aprinsă de la nașterea copilului până la botez se explică prin funcția apotropaică a luminii. Copiii Înlocuiți, demonici, sunt Îndeobște inadaptabili În mediul uman, nu progresează firesc, achiziționează cu mare dificultate limbajul. Copiii schimbați au capul mare, că nu și-l pot
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]