4,922 matches
-
marea vânătoare-ncepe soră/ sunete din cornul dulce curg" (Fratele mâniei). În schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de distanțare aproape mistică față de obiectul adorației din lirica trubadurescă: "O, ce veste minunată,/ sunt chemat la judecată./ Spiță/ de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
en France, Gallimard, Paris, 1995 FRANK, Joseph, La forme spațiale dans la littérature moderne, în Poétique, revue de théorie et d'analyse littéraires, nr°10, 1972, p.244-266 FRIEDAN, Betty, La Femme mystifiée, Denoël/Gonthier, Paris, 1984 FRIEDRICH, Hugo, Structura liricii moderne, 1969, E.L.U. FRISBY, D., Fragments of Modernità, MIT Press, 1988 FRØLICH, Juliette, Des hommes, des femmes et des choses. Langages de l'Objet dans le român de Balzac à Proust, Presses Universitaires de Vincennes, Saint-Denis, 1997 FURET, François
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
poeziei, despre care s-a vorbit atât de mult în acești ani, nu a fost înțeleasă de mine ca moștenire a decadentismului, ci în funcție de limbajul ei direct și concret. Chiar în această constă secretul "clasicilor", de la poeții epici la cei lirici, de la greci la mării noștri poeți, până la Leopardi.15 Pentru el tradiția literară se desfasoara între două extreme cronologice precise: poeții antici greci și antecesorul romantic. Pornind de la aceste premise, a treia parte a cercetării este dedicată traducerilor realizate de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
secolului al nouăsprezecelea preferă figură de sorginte pașoptista a luptătorului și găsea pe această filiera corespondențe cu opera leopardiană în energia ce caracteriza personajul antic al primelor poeme patriotice sau în rezistență titanica a omului în fața naturii. Astfel, în cadrul filonului liricii patriotice mitul poetului nostru s-a conturat mai întâi de jos în sus. Dimpotrivă, spre finalul secolului al XIX-lea și în secolul douăzeci unii specialiști de primă importantă (precum De Sanctis, Carducci sau Pascoli, apoi Cardarelli sau Ungaretti) au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dacă nu ar fi îngreunat de atmosfera magico-decadentă tipic dannunziană.78 Nu în ultimul rând, Renzo Negri a descoperit în proza lui D'Annunzio ecouri ale jurnalului intim leopardian.79 Sunt accente sporadice, care nu justifică o apropiere reală a liricii sau gândirii lui D'Annunzio de Leopardi și care nu au nimic în comun cu soliditatea consonantelor pascoliano-leopardiene. D'Annunzio și-a pus amprenta asupra celor dintâi versuri scrise de sicilian. Influența lui se regăsește în rafinamentul grupurilor nominale: harfa
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo 2.4.1. Leopardi Ungaretti Quasimodo Evoluția poeziei italiene din prima jumătate a secolului XX s-a desfășurat neîndoielnic și sub semnul personalității lui Giuseppe Ungaretti care s-a impus că prima voce a liricii momentului atât prin valoarea operei sale, cât și prin prisma vârstei și a carierei didactice, care îl impuneau incontestabil în fața adepților poeziei pure, chiar a celor de mare calibru. Moștenitorul și continuatorul filonului aulic din poezia italiană, Ungaretti a apelat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Leopardi în care i se conferea aducerii aminte un rol similar.128 Nu în ultimul rând, a păstrat imaginea lunii ca simbol al naturii în care dorea să se integreze.129 În scrierile de critică literară și în cursurile despre lirica antecesorului Giuseppe Ungaretti s-a referit la ideile lui despre "poveștile antice" așa cum apar în Canturi, dar mai ales în Studiu despre erorile populare ale anticilor. Fiind atras de această componentă a tematicii leopardiene a transpus și în versuri, asemenea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
anunțe acea poetica a cuvântului formulată de Oreste Macrì în studiul introductiv la volumul quasimodian Și pe data e seară. Ele privesc efortul de a-l elabora, care a atins apogeul în arta vocabulei reificate specifice lui Salvatore Quasimodo: tensiunea lirica e plasată în interiorul imaginilor, în interiorul cuvintelor (....), în taină (...), acolo unde bâjbâim în căutarea adevărului.131 Cât privește cuvintele împrumutate de Ungaretti de la Leopardi în perioada 1920-1925, afirmă Gilberto Lonardi, ele sunt ca niște puncte care se văd de la depărtare, sunt
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
au recuperat printre altele și componența de nedeterminare, de nedefinit, de ambiguitate la care trimit cuvintele vagi leopardiene, încărcate de lirism. Limbajul poetic constituie, firește, una dintre chestiunile către care atenția lui Salvatore Quasimodo s-a îndreaptat cu precădere. Ars lirica ermetica a cuvântului reificat, prezentată și clarificata de Oreste Macrì în introducerea deja citată, reluată într-o ediție de studii consacrate autorului nostru din anii '80 este, de asemenea, tributara tehnicii leopardiene a cuvântului vag, așa cum se va vedea pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Luciano Anceschi conform căreia poezia nouă aparține unei civilizații ermetice care, alături de civilizația crociană care a rezistat până în anii cincizeci și a avut sarcină dificilă de a reevalua și de a remodelă poezia din peninsulă, actualizând tehnicile tradiționale ale liricii.182 Spre deosebire de primă încadrare totalizatoare în rândurile ermetismului a unui mare număr de poeți, alți istorici ai literaturii au vorbit despre două generații distincte: cea a precursorilor, Montale, Ungaretti, Campană și cea a noilor voci: Quasimodo, Sinisgalli, Gatto, Luzi, Sereni
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
văzut lumina tiparului în 1917, la Messina, sub titlul pompos de 'Noul jurnal literar'. Animatorul acesteia a fost, împreună cu alți tineri messinezi precum Francesco Carrozza, însuși Salvatore Quasimodo.200 Aici a publicat primele poezii: Orrore guerresco, Primule precum și o proza lirica dedicată lui G. Ravegnani: Sfioritura. În timp și alte ziare mesineze au început să îi găzduiască operele.201 În 1918, odată cu plecarea lui Francesco Carrozza în armată, s-a încheiat experiență 'Noului jurnal', în jurul căruia se reunise deja, potrivit lui Pugliatti
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
femei ce își plâng de veacuri fiii uciși și manii înfrânate sau dezlănțuite, fugari de dragoste sau de justiție. Insula, spațiu intim al primilor ani de viață, exercita o fascinație constantă asupra poetului, prin urmare nu surprinde faptul că tensiunea lirica a multor versuri, din ambele perioade de creație, se datorează rupturii de acest loc și de acest timp îndepărtat în care, firește, eul dorește să se întoarcă: pe bănci, în noapte / stăteam culcat, tăcerea căutăm / și ochii cu linii drepte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de odinioară.280 Pornind de la premisa că la ambii autori se pot identifica elemente care să confirme adeziunea la o poetica a depărtării, în capitolul succesiv dedicat temei timpului se vor trata în paralel tehnicile de elaborare a cronotopului în lirica leopardiană și quasimodiană, evidențiind mai clar și existența unei deplasări mentale identice dinspre prezent spre trecut. În concluzie, efectul estetic al poemelor lui Quasimodo izvoraște, pe de o parte din evanescenta cuvintelor vagi, pe de altă parte din contrastul dat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
plăsmui versul pare încununat de succes dacă materialul imagistic oferit de natură, odată cernut, se concretizează în cuvânt încărcat de lirism. Întreruperea fluxului creației pare să se datoreze unui blocaj interior, ce împiedică reelaborarea lumii cunoscute într-o nouă ordine lirica. Astfel percepută, nașterea poeziei amintește de teoria leopardiană conform căreia, fiind Natură astfel ordonată încât să producă un efect poetic este de datoria inimii și a imaginației, iar nu a rațiunii, să se apropie de aceasta, să-i perceapă armonia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
urmă, într-un al treilea moment, este reluat dialogul cu natura. Păduri și munți, câmpiile / De dragul meu reînvie; / Izvoru-mi cântă mie / și marea-n larg (Renașterea la viață, vv. 97-100).313 Revenirea la viață întrerupe lungii ani în care inspirația lirica împietrise, în care natura încetase să comunice cu intimitatea creatoare. Inima nemișcata din Apăstătută împrumuta ceva din inimă leopardiană nemângâiata în fața muțeniei și indiferentei naturii; blocajul eului, transpus în alți termeni de Quasimodo, se manifestă prin imposibilitatea de a interioriza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
veritabil nucleu tematic, în ipostaza să de trecut fericit bogat în imagini generatoare de poezie, readus în prezent prin filtrul amintirii, dar și în ipostaza să de prezent arid în care inspirația poetica a împietrit dezvăluie o afinitate profundă între lirica quasimodiană și cea leopardiană.315 În poezia lui Leopardi cântecul naturii, foșnetul vântului, dangătul clopotului și vocile casei sunt motive poetice din sfera sonorității, transpuse în versuri cu scopul de a contura și transmite în prezent iluzia fericirii trecute: privind
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pune în lumina, cu atat mai evident, meșteșugul autorului lor. Este suficient să observăm modalitatea singulară cu care sicilianul rescrie motive leopardiene precum cel al tăcerii, al pieței inundate de glasul copiilor, al vântului și, nu în ultimul rând, meditația lirica de tip leopardian. 3.2.6. În liniștea atemporalității Ambii poeți utilizează atât motivele sonore cât și pe ale liniștii pentru a marca îndepărtarea de realitatea prezentului și deplasările spre trecut. Mișcările intelectului în direcția aprofundării unei experiențe cognitive, ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și, mai ales, rătăcirile eului.337 Acestea devin consubstanțiale naturii schimbătoare a aerului și oscilează între linia curbă a cerului și cea orizontală a pământului. Lumea geometrica a lui Quasimodo se construiește pornind de la trei elemente fundamentale transformate în substanță lirica: pământul, apa și aerul.338 Apă este matricea fecunda, substanța creației, pământul, elementul stabil, locul în care ființă se odihnește și găsește alinare; aerul și vântul reprezintă motoare ale căutării, dar și suflu vital. S-a văzut într-un capitol
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
moarte (79), acqua apă (78), notte noapte (74), amore dragoste (73), cuore inima (73), tempo timp (73), giorno ziua (62), vită viața (56), albero copac (54), aria aer (53).347 Care sunt însă valențele pe care vântul le capătă în lirica lui Quasimodo, in ce măsură reprezintă acestea influențe leopardiene și în ce fel se distanțează de modelul maestrului? S-ar putea calcula, pornind de aici, anvergură deviației, adâncimea rupturii de model? Lectură atentă a contextelor de apariție demonstrează co-ocurența termenului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
studiului limbilor și filologiei antice. Ele erau întreaga mea plăcere: prin urmare disprețuiam poezia. Sigur că nu eram lipsit de imaginație, dar nu am crezut că sunt poet decât după ce am citit mai mulți poeți greci.422 Întâlnirea sa cu liricii a avut caracterul unei revelații. Din acel moment versurile străvechi au devenit un punct constant de referință, veritabil model de urmat, dar la a cărui perfecțiune creatorul modern, oricâtă măiestrie ar pune în slujba artei, nu poate ajunge. În anul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
evocat. Deoarece eu nu am înțeles puritatea poeziei, despre care s-a vorbit atât de mult în acești ani că moștenire a decadentismului, ci în funcție de limbajul sau direct și concret. Tocmai acesta este secretul clasicilor, de la poeții epici, la cei lirici, de la greci la mării noștri poeți, până la Leopardi.463 Artă cuvântului quasimodian se hrănește cu lectură atentă și cu traducerea operelor străvechi: în modelul lor și în cel leopardian sicilianul întrezărește intensitatea termenului reificat, spontan. Pornind de la această reflecție despre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
488 În volumul Poeți greci sicilianul a inclus versiuni ale unor fragmente din Safo, Alceu, Anacreon, Alcman, Stesihor, Ibychos, Simonide din Ceos, Mimnerm, Arhiloh, Theognis, Praxilla, Lycophron, Ion di Ceos etc. Ibicos și Simonide din Ceos sunt singurii reprezentanți ai liricii corale, Quasimodo preferându-i pe autorii canturilor monodice. Considerând că poeții melici răspund cel mai bine dorinței sale de a regăsi puritatea menționată anterior, el i-a îndepărtat pe autorii care foloseau un stil foarte rafinat, ca Pindar sau Bahilide
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Werner Sollors, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, London, 1993. Volume de autor Anakreonte, Saffo, Le Odi di Anakreonte e di Saffo recate în verși italiani da Francesco Saverio De'Rogati, Stamperia di Angiolo Martini, Firenze, 1783. Anceschi, Luciano, Idea della lirica, Edizioni di uomo, Firenze, 1945. Anceschi, Luciano, Saggi di poetica e poesia, Boni, Bologna, 1942. Apollonio, Mario, Ermetismo, Cedam, Padova, 1945. Bacchelli, Riccardo, Tutte le opere, vol. XXV, Mondadori, Milano, 1960. Bachelard, Gaston, L'intuition de l'instant, Gonthier, Paris
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
2008. Bellio, Anna, Cigni, leopardi e altri poeți, Percorsi di letteratura tra sette e novecento, ISU Università Cattolica, Milano, 2000. Bigi, Emilio, La genesi del Canto notturno e altri studi sul Leopardi, U. Manfredi, Palermo, 1966. Bigongiari, Pietro, Elaborazione della lirica leopardiana, Marzocco, Firenze, 1937. Binni, Walter, La nuova poetica leopardiana, Sansoni, Firenze, 1997. Blasucci, Luigi, I tempi dei Cânți, Einaudi, Torino, 1996. Blasucci, Luigi, Lo stormire del vento tra le piante, testi e percorsi leopardiani, Marsilio, Venezia, 2003. Blasucci, Luigi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Anna, " Un ignoto disperato messaggio di Quasimodo a D'Annunzio", în http://www.salvatore-quasimodo.it/ermetismo 5. htm. Steinmayr, Gabriele, "L'antologia palatina", în Quasimodo e la critică, a cură di Gilberto Finzi, Mondadori, Milano, 1969, pp. 376-385. Traverso, Leone, Lirici greci, în Quasimodo e la critică, a cură di Gilberto Finzi, Mondadori, Milano, 1969, pp. 303-307. Tuscano, Pasquale, "Leopardi lettore delle Georgiche", în Leopardi e îl mondo antico, atti del V Convegno internazionale di studi leopardiani, Olschki, Firenze, 1982, pp.
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]