4,253 matches
-
viața lui. Cezar a comandat flancul drept, unde lupta din greu legiunea sa preferată, Legio X Equestris. Datorită exemplului dat de Cezar, legiunea a zecea a început să împingă forțele lui Pompeius. Conștient de pericol, Gnaeus Pompeius a scos o legiune din flancul său drept pentru a-l întări pe cel stâng. Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit, cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei. Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa, aliată cu
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
văzut manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta. Din păcate pentru Pompeius, legionarii lui au înțeles greșit situația. Desa presați puternic pe flancurile stâng (Legio X) și drept (șarja de cavalerie), ei au crezut că Labienus se retrage. Legiunile pompeiene au rupt rândurile și au fugit în dezordine. Deși unele au reușit să se refugieze între zidurile cetății Munda, mulți alții au fost uciși. La sfârșitul bătăliei, 30.000 de pompeieni erau morți pe câmpul de luptă; pierderile de
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
zidurile cetății Munda, mulți alții au fost uciși. La sfârșitul bătăliei, 30.000 de pompeieni erau morți pe câmpul de luptă; pierderile de partea lui Cezar au fost mult mai mici, doar aproximativ 1.000. Toate cele treisprezece stindarde ale legiunilor pompeiene au fost capturate, semn al victoriei totale. Titus Labienus a murit în luptă și a fost înmormântat cu onoruri de Caesar, în timp ce Gnaeus și Sextus Pompeius au reușit să fugă de pe câmpul de luptă. Cert este că lupta de la
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
este trimis împreună cu președintele Ligii Culturale, Vasile Lucaciu, și cu preotul Ioan Moța în SUA, pentru prezentarea opiniei publice americane a motivelor pentru care România a intrat în războiul mondial precum și pentru înrolarea voluntarilor transilvăneni din Lumea Nouă într-o legiune sub drapel american (peste 15000 de oameni), pentru frontul din Franța. Vasile Stoica a fost colaborator al cotidienelor americane "The New York Times", "The Washington Post", "The New York Herald Tribune", "The New Republic", "The Literary Digest" și a cooperat cu membrii emigrației române
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
fost Raymond, principele Antiochiei. În anul 1143, acesta a organizat un atac asupra bogatelor orașe ale Ciliciei, sperând că tânărul împărat, care nu apucase nici măcar să se încoroneze, se va da bătut și principele va scăpa nepedepsit pentru incursiune. Însă legiunile Imperiului, trimise în grabă, au curmat toate încercările antiochienilor de a-și consolida pozițiile în regiunea disputată. Raymond, supunându-se cererii basileului, s-a dus la Constantinopol și s-a pocăit, deasupra sicriului lui Ioan II, pentru aventura sa nereușită
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
a spus că o va accepta. În mai 2007, soldații din britanici din Irak au fost văzuți purtând tricouri cu afirmația "Eu sunt Harry!"; era o aluzie la scena din filmul "Spartacus", în care supraviețuitorilor armatei lui Spartacus, învinși de legiunile romane, li se promite îngăduință din partea lui Crassus dacă îl vor identifica pe conducătorul lor. Fiecare dintre surpraviețuitori declară: "Eu sunt Spartacus!" La începutul lunii iunie 2007, a apărut știrea că prințul Henry sosise în Canada pentru antrenamente, alături de alți
Prințul Henry de Wales () [Corola-website/Science/315321_a_316650]
-
ianuarie 1853 . În timpul expediției „Nimrod”, condusă de Ernest Shackleton, 1907, grupurile sub conducerea lui T. W. Edgeworth David au fost primele care au urcat pe Muntele Erebus și au ajuns la Polul Sud magnetic. Douglas Mawson, care a preluat conducerea legiunii la întoarcerea lor periculoasă, a continuat să conducă numeroase expediții până la pensionarea sa în 1931 . În plus, Shackleton însuși și alți trei membri ai expediției lui au făcut mai multe inaugurări între decembrie 1908 și februarie 1909; ei au fost
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
(n. cca. 65 d.Hr. - d. cca. 117 ) a fost un soldat român care a servit în Legiunea a VII-a Claudia în războaiele daco-romane, în timpul împăraților Domițian și Traian. A participat alături de camarazii săi din legiune la prima și a doua bătălie de la Tapae. s-a transferat mai apoi într-o unitate de cavalerie ca ofițer și
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
(n. cca. 65 d.Hr. - d. cca. 117 ) a fost un soldat român care a servit în Legiunea a VII-a Claudia în războaiele daco-romane, în timpul împăraților Domițian și Traian. A participat alături de camarazii săi din legiune la prima și a doua bătălie de la Tapae. s-a transferat mai apoi într-o unitate de cavalerie ca ofițer și a devenit purtător de stindard al cavaleriei. Pentru bravura arătată în luptă, împăratul Domițian l-a decorat. Pe vremea
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
ro missus voluntarius ho/ nesta missione a Terent[io Scau]/ riano consulare [exerci]/ tus provinciae nov[ae Mes]/[opotamiae" "Tiberius Claudius Maximus, vereran, s-a ingrjit de ridicarea acesteia în timp ce era în viață. El a luptat că și călăreț în legiunea a VII-a Claudia Pia Fidelis, a fost făcut quaestor equitum, apoi singularis al legatului legiunii aceleiași legiuni, apoi vexillarius al cavaleriștilor din aceeași unitate. A primit daruri (recompense) de la împăratul Domițian pentru curaj (bravura) în timpul războiului dacic. A fost
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
ae Mes]/[opotamiae" "Tiberius Claudius Maximus, vereran, s-a ingrjit de ridicarea acesteia în timp ce era în viață. El a luptat că și călăreț în legiunea a VII-a Claudia Pia Fidelis, a fost făcut quaestor equitum, apoi singularis al legatului legiunii aceleiași legiuni, apoi vexillarius al cavaleriștilor din aceeași unitate. A primit daruri (recompense) de la împăratul Domițian pentru curaj (bravura) în timpul războiului dacic. A fost făcut duplicarius în Ăla ÎI (ÎI se citește secundă) Pannoniorum de către împăratul Traian și a fost
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
opotamiae" "Tiberius Claudius Maximus, vereran, s-a ingrjit de ridicarea acesteia în timp ce era în viață. El a luptat că și călăreț în legiunea a VII-a Claudia Pia Fidelis, a fost făcut quaestor equitum, apoi singularis al legatului legiunii aceleiași legiuni, apoi vexillarius al cavaleriștilor din aceeași unitate. A primit daruri (recompense) de la împăratul Domițian pentru curaj (bravura) în timpul războiului dacic. A fost făcut duplicarius în Ăla ÎI (ÎI se citește secundă) Pannoniorum de către împăratul Traian și a fost făcut explorator
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
-lea î.Hr. Folosirea acestei zone pentru morminte a continuat și în primele veacuri î.Hr și d.Hr. Pe la anul 70 d.Hr. aria devenise nu numai un loc de înmormântare, ci și de cremare a morților, aceasta după sosirea Legiunii a X-a române, care era singura grupare cunoscută pentru practicarea incinerării morților în regiune. Cu timpul locul a devenit blestemat și închipuit că o arenă de distrugere în folclorul evreiesc. De aceea valea a fost socotita blestemata. iar Gheena
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
Franța, în traducerea poetului Stéphane Mallarmé. La sfârșitul anilor optzeci, Whistler se bucură deja de o celebritate internațională. Creația sa artistică este distinsă cu medalii de aur la Chicago, Amsterdam și München. În 1892, la Paris, i se decernează Ordinul Legiunii de Onoare. Spre sfârșitul anilor nouăzeci, este foarte obosit fizic. În 1902, contractează o gripă gravă cu complicații și, în ciuda stării precare a sănătății, pregătește o mare expoziție retrospectivă, care se va deschide însă abia în 1905, doi ani după
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupra Palestinei Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de a împărți Palestina între evrei și arabi, rezoluție respinsă de statele arabe, „Legiunea Arabă” a fost una dintre cele 6 armate arabe care au invadat Statul Israel nou-format. În timpul celui de-al II-lea război mondial, Regatul Unit a organizat, instruit și înarmat armata transiordaniană. Sub comanda generalului John Bagot Glubb (Glubb Pașa
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
armate arabe care au invadat Statul Israel nou-format. În timpul celui de-al II-lea război mondial, Regatul Unit a organizat, instruit și înarmat armata transiordaniană. Sub comanda generalului John Bagot Glubb (Glubb Pașa) și a altor 47 de ofițeri britanici, Legiunea Arabă iordaniană a devenit cea mai performantă, mai bine antrenată și mai utilată forță armată din zonă. Conform planurilor regelui Abdullah I, ea a primit ordinul să ocupe - pentru alipirea de Iordania - toată zona de vest a Iordanului () și Ierusalimul
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
devenit cea mai performantă, mai bine antrenată și mai utilată forță armată din zonă. Conform planurilor regelui Abdullah I, ea a primit ordinul să ocupe - pentru alipirea de Iordania - toată zona de vest a Iordanului () și Ierusalimul, cu locurile sfinte. Legiunea Arabă s-a angajat în lupte în mai 1948 și a fost singura, dintre toate armatele arabe invadatoare, care a izbutit să-și execute sarcinile în marea lor majoritate. Parlamentul transiordanian l-a proclamat pe Abdullah I al Iordaniei din
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
Legiunea Armeană, înființată prin Acordul franco-armean din 1916, a fost o unitate militară străină din cadrul armatei franceze. Legiunea Armeană a fost fondată pentru sprijinirea Mișcării de eliberare națională a armenilor. În afară de Legiunea Armeană au mai existat și alte unități militare ale
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
Legiunea Armeană, înființată prin Acordul franco-armean din 1916, a fost o unitate militară străină din cadrul armatei franceze. Legiunea Armeană a fost fondată pentru sprijinirea Mișcării de eliberare națională a armenilor. În afară de Legiunea Armeană au mai existat și alte unități militare ale armenilor precum Unitățile voluntarilor armeni și Miliția armeană, care au participat la luptele Primului Război Mondial împotriva Imperiului Otoman
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
Legiunea Armeană, înființată prin Acordul franco-armean din 1916, a fost o unitate militară străină din cadrul armatei franceze. Legiunea Armeană a fost fondată pentru sprijinirea Mișcării de eliberare națională a armenilor. În afară de Legiunea Armeană au mai existat și alte unități militare ale armenilor precum Unitățile voluntarilor armeni și Miliția armeană, care au participat la luptele Primului Război Mondial împotriva Imperiului Otoman. Numele sub care a fost cunoscută inițial această unitate a fost ""La Légion d
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
au mai existat și alte unități militare ale armenilor precum Unitățile voluntarilor armeni și Miliția armeană, care au participat la luptele Primului Război Mondial împotriva Imperiului Otoman. Numele sub care a fost cunoscută inițial această unitate a fost ""La Légion d'Orient"" (Legiunea Orientului) . În 1919, ea a fost redenumită ""La Légion Arménienne"" (Legiunea Armeană). Soldații acestei legiuni erau cunoscuți printre armeni cu supranumele „gamavor” (voluntar). Armenii care trăiau în Franța s-au înrolat la începutul războiului în Legiunea străină, aceasta până la înființarea
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
voluntarilor armeni și Miliția armeană, care au participat la luptele Primului Război Mondial împotriva Imperiului Otoman. Numele sub care a fost cunoscută inițial această unitate a fost ""La Légion d'Orient"" (Legiunea Orientului) . În 1919, ea a fost redenumită ""La Légion Arménienne"" (Legiunea Armeană). Soldații acestei legiuni erau cunoscuți printre armeni cu supranumele „gamavor” (voluntar). Armenii care trăiau în Franța s-au înrolat la începutul războiului în Legiunea străină, aceasta până la înființarea Legiunii Franco-Armene. Istoricul Avetoon Pesak Hacobian scria că „aproape toți armenii
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
armeană, care au participat la luptele Primului Război Mondial împotriva Imperiului Otoman. Numele sub care a fost cunoscută inițial această unitate a fost ""La Légion d'Orient"" (Legiunea Orientului) . În 1919, ea a fost redenumită ""La Légion Arménienne"" (Legiunea Armeană). Soldații acestei legiuni erau cunoscuți printre armeni cu supranumele „gamavor” (voluntar). Armenii care trăiau în Franța s-au înrolat la începutul războiului în Legiunea străină, aceasta până la înființarea Legiunii Franco-Armene. Istoricul Avetoon Pesak Hacobian scria că „aproape toți armenii valizi din Franța, între
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
La Légion d'Orient"" (Legiunea Orientului) . În 1919, ea a fost redenumită ""La Légion Arménienne"" (Legiunea Armeană). Soldații acestei legiuni erau cunoscuți printre armeni cu supranumele „gamavor” (voluntar). Armenii care trăiau în Franța s-au înrolat la începutul războiului în Legiunea străină, aceasta până la înființarea Legiunii Franco-Armene. Istoricul Avetoon Pesak Hacobian scria că „aproape toți armenii valizi din Franța, între 1.000 și 1.500 de persoane, s-au înrolat în Legiunea străină franceză chiar la începutul războiului. Unii dintre armeni
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
Orientului) . În 1919, ea a fost redenumită ""La Légion Arménienne"" (Legiunea Armeană). Soldații acestei legiuni erau cunoscuți printre armeni cu supranumele „gamavor” (voluntar). Armenii care trăiau în Franța s-au înrolat la începutul războiului în Legiunea străină, aceasta până la înființarea Legiunii Franco-Armene. Istoricul Avetoon Pesak Hacobian scria că „aproape toți armenii valizi din Franța, între 1.000 și 1.500 de persoane, s-au înrolat în Legiunea străină franceză chiar la începutul războiului. Unii dintre armeni au venit din Statele Unite să
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]