5,029 matches
-
și ale fiului său, Papp Kálmán, proprietari ai conacului înălțat de familia Tolnai. În spatele conacului se află zona Țecheș, unde slugile moșierului și-au construit cândva căsuțe sărăcăcioase. Papp Kálmán, ultimul mare proprietar de pământ din Șmig, era numit de localnici armeanul, pentru că provenea din comunitatea armenilor din Dumbrăveni. Armeanul a transformat fostul conac al lui Tolnai într-un cămin confortabil, cu canalizare și electricitate furnizată de moară. Sub el, o pivniță generoasă oferea adăpost nenumăratelor recolte obținute pe întinsa sa
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
a murit în 1919, lăsând în urma sa cinci urmași. Imediat după decesul lui Horváth Márton, în 1 noiembrie 1919 și 17 aprilie 1920, o parte din moșia lui din Șmig a fost vândută de coproprietari lui Leontin Boian și altor localnici. Unul dintre urmași, Horváth Pál, a plecat, în toamna anului 1919, în Ungaria, de unde s-a întors în noiembrie 1921. Această deplasare i-a adus serioase prejudicii. A fost declarat absenteist și, conform Legii de reformă agrară, i s-a
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
în perioadele secetoase seaca aproape complet, dar care în perioadele cu multe ploi se revarsă, devenind un adevărat rău. Numele satului este pomenit într-un document sârbesc din sec. al XIII-lea, în care este menționat cneazul Balacico din Balaci. Localnicii se mândresc cu faptul că este locul de origine al faimoasei familii a Bălăcenilor, ultimul boier din familie fiind Constantin Bălăceanu-Stolnici (ce-i drept, acesta aparține ramurei Stolnici a Bălăcenilor). Biserică actuala din localitate a fost zidita de aga Bălăceanu
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
prins și ucis apoi de Brâncoveanu, prin tăierea capului și înfigerea lui în părul porții curții Bălăceanului din București. În curtea școlii se păstrează încă zidurile palatului început de aga Bălăceanu și rămas, pare-se, neterminat (ruinele sunt denumite de localnici "beciuri"). Tradiția orală spune că aga Bălăceanu ar fi intenționat că, în situația în care ar fi reușit să ia Domnia, să mute capitala țării la Balaci. Prima linie de cale ferată construită în județul Teleorman, pe baza Legii din
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
Ratin (astăzi acest nume este păstrat de o stradă a Crasnei), Szilva 1759 (probabil aparținând astăzi de satul Ratovei din comuna Valcău de Jos, pe Valea Silvaș), Bathuin 1341 (între Boghiș și Huseni, în partea satului Huseni numită astăzi de localnici "Brazilia", o aluzie și la nuanța închisă a pieii locuitorilor de aici, dar poate și o deformare a vechiului nume). În prima jumătate a secolului al XVIII-lea ocupația de bază a locuitorilor Comitatului Crasna era agricultura, la care se
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
să fie mai ridicate cu 4-6 °C, comparativ cu cele două văi. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei așezări au adus dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel, în locul cunoscut de localnici sub denumirea de "Pustă", s-a descoperit o monedă dacică, din argint. În documentele vremii nu apare denumirea așezării ca fiind «Galapia», dar printre localnici este vehiculată o legendă care spune că în pusta de sub dealul împădurit al citerei, a
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel, în locul cunoscut de localnici sub denumirea de "Pustă", s-a descoperit o monedă dacică, din argint. În documentele vremii nu apare denumirea așezării ca fiind «Galapia», dar printre localnici este vehiculată o legendă care spune că în pusta de sub dealul împădurit al citerei, a locuit o vrăjitoare care se numea Galapia, iar denumirea satului provine de la aceasta. Prima atestare documentară a localității provine din anul 1350, când satul apare
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
probabil cea "„a Mărceștilor”". Migrarea spre răsărit a așezării s-a accentuat odată cu trasarea "„drumului vechi al țării”" de-a lungul hotarului de răsărit al satului. În 1790 acest drum de hotar era încă unul secundar, circulat mai mult de localnici spre târgul de la Hodin și spre satele din valea Crișului Repede. Într-o hartă a Transilvaniei de la 1832 "„drumul țării”" apare deja marcat. Traseul lui apare în harta militară de la 1868-1869, marcat de căteva hanuri și birturi. Importanța acestei noi
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
local) și cea din Petenia. Economia satului este predominant agrara, cerealele și cartoful deținând cea mai mare pondere în structura culturilor agricole. În localitatea HOROAT își desfășoară activitatea și două firme care ofera loc de muncă la peste 50 de localnici. Una dintre ele fiind o brutarie care ne produce pâine de cea mai bună calitate. A doua este o fabrică de săpun de mai multe feluri. Biserică din Petenia este de fapt o biserică veche de lemn care a fost
Horoatu Crasnei, Sălaj () [Corola-website/Science/301800_a_303129]
-
cele din est și nord-est. „Crivățul” bate din est și nord-est în perioada rece a anului, îndeosebi în zona estică a județului și își pierde din intensitate și frecvență spre vest. Vântul dinspre sud-est, cunoscut sub numele „Austrul” și căruia localnicii îi spun „Traista goală”, are o frecvență și o intensitate mult mai reduse decât „Crivățul”. Precipitații medii anuale: 530 mm. Din punct de vedere morfologic comuna se află într-o regiune de șes. Suprafața comunei este de 4100 ha. Conform
Comuna Fântânele, Teleorman () [Corola-website/Science/301801_a_303130]
-
însemnați de urmele uneltelor manuale cu care au fost săpate încăperile. De asemenea, în pereții încăperilor sunt săpate mai multe nișe, care erau folosite fie pentru depozitarea unor materiale, fie pentru păstrarea candelelor ce iluminau încăperea. Peștera este cunoscută printre localnici cu numele de “Pemnita Monului” și reprezintă probabil numele celui care a locuit aici cu mult timp în urmă, după datarea istoricilor aproximativ sec. VIII-IX d.Chr. Denumirea peșterii s-a transmis pe cale orală din generație în generație în rândul
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
maghiari au respectat organizațiile politice ale locuitorilor și vechile lor drepturi. Dar în vremea lui Andrei al II-lea (1205-1235) nobilii obțin așa-zisa carte de libertate, numită Bula de Aur. Aceasta lasă cale liberă nobililor aristocrați în uzurparea pământurilor localnicilor. Din istoriografia maghiară: ”acești nobili aristocrați, după ce în patria lor au consumat totul, s-au aruncat asupra Slavoniei, apoi asupra Transilvaniei, ca asupra unei noi Californii” (cu referire la vremurile mai moderne și goana după aur...). Cu ajutorul donațiilor regale (și
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
15 aparținând altor categorii sociale. Dintre băieți 47 aveau vârsta între 1-12 ani și 26 între 13-17 ani. Comparativ cu celelalte sate din zonă, structura socială a populației din Lupoaia era mai complexă aici apărând și proprietari de teren dintre localnici. În 1837 în Lupoaia erau 52 de case în care trăiau 293 de locuitori, dintre aceștia 14 fiind proprietari de pământ(nemeși) iar restul de 279 nefiind proprietari, lucrau pământul nemeșilor. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
Szakathura, 1600 Zakatura, 1603 Szakatura, 1750 Szeketura, 1800 Săcătura, 1854 Szakatura, Secătura, 1964 Luminișul, 1966 Luminișu. Localitatea poartă numele de "Luminișu" din anul 1964, nume posibil datorat faptului că satul este așezat într-o zonă înconjurată de păduri și livezi. Localnicii folosesc des vechea denumire a satuluiSăcătura. Denumirea de "Săcătura" provine de la cuvântul "seci", "secătura", referire la o porțiune de pădure tăiată sau uscată. Datorită faptului că zona era înpădurită, primi locuitori ai satului foloseau o tehnică prin care curățau scoarță
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
multe puncte: în versantul "Osoiul Ciontului", la o înălțime de 800 m, aproape de vârf (în partea nordică de locul numit "La Oroiești"), în "Coasta Lată", deasupra locului numit "Groapa Muierilor", iar altul în locul "Sub Groapa Muierilor. Din punctul cunoscut de localnici sub denumirea de "Din jos de băi" provin materiale arheologice dacice (secolul al II-lea î.Hr. și secolul I î.Hr.), iar din locul "Calea Bodiei", o spadă medievală. Începând cu anul 1876, satul Meseșenii de Sus aparține Comitatului Sălaj din
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
romano-catolic. Școala confesională este semnalată la începutul sec. al XIX -lea. Primul preot și învățător cunoscut era Ioan Curea, 1866 - 1876, după care a urmat până în anul 1909, dascălul Ioan Pop. Puținii elevi ce frecventau școala, învățau în casele unor localnici, care aveau cel puțin o cameră mai spațioasă și o închiriau. Actuala clădire a fost construită între anii 1922 - 1924, când a fost dată în folosință. Câte doi - trei ani, până la intrarea în noul local au funcționat: Ferencz Marton, Sebestyen
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
I-VIII, o grădiniță de copii și școala cu clasele I-IV în satul PARUL-ROTUND. Pe langă Nenciulești trece un singur rău, Râul Vedea, măi existând un mic parau care în timp s-a astupat de la resturile menanjere aruncate de localnici, iar ce a rămas sunt zone de apă stătătoare. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Nenciulești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,92
Comuna Nenciulești, Teleorman () [Corola-website/Science/301816_a_303145]
-
cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea) în sat funcționau 8 mori de apă (construite din lemn, cu sisteme hidraulice primitive) pentru măcinarea cerealelor (grâu, porumb, secară). Acestea erau amplasate pe cursul văii Priei, în gospodăriile unor localnici; astfel: prima (în amonte) la „"Pavelea Savini"”, urmată de cele din aval de la „"Petrea'l Pavăl”, „Niculaie Coșară”, „Cula Tomești”, „Ciunea Farcaș”, „Pavelea Ciorchi”, „Gheorghica Jurjului”" și ultima, cea de la „"Petrea Păraschi"”. Evoluția demografică de-a lungul timpului și schimbarea
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
cult din Marin datează de la 1598 și era din lemn. Pe clopotul bisericii din lemn demolate în 1967, scria “1598 Provnit me fecit, 1598 Lemniu”. Din păcate, Biserica de la 1598 n-a lăsat posterității, în niciun fel, imaginea sa. De la localnici nu s-a putut afla decât că semăna cu cea din Letca, o localitate din județul Sălaj. Așa se precizează într-un studiu publicat în Buletinul monumentelor istorice, din anul 1971. Localnicii din Marin însă nu știu, de la înaintașii lor
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
lăsat posterității, în niciun fel, imaginea sa. De la localnici nu s-a putut afla decât că semăna cu cea din Letca, o localitate din județul Sălaj. Așa se precizează într-un studiu publicat în Buletinul monumentelor istorice, din anul 1971. Localnicii din Marin însă nu știu, de la înaintașii lor, decât de existența a două biserici dispărute: una de cărămidă și una de lemn construită în anul 1780 și dărâmată în 1967. Pictura interioară a bisericii de lemn a fost finalizată în
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
cu vechime întinsă peste mii de ani. La Ciuperceni, Teleorman, la 10 m adâncime, au fost identificate unelte din piatră cioplită cu o vechime de aproximativ un milion cinci sute de mii de ani. Din limba daco-geților (ramură a tracilor), localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit cuvinte ca: moș, copil, prunc, brânză, zăr, viscol, mal, mazăre, zestre, etc. De la unele ramuri ale tracilor, localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
de mii de ani. Din limba daco-geților (ramură a tracilor), localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit cuvinte ca: moș, copil, prunc, brânză, zăr, viscol, mal, mazăre, zestre, etc. De la unele ramuri ale tracilor, localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit „păstoritul”(creșterea oilor) și „pendularea”( adică vara locuiau în câmpie, unde creșteau vite, oi etc. și iarna acasă pe dealuri ). Acest obicei s-a menținut în Cioara și
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
acestor locuri, au împrumutat practica „măgurilor” (ridicarea unei movile pe un deal, folosită ca punct de observație sau ca loc de înmormântare pentru oamenii bogați ai grupului, alături de movilă se afla cimitirul unde erau înmormântați oamenii de rând). În limbajul localnicilor încă se mai păstrează denumiri ca:Măgura Ciorii (sau Măgura Pristoaselor), situată deasupra satului Năvodari Cimitirul Vechi, situat la răsărit de măgură , Măgura Vânătorilor situată deasupra comunei Vânători, Găvanul Sârbilor situat În nord vestul satului Măgura Luciei situată la sud
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
lui Novac, care pornea din regiunea Mehedinți și ținea până la răsărit de Ploiești. În această perioadă, "alături de populația dacă", trăiau pe margini de lacuri, râuri, populații migratoare. O parte din aceste populații a fost asimilată de populația băștinașă și împreună cu localnicii au adoptat creștinismul. Primele biserici pe locurile mai sus numite, au fost construite cu pereți din trestie groasă și acoperite cu stuf. Astfel de biserici au existat în aceste locuri până în a doua parte a secolului al XVIII-lea. În
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Dobrogei. Parcul National Munții Măcinului este o zonă deosebită, care din păcate nu este atrasă în circuitul turistic datorită lipsei infrastructurii. Nu există structuri de cazare de nici un fel sau puncte de informare turistică, nimic. Singura sursă de informare sunt localnicii și singura variantă de cazare este cortul. Unul dintre cele 6 trasee turistice omologate din parc este traseul turistic "Cozluk" de 16 km, pe ruta Greci-Cozluk-Valea lui Jug-Groapa de Arama-Valea Plopilor-Greci. Descriere: Traseul pornește din centrul comunei Greci și se
Comuna Greci, Tulcea () [Corola-website/Science/301841_a_303170]