6,058 matches
-
publicații: „Flacăra”, „Națiunea”, „Viitorul”, „Foaia interesantă”, „Viața literară și artistică”, „Foaia pentru toți”, „Noua revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Viața literară”, „Vieața nouă”, „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Contimporanul”, „Cuget românesc”, „Falanga literară”, „Gândirea”, „Integral”, „Junimea literară”, „Letopiseți”, „Luceafărul”, „Lumea”, „Propilee literare”, „Rampa”, „Universul literar”, „Viața românească”, „Dimineața”, „Sburătorul”, „România literară”. În 1928 i s-a decernat Premiul Național pentru Poezie. Poezia de tinerețe, de până la 1906, anticipă destul de vag tiparul lirismului minulescian, fiind un exercițiu cu două matrice
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
nuvelei în literatura germană, Cernăuți, 1937; Istoricul Reuniunii muzicale-dramatice „Ciprian Porumbescu” din Suceava (1903-1938). Cu o introducere despre mișcarea muzicală și teatrală din Suceava până la 1903 (în colaborare cu Ștefan Pavelescu), Suceava, 1939; Maioresciene, Cernăuți, 1940; Prima traducere germană a „Luceafărului”, Cernăuți, 1940; Vasile Bumbac (1837-1918). Pagină din istoria literaturii bucovinene, Cernăuți, 1940; Semicentenarul „Deșteptării” lui Constantin Morariu, Cernăuți, 1943. Culegeri: Poezii poporale de pe câmpul de luptă, Suceava, 1916 (în colabore cu Simion Ivanovici). Repere bibliografice: Petru Iroaie, [Victor Morariu], FF
MORARIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
Ce seamănă oare isteria delirantă a predicatorilor de pe stadioane dacă nu zel neputincios și penurie de cunoaștere... Firește, nu tot cel cel zice „Doamne, Doamne” se va mântui, nici aceia care manipulează cu dexteritate citate biblice sau patristice nu devin luceferii ortodoxiei. Știu avertismentul lui Iacov: „Nu vă faceți voi mulți învățători”. La fel de clar îmi răsună-n minte cuvintele lui Pavel către corinteni: „Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți”. Dar tot
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
romancierului, până la amănuntul expresiei sunt evidențiate de cercetarea romanului Păuna Mică. (Ă). În comparație cu o astfel de analiză, cea consacrată chiar numai unei probleme legate de personalitatea lui Eminescu, ne apare săracă. Mai ales ca nu suntem de acord că «sclipirea Luceafărului» se Întunecă pe măsură ce timpul Înaintează. Dacă ar fi astfel, atunci efortul explicării lui Eminescu, recunoașterea mărimii stelei lui ar fi inutilă, pentru că istoria ar confirma neremanența operei marelui poet În măsura În care dl. Ion Vitner subscrie Întru totul la caracterul dominant sumbru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este scos din sfera „infamiilor ciocoiești ale lui Titu Maiorescu” și trecut „În conștiința clasei muncitoare” În lumina criticii lui Gherea, scrie În numărul festiv al revistei Contemporanul, I. VITNER 2, cel care-l preda, la universitatea bucureșteană, pe autorul Luceafărului, dar și pe junimiști și, se-nțelege și pe poeții și criticii socialiști: „S-a dat În jurul operei lui Eminescu o adevărată luptă de clasă. Apariția studiului lui Gherea este un răspuns drastic dat de un exponent autorizat al clasei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
plină de poezii adresate lui Eminescu; reținem, fragmentar, doar două, din același număr festiv al Contemporanului 3: „Dacă-ai vedea cum tinerii voinici Se-ntrec să spargă normele În stâncă Și leagă munți de valea lor adâncă Ți-ai așeza luceafărul aici” (Petre SOLOMON - Lui Eminescu) * „Luptând acum pentru o viață bună În contr-acelor pe care-i urai Noi peste veac Îți dăm o caldă mână Să mergi cu noi, prietene Mihai. În contra celor ce stârnesc război Și din Apus ne-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rapide, neașteptate, mai puțin plauzibile, servind tezei potrivit căreia binele învinge întotdeauna răul, apar mereu în roman, contribuind la diminuarea veridicității și derulării firești a evenimentelor. Concepția didacticistă este prezentă până și în câteva titluri de capitole: Reînviere, A răsărit luceafărul de dimineață, Se prind din nou rădăcinile, A răsărit noul soare. Cu toate acestea, prezentarea vieții studențești din capitala României anilor ’30 are și unele accente de autenticitate, introducându-l pe cititor în atmosfera specifică perioadei. A. a mai publicat
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
secția de proză-poezie. A colaborat la „Ateneu”, „Familia”, „Secolul 20”, „România literară”, „Viața românească”, „Orizont”, „Tribuna” ș.a. A debutat în „Tânărul scriitor” (1953) cu câteva poezii reproduse și de „Almanahul tinerilor scriitori”. Debutul în volum a avut loc în colecția „Luceafărul” (1962), cu Primăvară cosmică, prefața fiind semnată de Eusebiu Camilar. Debutantul se emancipeză uneori de sub influența clișeelor convenționale ale vremii, prin binefăcătoarea influență a lui Ion Pillat (La derdeluș - poeme într-un vers), Al. A. Philippide, Tudor Arghezi ș.a. Poemele
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai colaborat la „Revista de filosofie”, „Gazeta literară”, „Era socialistă”. Estetician de formație marxistă, A. încearcă, în volumele Ce se va întâmpla mâine? (1972) și Artă și speranță (1974), abordarea fenomenului artistic
ACHIŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
Abăluță, profesor. A urmat Liceul „Dimitrie Cantemir” din București și apoi cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” (1955-1961). A fost arhitect la ICRAL București (1961-1968) și arhitect diriginte la Casa de modă „Venus” (1969). A debutat cu poezie în revista „Luceafărul” (1958). A mai colaborat la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Vatra”, precum și la „Change”, „Art et poésie”, „Caractères” (Franța) și „Ombrela” (Grecia). Poezia lui A. este caracterizată de un lirism intelectual, în care folosirea cu predilecție a
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
București și apoi cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” (1955-1961). A fost arhitect la ICRAL București (1961-1968) și arhitect diriginte la Casa de modă „Venus” (1969). A debutat cu poezie în revista „Luceafărul” (1958). A mai colaborat la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Vatra”, precum și la „Change”, „Art et poésie”, „Caractères” (Franța) și „Ombrela” (Grecia). Poezia lui A. este caracterizată de un lirism intelectual, în care folosirea cu predilecție a noțiunilor abstracte și atenția acordată obiectului ca artefact
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
există Între text și citat: a) În cadrul textului; b) separat de text. Citatul din cadrul textului, integrat fluxului „narativ”, se evidențiază doar cu ajutorul ghilimelelor: Constantin Noica l-a numit pe Eminescu „poetul marilor tristeți”, o formulă care depășește metaforele banalizate deja („Luceafărul poeziei românești”, „bardul de la Ipotești” etc.). Citatul din cadrul textului se culege, după cum se vede și În exemplul dat, cu aceeași literă ca și textul de bază. O veche recomandare preciza: Citatele din cadrul textului se culeg cu literă de evidențiere: aldine
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
l-a pus În cazul vocativ, În loc să aibă funcția de nume predicativ, soluție total antipoetică și În contrast cu marele număr de exegeze consacrate capodoperei eminesciene. Acestei capcane i-au căzut pradă și unii traducători. De fapt, aici, Demiurgul Îl sfătuiește pe Luceafăr: „Tu rămâi deasupra omenescului (HYPER EON), chiar dacă, din când În când, undeva, te lași pradă slăbiciunilor omenești” (Funeriu, 1995, p. 20). Credem că aceste exemple au fost edificatoare pentru a demonstra cât de necesară și de importantă este transcrierea corectă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ample despre unii dintre cei mai importanți scriitori, editate parțial în volumul postum Banchetul lui Lucullus (1978), împreună cu o selecție din cronicile literare antebelice. Incitat de afirmațiile simpliste ale criticii sociologice, el propune în M. Eminescu. De la poezia socială la „Luceafărul” o viziune de ansamblu a operei poetului, a cărei unitate include o complexitate contradictorie, concretizată în mai multe perechi antitetice care, în numeroase poezii, constituie polii unei tensiuni lirico-ideatice structurante. Proiectată pe un „fundal de rumoare patetică”, creația lui O.
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
fost profesor de liceu în București. Între 1968 și 1971 este vicepreședinte al Comitetului pentru Cultură și Artă al municipiului București, iar între 1971 și 1980, activist la Comitetul Central al Partidului Comunist Român. A colaborat la „România literară”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Viața românească”, „Familia”, „Săptămâna”. Debutează ca poet în anul 1969, în „România literară”. Debutul editorial are loc cu volumul de epigrame Floreta de argint, apărut în 1973. Dacă primele volume, Floreta de argint și Ascensor pentru cuvinte (1975), îl
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
numeroase periodice: „Absolutio”, „Mântuirea”, „Clopotul”, „Caietele lunare”, „Revista pentru toți”, „Adam”, „Zodiac”, „Magazinul”, „Stânga”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Curierul israelit”, „Jurnalul”, „Jurnalul de dimineață”, „Torța”, „Răspântia”, „Femeia și căminul”, „Timpul”, „România liberă”, „Flacăra”, „Presa noastră”, „Viața românească”, „Magazin”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „La Roumanie d’aujourd’hui” ș.a. Semnătura consacrată va fi F. Brunea-Fox (aluzie la producătorul de jurnale de actualități), cu variante prescurtate: F. Br., F. Br. Fx., fx. ș.a. Folosește pseudonimele Fox, Mac, Pan, Potomac. În anii postbelici, își asigura
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
16.XI.1943, București), poetă. Tatăl, Vsevolod Bulat Vanchevici, a fost inginer la Căile Ferate Române, iar mama, Elisabeta (n. Marinov), traducătoare. B. a absolvit, în 1966, Facultatea de Limba și Literatura Română la Universitatea din București. Debutează în anul 1968 în „Luceafărul” și în „Astra”, colaborând apoi mai ales la „România literară”. Volumul de debut, Desueta noblețe, apărut în 1975, celebrează ieșirea din adolescență și relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele drame existențiale sunt dramele celor
BULAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
în aceste condiții, cele două volume sunt o revelație pentru tânăra generație, aflată în plin efort de a se rupe de proletcultism. Poezii vechi, pe care le rescrie, dar și altele noi îi sunt publicate în „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Tomis”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Flacăra” ș.a. De sub tipar ies volumele Versuri (1971; reeditare a celui din 1966, completat cu ciclul Vineri), Poeme (1974, în colecția „Cele mai frumoase poezii”) și Un dor fără sațiu (1976), conținând creațiile noi
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
în „Scrisul bănățean”, dar adevăratul debut îl constituie un ciclu de poezii publicat în „România literară”, în 1981. În volum, debutează în 1982 cu Viața cu mine, viața fără de mine. Publică studii și articole, dar și versuri în „România literară”, „Luceafărul”, apoi în „Orizont”, „Tribuna”, „Vatra” ș.a. În traducere, publică versuri în „Nouvelle Europe” (Luxemburg, 1992-1993) și colaborează la volumul La Littérature contre la dictature. En et hors de Roumanie (1947-1989), apărut la Paris, în 1999. „Răzlețit de generația lui” (Eugen
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
După absolvirea Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității din Timișoara (1972), lucrează ca ziarist și publicist-comentator la diferite ziare și reviste timișorene. Debutează la „Amfiteatru”, în iulie 1977, cu un fragment de roman, Calul alb. Colaborează la „Amfiteatru”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tribuna României”, „Viața studențească”. În romanele Iulie (1979; Premiul Comitetului Central al UTC) și Casa șerpilor (1982), ca și în culegerea de reportaje Lumini bănățene (1979), B. încearcă, pe urmele lui I. Slavici și ale lui Titus Popovici, o
BULZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285944_a_287273]
-
cele din Pesta și Viena. Cele mai cunoscute sunt „Muza română”, „Albina”, „Albina Pindului”, „Aurora română” (Pesta), „Aurora română” (Cernăuți), „Concordia”, „Familia”, „Federațiunea”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, „Junimea literară”, „Luceafărul”, „Revista politică”. Mai ales în Bucovina, dar și în Transilvania, până la primul război mondial, baladele, fabulele și cântecele lui se găseau în manualele școlare și aveau circulație, datorită simplității și elanului patriotic. Poetul se inspira din istoria națională, sub înrâurirea
BUMBAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285945_a_287274]
-
angajat de G. Călinescu la Institutul de Istorie Literară și Folclor (devenit Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”), al cărui membru a rămas până la săvârșirea din viață. În paralel, între 1962 și 1966, a fost redactor la revista „Luceafărul”. Și-a luat doctoratul în științe filologice cu o teză despre C. A. Rosetti, susținută la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, în cadrul căruia a promovat până la funcția de șef de sector. Din 1990, a condus ca editor
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
1985 asigurând editarea seriei „Caiete Mihai Eminescu” (șase volume). Publicistic, a debutat în 1950 cu recenzii și articole în revista „Viața românească”, iar editorial, în 1966 cu romanul Zi de vară până-n seară. A colaborat la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” (cronică literară), „Tribuna”, „Steaua”, „Argeș” (cronică literară), „Astra”, „România literară”, „Contemporanul”, „Scânteia”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Revue roumaine de sciences sociales”, „Europe”, „Secolul 20”, „Revista monumentelor și muzeelor”, precum și la publicații academice din
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Național din Iași (1955), urmează, tot acolo, cursurile Facultății de Medicină Generală, devenind medic în 1963 și profesând medicina, timp de doisprezece ani, la Dolhasca (mică localitate, nod feroviar lângă Fălticeni). Primele versuri îi apar în decembrie 1966, în revista „Luceafărul”. Debutul editorial are loc în 1970, cu volumul Versuri, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Se alătură, la sfârșitul anilor ’60, „grupului oniric” (care îi reunea pe Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a.). Din 1983, a lucrat, timp de doisprezece
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
60, „grupului oniric” (care îi reunea pe Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a.). Din 1983, a lucrat, timp de doisprezece ani, în redacția revistei ieșene „Convorbiri literare” (corector la început, mai târziu redactor, redactor-șef adjunct). A colaborat la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Argeș”, „Echinox”, „Convorbiri literare”, „România literară” (revistă în care ține, din 1992, rubrica „Cerșetorul de cafea”) ș.a. Este laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” (2002). Aparent, într-o primă instanță, poezia lui B. s-
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]