4,107 matches
-
dată? M-a mai prins șeful de post. Era om bun. Se așeza pe scăunel și împreună tot gustam pînă ne îmbătam amîndoi. Dar acum, de ce s-au schimbat obiceiurile? Au venit de la Darabani, granguri mari. Autobuzul sforăia și se legăna în toate felurile, iar o bună parte din fum ieșea chiar în interiorul hurdubaiei. Șoferul era interesat de discuție și, cum era expert în chestii de procese, intervenea ferm, fără drept la replică: Moșule, fără pușcărie nu scapi. Tatăl meu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat de pădurari. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te aude tata, te omoară... spuneau altele cu frică. Dumnezeu însă are grijă să le orînduiască pe toate și în familia Limbric s-a născut, of, băiatul. Frumos, de 4 kile și jumătate. Vikingul meu, dragul meu, salvatorule. Toader îl legăna și plîngea și rîdea. Familia Limbric și-a asigurat nemurirea! O să-l botezăm Salvatore, adică Salvatorul, femeie. Dar, Toadere, nu-i nume românesc, scîncea lehuza. Dar ce, eu îs român? Îs român cu sufletul, dar sîngele, ehe, este albastru, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rogelio și-i spune: Mai adu-ne coniac, te rog. Încep să rîd. Amice, dacă n-ai scris această poveste, o scriu eu! Și eu am scris-o pe aia a ta, cu peștele. Ciocnim paharele, sorbim licoarea și ne legănăm în fotolii. O boare ne mîngîie suav și inima își revine la bătăile ei regulate. Pușchea pe limba lui Rigoberto Señor Galdurralde Rigoberto trona pe băncuța înaltă, rezervată conducătorului. În costum cu fireturi și pălărie cu boruri largi, părea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Din ghici tata când pocnea / se pornea boul de cea/ iar carul leneș scârțâia. / Dar la povară când trăgea / Tata boii-și îndemna /Hăis Dumane, cea joiane cea. / Seara când îi adăpa / apă proaspătă le da / cumpăna fântâni-ncet se legăna. Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și cu el mândru pocnea / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna când plugul ara / Ce mai brazdă răsturna
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lua / Și cu ghiciul în mână / Tata rămânea. / Tatăl meu era plugar / Fără boi și fără car / Doar cu ghiciul rămânea / Și eu cu el pocneam. / Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / Cumpana fântânii încet se legăna. Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / cumpăna fântânii...încet se legăna. CAPITOLUL II Noi date cu caracter literaro-istorice, furnizate de publicistul și scriitorul Constantin Hușanu, personalitate marcantă a culturii românești, de pe meleaguri pungeștene - Mult stimate domnule
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fără car / Doar cu ghiciul rămânea / Și eu cu el pocneam. / Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / Cumpana fântânii încet se legăna. Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / cumpăna fântânii...încet se legăna. CAPITOLUL II Noi date cu caracter literaro-istorice, furnizate de publicistul și scriitorul Constantin Hușanu, personalitate marcantă a culturii românești, de pe meleaguri pungeștene - Mult stimate domnule Constantin Hușanu. Sunteți o persoană foarte bine cunoscută pe meleagurile noastre, datorită în cea mai
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Lumii -, dar cu o față Întoarsă spre trecut - spuneți-i rădăcină sau temelie. Poate e nevoie și de o floare - ale sale, dintru ale sale. Motiv pentru care eu pun mereu Ziua mediului În relație cu trestia, aceea cu „coama“ legănată de adierea vântului, același care-i vălurează apa de la picioare, căci această zi Înseamnă sau trebuie să Însemne În primul rând protecția sărbătoritului pentru a nu deveni un comemorat. Iar această plantă o face În mod remarcabil, așa fragilă cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică structura de beton armat alveolară, alcătuită din pereți care adăpostesc doar nesemnificativul din punct de vedere mecanic aer. Și pentru că principiul chesonului se repetă și la nivelul supracelular, paiul de grâu, gol pe dinăuntru și cântărind doar câteva grame, leagănă la Înălțimea de un metru cele câteva zeci de grame ale spicului. Mecanica ar spune că e vorba de „momentul de inerție“, dar Natura știe asta de vreo sută de milioane de ani... Dar cel mai sigur exemplu de copiere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o făcut-o maică-sa, I dat una cu sapa Șî i-o strămbat schinarea. * Busuioc crescut în iarbă, Urâtu-i badiu cu barbă, Gura-i pute, barba-mpunge, De urât îmi poate-ajunge ! * Mândra-i albă ca de domn Și se leagănă de somn. Mândra-i albă ca o floare, Doarme ca calu-n pchicioare ! * Io, de când m-am însuratu’ Tot pe paie m-am culcatu’ Tot în paie și pe fân, Ș-acu’ iată mă bătrân. Nu-s bătrân de bătrânețe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
comuna Oprea Cârțișoara, așezată la poalele munților Bâlea și Valea Doamnei de lângă Negoiul, Badea Cârțan era făcut să se ridice și să se dezvolte pentru a aduce prinosul efortului său de viață unirii tuturor românilor. Piscurile și văile acestor munți legănară copilăria micului cioban care până la o vârstă destul de înaintată (16 ani), nu știa să slovenească o buche; totuși văzând că nu este deosebire între limba vorbită de el și cea a ciobanilor de peste graniță, și-a dat seama că soarta
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
era atât de tainic încât să-l fi impresionat, cu atât mai mult cu cât se afla pe loc întins. Pe celălalt drum, însă, la patru kilometri distanță, înconjurat din toate părțile de pădurea Baisei, tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare 23. În mijloc stăruia insula cea verde, spre care înota Mihai împreună cu fratele său, Ilie, cel bun la suflet, căruia nimeni ochii-i n-a închis/ În străinătate 24. Dar pe-atunci erau cu toții fericiți. Toată lumea era a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
încet-încet, în poveste: e mult de-atunci, Harieta, de când eram copii mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate pe lumea asta...92 Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești... Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme... Ne trezim și murim cu ele...93 NOTE 1 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București, Editura Academiei R.S.R.,1985, p. 17. 2 Ibidem. 3 Ibidem. 4 Mihai Eminescu, Opere I, București, Fundația pentru Literatură și Artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scrisoare de maturitate: E mult de-atunci, Harietă, de când eram mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate pe lumea asta11... Iar altundeva: Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele12. Nu încape nici o îndoială că întru devenirea ființei rolul fundamental îl au componentele lumii cu care intrăm în comunicare/comuniune, începând cu fabulosul univers al copilăriei starea cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iarăși cum dânsa a voit (s.n.)60. O gingășie fără margini surprinde Eminescu în interiorul casei atunci când este vorba de nou-născutul care e un martor tăcut a toate câte-l înconjoară: Când își pun copilu-n leagăn,/ Cu-n picior încet îl leagăn/ La lumina din surcică/ Și o vorbă de-alta leagă-n/ Planuri mari pe gâza mică61. Nici o candelă din lume n-ar contribui la o atmosferă atât de expresivă ca aceea pe care-o creează poetul, prin imagini care reconfigurează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o umbrește/ Ca un viu coperământ 65. În jurul casei, întocmai ca-n basm, floarea-i cade fără vânt/ Scuturată la pământ 66, cum cădea o dulce ploaie pe creștetele îndrăgostiților. Și pe prispă, singurea/ Văduvioară tinerea/ Cu-n picior îmi legăna/ Copilaș înfășețel 67. Curtea este un eden luxuriant: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe printre pelinii deși -// Pelinii suri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
reprezentat ca un blazon a tot ce e viu: Codru-și bate frunza lin139; deci nu vântul, ci codrul însuși o face cu propriile-i forțe. Legănarea lui are subtilitatea valurilor și multiple înțelesuri pentru cine știe să le citească: Legănându-se din unde,/ În adâncu-i se pătrunde 140. Codrul-viață este parte din sufletul poetului. Numai gândul că S-a desprimăvărat pădurea,/ E-o nouă vieață-n orice svon141 îl face să-i tresalte inima de bucurii ascunse, poate numai de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu pădurea este atât de mare încât, la rându-i, aceasta îi spune povești: Din frunzișul fremătos/ Povestești așa frumos/ De m-adormi în iarbă jos, iar inflexiunile metrului popular se simt în povestirea-i ca-n adormirea copilului mic, legănat de mama sa: Tragănă-se tragănă/ Frunza de mi-o leagănă.144 Poetul se află în deplină rezonanță cu Măria Sa, codrul, căci din întreaga sa entitate, el emană acel armonic sunet al cornului: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îi spune povești: Din frunzișul fremătos/ Povestești așa frumos/ De m-adormi în iarbă jos, iar inflexiunile metrului popular se simt în povestirea-i ca-n adormirea copilului mic, legănat de mama sa: Tragănă-se tragănă/ Frunza de mi-o leagănă.144 Poetul se află în deplină rezonanță cu Măria Sa, codrul, căci din întreaga sa entitate, el emană acel armonic sunet al cornului: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn145. Întreaga frumusețe a sunetului este percepută de poet ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
luna plină/ La văpaia de pe lacuri,/ Anii tăi se par ca clipe/ Clipe dulci se par ca veacuri 166. La fel se întâmplă și-n Freamăt de codru; lacul este prezent în primele două versuri Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare 167 -, după care se focalizează povestea iubirii. Rolul lui de oglindă nu scapă nici versurilor de inspirație folclorică, prilej de întrebări retorice transferate codrului: Ce mi-i vremea, când de veacuri/ Stele-mi scâteie pe lacuri,/ Că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
recitat. Poemul de largă respirație Diamantul nordului întregește și completează muzicalitatea interioară a versurilor, ridicându-le într-un plan al rafinării demn de Orfeu însuși: O muzică tristă, adânc-voluptoasă,/ Pătrunde-acea lume de flori și miroasă;/ Și verzile lanuri se leagănă-n lună/ Și lacuri cadența cântărilor sună158. Tot ce pare în afara mișcării, a muzicii celeste nu există în fapt, căci toată strigarea, vuirea, sunarea/ E surdă ca ceriul, e moartă ca marea 159. Într-o perioadă când oricare cap îngust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
clăcile care se organizau, lăcrimând după cei plecați pe frontul de răsărit și nu se mai întorceau - fratele meu mai mare, unul din cumnați etc. Cântecul marinarului Stam sus pe coasta mării Priveam pe apă-n jos Cum valurile-albastre Se legănau frumos. Și-o barc-ndepărtare Cu trei marinari în ea Goleau pahare pline, Cu vin se-nveseleau. Iar unul dintre dânșii De-amar fiind cuprins Spre țărm unei copile Paharul i-a întins. Eu nu-ți primesc paharul Iubite marinar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
păcat, păcat că tot ce-i frumos rămâne amintire și nimic nu mai revine. Îmi amintesc de toate cu mare plăcere, dar și cu mari regrete, dar cu speranța că nimic nu se pierde: Cântec de marinari Când nava se leagănă-n larg Și zorii pe boltă se-aprind La Gabie-n port la catarg Eu zarea întreag-o cuprind. Departe pe mare zăresc Căsuțe cu fum liniștit; Ogorul întins strămoșesc Și munții înalți de granit. Iar vântul ce-aleargă pe mal
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
patrie dor; Văd oameni în țară muncind În fabrici, pe-ntinderi de-ogor. Spre țărm pescărușe de zbori La fata cu ochii căprui Când ea se trezește în zori De-al ei marinar tu să-i spui. Când nava se leagănă-n larg Eu ploaie și vânt înfruntând, La Gabie-n post la catarg Port țara și mândra în gând. Că sunt un ostaș marinar Și țara și mândra-mi iubesc De strajă pe-al apei hotar Eu liniștea lor o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator ; Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevestește Un pericol iminent ! Tot ce sună românește Capătă un alt accent. Graiul nostru plâns pe vatră, Legănat de cărărui, E lovit mereu cu pietre Ca un pom al nimănui... Nu lăsați ca vorbitorii Altor limbi pe-acest pământ, Să ne umple de istorii Și să muște din cuvânt ! Neamul românesc nu piere ; Dacii încă mai trăiesc ! Scoateți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]