15,723 matches
-
În ideea acelei intenții. Subtilul psiholog care a fost William James a surprins foarte bine rolul acestui mecanism psihologic: „Închipuiți-vă un lucru, și Îndată acel lucru este pe cale de a fi, de a se Înfăptui”. Iar un alt proverb latin spune: „O imaginație puternică dă naștere evenimentului”. Μ Numeroase situații de viață, petrecute de-a lungul timpului, arată că deciziile luate pe bază de unanimitate ar trebui mai degrabă să ne facă să ne punem Întrebări, decât să ne liniștim
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Editura pentru literatură, București, 1967. *** Proverbe românești, Editura Albatros, București, 1972. *** Proverbe și cugetări armenești, Editura Albatros, București, 1979. *** Proverbe și cugetări despre dragoste, Editura Albatros, București, 1974. *** Proverbe și cugetări despre omenie, Editura Albatros, București, 1975. *** Proverbe și cugetări latine, Editura Albatros, București, 1976. *** Proverbe, cugetări, definiții despre educație, Editura Albatros, București, 1978. *** Proverbele lumii despre calități și defecte, Editura Albatros, București, 1978. *** Reflecții și maxime, vol. I-II, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1989. *** Spicuiri din Înțelepciunea spaniolă, Editura
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Socec, București, 1902. Seneca (Lucius Annaeus), Scrisori către Lucilius, Editura științifică, București, 1967. Shakespeare, W., Aforisme și cugetări, Editura Albatros, București, 1975. Simenschy, Teofil, Un dicționar al Înțelepciunii, vol. I-III, Editura Junimea, Iași, 1970. Stati, Petre, Satirici și epigramiști latini, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967. Steinhardt, N., Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. șerban, Geo, Idei trăite. Carte de Înțelepciune, Editura Tineretului, București, 1968. Vauvenargues, Luc. de, Maxime și reflecții, Editura Minerva, București, 1973. Vianu, Elena, Moraliștii francezi, Editura
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care îl definesc. 2. Definire Cu privire le etimologia termenului există mai multe opinii. Astfel, unii autori susțin faptul că termenul provine din latinescul conflingere, care înseamnă ciocnire, polemică, luptă, în timp ce alți autori susțin că termenul provine tot din limba latină, dar din cuvântul conflictus, care înseamnă „a ține împreună cu forța”. Autorii care au abordat problematica conflictului au avut puncte de vedere asemănătoare, definind situația conflictuală în termeni de opoziție deschisă, de incompatibilitate, de incongruență, dezacord. Spre exemplu, Mihaela Vlăsceanu definește
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ș.a. Ca student la Facultatea de Litere și Filosofie din capitală, a participat la înființarea Ligii Culturale, formă de protest a românilor liberi față de răsunătorul proces al Memorandumului din Cluj. După un an petrecut ca profesor de limbile română și latină la Galați, pleacă la Paris, unde va audia o serie de cursuri la Sorbona, École des Hautes Études și École des Chartres (vechi centru de studii bibliografice). Își face debutul editorial cu Luptele pentru naționalitate ale românilor de peste munți în
ADAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285179_a_286508]
-
immigrants” și „the country of all opportunities”, cum este considerată Îndeobște America, există o legătură indestructibilă, unanim acceptată și discutată azi. Fără emigrație și imigrație, observa cineva, nu ar fi fost posibilă apariția marilor state moderne, a republicilor anglo-saxone și latine din cele două Americi, Îndeosebi. Citîndu-l pe Moritz Wagner, autorul la care ne referim scria În 1928, Întru totul Îndreptățit, că „on a dit à bon droit que «la théorie de la migration est le point fondamental de l’histoire universelle
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
colonii ungurești, polăcești, nemțești etc., dar o colonie românească, pe Întreg teritoriul Statelor Unite, nu este”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici după 1918, astfel Încît, la un deceniu după Încheierea Marelui Război, se afirma că românii, o națiune latină pentru care contează persoana, nu grupul, erau mai greu de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera Însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de multe lămuriri, românii-americani de la Începutul veacului au Înțeles că ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
esențial la fondarea unei culturi finlandeze, cei mai importanți savanți fiind educați În universitățile din Suedia. Cazul României. Și În acest caz, Kolarz a identificat prezența mitului popoarelor de frontieră. Naționaliștii locali au susținut că poporul român a apărat cultura latină, În fața expansiunii slave. De aici, s-a ajuns la concluzia că românii sînt o națiune superioară, cultivată, fără a se ține seama de Înapoierea provocată de cele cîteva secole În care au fost sub dominația diferitelor puteri europene. În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Nicolae Dianu. Asociații filiale au fost create la Londra, În Spania, Brazilia, Germania, Suedia, Olanda, Canada, Portugalia și SUA. RFE, cf. Item nr. 11129/54. Alte două organizații au avut un rol complementar În organizarea activităților românilor din exil: Action Latine creată la 30 august 1952 (scopul său principal era să promoveze colaborarea dintre popoarele de origine latină, iar președintele său a fost Pompiliu Platanea, fostul trimis al ziarului Universul la Paris; cf. RFE, Paris 7 September, news report nr. 315
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și SUA. RFE, cf. Item nr. 11129/54. Alte două organizații au avut un rol complementar În organizarea activităților românilor din exil: Action Latine creată la 30 august 1952 (scopul său principal era să promoveze colaborarea dintre popoarele de origine latină, iar președintele său a fost Pompiliu Platanea, fostul trimis al ziarului Universul la Paris; cf. RFE, Paris 7 September, news report nr. 315) și Asociația România Liberă, o asociație studențească, numărînd În jur de 200 de studenți români care se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
funcții, printre care cea de inspector școlar în Ministerul Industriei Ușoare și referent tehnic la Prodexport Timișoara. Din 1964 până în 1970 a lucrat ca profesor în localitățile Dezna și Mișca, în județul Arad, apoi la liceul din Chișineu-Criș, predând limba latină și filosofia. După 1945 a fost condamnat de două ori din motive politice. A debutat la „Scrisul bănățean” în 1956, an în care publică și în ziarele locale din Arad și Timișoara, iar prima carte, Corabia autohtonă, îi apare în
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
Dar activitatea sa este, în mare măsură, influențată de latinism, el susținând că poporul român a conservat intactă mitologia greco-romană (Martirii, un cult al zeului Marte). De aceea, încearcă să afle corespondentele unor sărbători, datini și obiceiuri românești în mitologia latină. Astfel, el vede în colindă urme ale unui vechi cult al soarelui, trecut de la romani direct în folclorul românesc, care l-ar fi păstrat fără modificări. Cu toate acestea, studiile sale, depășind orientarea latinistă, reușesc să aducă numeroase date și
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
fiind ales deputat în perioada 1876-1888. În 1876 este primit în Societatea Academică Română (secția istorică). M. nu e, de fapt, un istoric. El este un gazetar cu o temeinică informație, gata oricând să susțină, împotriva unor aserțiuni tendențioase, originea latină a neamului nostru, vechimea și continuitatea lui. „Disertațiunile” sale, risipite prin diferite publicații („Columna lui Traian”, „Românul”, „Trompeta Carpaților”, „Buciumul român”) sau adunate în broșuri, nu sunt demonstrații de erudiție ale unui savant, ci impetuoase pledoarii politice. O idee care
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
lui Traian”, „Românul”, „Trompeta Carpaților”, „Buciumul român”) sau adunate în broșuri, nu sunt demonstrații de erudiție ale unui savant, ci impetuoase pledoarii politice. O idee care iese în relief este aceea a unirii tuturor românilor sub oblăduirea națiunilor de stirpe latină. În pasiunea pe care o investește în susținerea „cauzei române”, el are ceva de tribun. Prin vehemență și sarcasm, unele dintre articole par scrise cu pana unui pamfletar, autorul lor fiind un spirit eminamente polemic. Actor mai întâi în Banat
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
pasaje, de aridă dezbatere pe teme politice, sunt curat gazetărești. M. a tradus piese de Angeli și Szigligeti Ede. SCRIERI: Amelia sau Victima amorului, București, 1849; Disertațiune istorico-critică și literară tractândă despre originea românilor din Dacia Traiană, Timișoara, 1857; Unitatea latină sau Cauza română în procesul naționalităților din punctul de vedere istoric, juridic și politic, București, 1867; Misiunea occidentului latin în oriintele Europei, București, 1869; Monumentul de la Călugăreni, București, 1871; Studii asupra scrierei profesorului dr. I. Jung intitulată „Romanii și românii
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
SCRIERI: Amelia sau Victima amorului, București, 1849; Disertațiune istorico-critică și literară tractândă despre originea românilor din Dacia Traiană, Timișoara, 1857; Unitatea latină sau Cauza română în procesul naționalităților din punctul de vedere istoric, juridic și politic, București, 1867; Misiunea occidentului latin în oriintele Europei, București, 1869; Monumentul de la Călugăreni, București, 1871; Studii asupra scrierei profesorului dr. I. Jung intitulată „Romanii și românii din Țările Dunărene”, București, 1878; Proscrisul, București, 1880; Mișcarea literaturei istorice în România și în străinătate cu referință la
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
14.II.1821, Buda), istoric, filolog și scriitor bisericesc. Este fiul Anei (n. Munteanu) și al lui Gheorghe Maior, protopop, nepot al unor preoți și „nobili de Diciosânmărtin”. Învață la gimnaziile din Târgu Mureș și Blaj (1769-1774), însușindu-și limbile latină și maghiară, retorica și poetica. Remarcat, M. este călugărit și trimis, împreună cu profesorul său, Gheorghe Șincai, la Colegiul De Propaganda Fide din Roma (1774), pentru a studia filosofia și teologia. La întoarcere se oprește la Viena, unde în 1779-1780 va
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
românești, Disertație pentru literatura cea vechie a românilor (ambele publicate ca anexe la Istoria pentru începutul...) și Dialog pentru începutul limbei române între nepot și unchi (tipărit împreună cu Orthographia romana sive latino- valachica, 1819). Necesitatea revenirii la scrierea cu caractere latine, a elaborării unui dicționar făcea acută problema ortografiei, abordată sistematic în lucrarea Orthographia romana..., unde M. propune norme care să evidențieze prototipul latin al cuvintelor, folosind unele sugestii de notare a sunetelor din italiană. Ideile și criteriile sale în acest
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
nepot și unchi (tipărit împreună cu Orthographia romana sive latino- valachica, 1819). Necesitatea revenirii la scrierea cu caractere latine, a elaborării unui dicționar făcea acută problema ortografiei, abordată sistematic în lucrarea Orthographia romana..., unde M. propune norme care să evidențieze prototipul latin al cuvintelor, folosind unele sugestii de notare a sunetelor din italiană. Ideile și criteriile sale în acest domeniu au servit și ca norme în alcătuirea unei lucrări lexicografice colective începute de Samuil Micu, apărută postum sub titlul Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemțesc (1825
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
Răspunsul la cârtirea, care s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior... (tipărit în 1814 într-o broșură nesemnată) - un patetic fragment autobiografic - sau în trei luări de poziție împotriva unui critic vienez al Istoriei pentru începutul..., publicate în limba latină între 1814 și 1816, traduse și retipărite de Damaschin T. Bojincă în ediția din 1834 a Istoriei....., sub titlul general Disputațiile asupra Istoriei... Aceste texte dovedesc un polemist redutabil, iscusit în mânuirea cuvântului și a probelor, cu o subtilă știință
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
1955, București), italilienist. A urmat școala primară în comuna natală, apoi Colegiul Național „Carol I” din Craiova, iar studiile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, luându-și licența în 1919, cu teza Dante și spiritul latin. Bursier al Școlii Române din Roma (1923-1924), și-a susținut doctoratul la Universitatea din Florența. Întors în țară, avea să fie, pe rând, liber docent (1925), conferențiar suplinitor (1926), profesor titular (1928) la Catedra de limba și literatura italiană a
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
pus pe deplin în valoare marile calități de istoric literar, de eseist și de profesor. Este una dintre multele victime ale generației sale, frângerea carierei lui înscriindu-se între exemplele tragice ale atacului împotriva intelectualității române. SCRIERI: Dante și spiritul latin, București, 1919; Un pittore romeno all’Academia di S. Luca. Giorgio Tattarescu, Roma, 1923; Romanticii italieni și românii, București, 1924; Solitudine romena, București, 1924; V. Alecsandri și Italia, București, 1927; L’Italia in cerca della latinità dei Romeni, București, 1927
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
unei probleme mai puțin investigate din cultura noastră: contribuția femeilor ca intermediari în circulația culturală. Pentru istoria literaturii comparate sunt demne de reținut și contribuțiile lexicografice: M. este autoarea a peste patru sute de articole din Dicționarul de autori greci și latini (1978) și a mai multe articole despre autori români scrise pentru dicționare străine (Harenberg Lexikon der Weltliteratur, 1989, Kindlers Neues Literatur Lexikon, 1988-1992). Numeroase alte studii aparțin cercetării artei și mentalității populare românești, grecești, albaneze, turcești, văzute în contextul spațiului
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
Facultatea de Litere și Filosofie, secția clasică, a Universității din București, absolvind în 1930. Bibliotecară (1933-1934), devine cadru didactic în aceeași facultate (1934-1972). Își susține doctoratul cu teza Viața și opera umanistului român Ștefan Bergler (1941). Predă limbile greacă și latină la mai multe licee Bucureștene și organizează gratuit cursuri de greacă pentru cercetători. Membră a Societății de Studii Clasice, a participat la numeroase congrese și simpozioane. Este coautoare la numeroase manuale de greacă și latină. Publică mai ales în „Revista
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
Poiemata - Poezii, ed. bilingvă, București, 1981 (în colaborare cu Gheorghia Delighiani-Anastasiadi); [Poezie greacă], în Simbolismul european, II, îngr. Zina Molcuț, București, 1983, 590-654; Filosofia greacă până la Platon, II, partea I-II, București, 1984 (în colaborare). Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Spiritul latin, RL, 1977, 10; Popa, Ist. lit., II, 1151. C.V.
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]