10,420 matches
-
mai căim.. nici nu mai știm. Dar, numai vina prea însușită, comportamentul considerat a face prea parte din noi nu ne dă șanse..precum un ipohondru care deși e sănătos, el este mereu ”bolnav..vrea a fi compătimit..a fi mângâiat...asta în numele iubirii - storcător de atenție și de afectivitate.. Ne minunăm? Nu mai...Cei care percep așa ”iubirea prin noțiuni factice de singurătate mascată sau mai grav de gelozie cu acele comportamente deviante de agresivitate, poate că nu au grave
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
această senzație ceva care mă face fericită și tristă în același timp, după amiaza unor flori albe ca siluetele din pînzele lui Piero di Cosimo atunci cînd soarele intră în nori cicatrizat fără emfază și fără regret, așa cum ți-am mîngîiat somnul undeva într-o lacrimă din care se scuturaseră toate verile în sensul cel mai amplu posibil, în care această înserare coboară ca un Oedip ce n-are dreptul la opțiuni oricît de bine și-ar justifica ploile și vremea
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
lucrusensul cuvenitdeși există în această senzațieceva care mă face fericită și tristă în același timp,după amiaza unor flori albeca siluetele din pînzele lui Piero di Cosimoatunci cînd soarele intră în noricicatrizat fără emfază și fără regret,așa cum ți-am mîngîiat somnulundeva într-o lacrimădin care se scuturaseră toate verileîn sensul cel mai amplu posibil,în care această înserare coboarăca un Oedip ce n-are dreptul la opțiunioricît de bine și-ar justifica ploileși vremea îngălbenită pe hîrtiipoate că Burckhardt avea
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
din darul ce ți-a fost dat Să fiu eu cel rămas în păcat Tu să porți doară vina de a fi ce visam Fructul iubirii găsit pe un ram Ce n-aș da să văd iar cum te răsfeți Mângâiată de patimi Rătăcită în nămeți De petale aprinse de trupul tău De dorinți decăzute din gândul meu Mai lasă-mi, te rog, Zâmbetul tău legământ Că n-ai să dispari de pe acest pământ Până când iar ne vom regăsi alergând prin
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
în drumul nostru spre Observator. Sau, mai simt încă mângâierea părului tău, care mi-a atins obrajii când erai preocupată să privești cerul prin lunetă. Sau, încă, acele priviri adânci, fermecătoare, pline de taină și căldură, cu care mi-ai mângâiat inima în mai multe rânduri. Știi că, după plecarea ta, cerul și-a pierdut din strălucirea pură pe care o știam atunci când erai aici, sub el? Mă întreb deseori de ce s-a întâmplat să apari tu pe aici și să
PUTEREA RAZEI ALBASTE (4C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369288_a_370617]
-
vrut toată ziua să te sun, dar, ba eram supărată pentru că nu m-ai recunoscut, dorind, astfel, să te pedepsesc, ba mă amuzam, privindu-te cum mă căutai, încruntat, pe cer. Vineri, iarăși fără să-ți dai seama, ți-am mângâiat cu o rază fruntea îngândurată. Sâmbătă, gândurile tale m-au lovit atât de tare, încât au lăsat urme adânci în ființa mea. Duminică, m-am certat foarte tare cu Luna, care era furioasă că mă folosesc de ea pentru a
SĂPTĂMÂNA ÎN CARE AM STAT ÎN ECLIPSĂ de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369309_a_370638]
-
Am văzut ceva special în tine Mereu m-ai făcut să râd Îți e menit să fii cu mine Chipul tău atât de fin aș vrea Să îl pot avea mereu în fața mea Să îl pot privi, să îl pot mângâia Să nu pleci niciodată din viața mea Prezenta ta mă liniștește Când ești cu mine uit de tot Mintea mea la nimic nu se gândește Când mâinile tale mi le simt pe corp Eu am încredere în noi Știu că
DIN DRAGOSTE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369332_a_370661]
-
un timp, copacii din pădure, Cu trunchiurile drepte și semețe, L-au îngrădit și-au început să-i fure Din razele-aurii, din frumusețe. Nu-nțelegea, sărmanul, ce se-ntâmplă, Cu el, în jungla-ceea, ce-o să fie? N-or să-l mângâie razele pe tâmplă, Când toți copacii vechi or să-l sfâșie. Și a-nțeles că trebuie să lupte, Să poată-apoi să-ntrezărească cerul, Ca, din spendoarea lui, să se înfrupte Și să-i dezlege, în sfârșit, misterul. Cu ramurile verzi
COPACUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369327_a_370656]
-
aseară era iarnă, Când m-am trezit sosise primăvara Și-un serafim a luminat din goarnă Zări de carmin, topind ca facla ceara, Cu raza-i atingându-mi tandru nara... Un fir sfios de laser cald pe pleoapă M-a mângâiat și mi-a străpuns retina Scurgându-mi-se-n ochiul cât o șchioapă Al ochiului edenizând lumina, Arareori, mental, trăgând cortina. Din purpură și voal țesute-n noapte, Mijind abia, ca razele de lună, Un abur pal, o spumă ca de lapte Pe
SOSISE PRIMĂVARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369344_a_370673]
-
strâng sute de stele spre-a ciopli grăbit din ele cea din urmă cutezanță, ca la tot ce-a ajuns zdreanță să fac splendide nacele pentru visurile mele cărora le dau nuanță. Ciocârlii în mine cântă, aud susur de izvoare. Mângâi tandru orice floare ce-mi surâde și mă-ncântă. Spre-mpliniri visu-mi se-avântă. Strălucește-n mine-un soare ce cu raze sclipitoare lacrimile mi le zvântă. E desigur o minune care-mi ară în ființă aruncând în suferință și
ZBOR ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369350_a_370679]
-
Articolele Autorului Dansând prin flori albastre Te-ntrebi, iubire, încă vrei să știi De ce de-un timp cădem în albe ploi?! Și cum se spală gânduri cenușii În apa lor, portal pentru noi doi?! Mă uit la tine și te mângâi tot... Ce dulce ești! Sub mâna mea se-adună, Ca un torent cu navele în port, Senzații noi și chip de miere - Lună. Cum îmi pictezi cu îngeri ziduri reci Și-mi crești pe ele tandru, roșii flori! Și cum
DANSÂND PRIN FLORI ALBASTRE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369375_a_370704]
-
îndrăgostit de primul bărbat care ți-a dezmierdat numele?”. Te-am iubit o vară întreagă, o toamnă, și încă te doresc, te voi dori până în primăvară, așa cum un fluture iubește zborul. Plutind ca o pasăre, liberă și descătușată, ca să-ți mângâi visele, am venit la tine noapte de noapte, străbătând închipuirea. Mi-am dorit să fiu frumoasă, tânără să te îndrăgostești de mine. Acum, în serile lungi de iarnă, când toți dorm (până si pisicile), casa e scufundată în întuneric. În fața
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
a fost în sufletul meu toată vara, sângele a dat în clocot, obrajii sunt și acum când îți scriu precum bujorii din mijlocul grădinii cu flori multicolore. Mi te-am închipuit în fiecare noapte fără a te vedea m-ai mângâiat, cum nimeni nu m-a mângâiat, mă înfior gândindu-mă la atingerile tale vrăjite. Cum poate cineva iubi o boare de vânt cu miros de petunie sau de busuioc, ori o rază de lună strecurată pe fereastra deschisă, după miezul
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
vara, sângele a dat în clocot, obrajii sunt și acum când îți scriu precum bujorii din mijlocul grădinii cu flori multicolore. Mi te-am închipuit în fiecare noapte fără a te vedea m-ai mângâiat, cum nimeni nu m-a mângâiat, mă înfior gândindu-mă la atingerile tale vrăjite. Cum poate cineva iubi o boare de vânt cu miros de petunie sau de busuioc, ori o rază de lună strecurată pe fereastra deschisă, după miezul nopții? Brațele tale imaginare m-au
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
pun în cuvinte? Cine să înțeleagă o femeie îndrăgostită de un bărbat pe care nu l-a văzut niciodată? În nopțile înstelate cu lună plină mi-e dor de tine. Când pleoapa se așează ușor peste pleoapă, atunci vii , mă mângâi ca un Zburător din poveste, fără ca eu să vreau ori să pot a te opri. La a treia oră din noapte, mi se pare că ești încă lângă mine, Tic-tacul orologiului din perete e asemenea cu bătaia inimii mele. Mi-
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
voi ruga pe Dumnezeu să mă facă petală de crin, în curtea casei mele să te oprești amețit de parfum, iar eu să-ți șoptesc: „Bine ai venit, călătorule, de când te așteptam!” În vis ți-am atins buzele. Ți-am mângâiat degetele lungi și străvezii de artist doar în vis. În adâncul ochilor tăi, doar în vis m-am pierdut ca o pasăre în zbor deasupra nemărginirii. Ce iubire e asta? Dacă ne vom găsi cândva, mă voi lăsa cuprinsă de
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
doliu, Văd numai Luna ce ține-ntr-un corn Puzderia de stele de sub albastrul lințoliu, Care, la mii de ani lumină, îmbrățișate dorm. M-așteaptă iubita sub iederă-n iatac Cu-argintul din Lună scânteind între sâni, Pe care îi mângâi, îi strâng comoară sub frac În nopți de-a rândul de câteva luni. Străbat cu teamă o cale puțin cunoscută, Când cade din înaltul cumpenei noaptea, În gură simt gustul verde-amărui de cucută, Iar, tot mai aproape, pe urme, tiptil
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
La masa rotundă, unul în fața celuilalt, schimbați priviri topite în flăcările lumânărilor parfumate ce strălucesc în ochii voștri. Îi acoperi duios mâna, o atingi cu degetele lungi, o cuprinzi, îi săruți căușul palmei cu buze dornice și moi. Ea-ți mângâie tâmpla, părul des, întunecat de pe frunte. Atmosfera se încarcă de energie. Sfere de lumină se rotesc, învăluie încăperea. O inviți să se așeze pe genunchii tăi. Povara ei dulce te amețește, îți culci obrazul pe pieptul ei. Te simți ocrotit
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LINIȘTEA VEȘNICIEI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Fiecare cuvânt pus unde trebuie mângâie pulsul inimii chiar și când suferința sapă adânc. Uitarea ne va îmblânzi durerea, vom trăi mai departe-n culorile timpului așezat pe umerii tot mai apăsați. Deși orizontul se apropie ochii devin tot mai orbi și întunericul înghite distanța. Cine
LINIŞTEA VEŞNICIEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369431_a_370760]
-
mărturisește că „nevoia imperioasă de a pune sensul vieții în cuvinte” pleacă de la „tumultul de idei și planuri”, simțind chemarea, venită „de dincolo de puterea de înțelegere a omului”, de a transfigura lumea reală a existenței sale „într-o prezentare epico-lirică”, mângâind și cântărind fiecare cuvânt înainte de a-l combina cu celelalte întru frumos. Parcă citindu-i gândurile, Cezarina Adamescu a constatat că la „veritabila româncă trăitoare în Canada” s-a manifestat „nevoia de comunicare, de împărtășire, de cuminecare din Trupul Cuvântului
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
Fruntelată, Dona Tudor, Veronica Maria Florescu, Ion Horea, Elenă Armenescu, Ana Calina Garaș, Dan Bodea și mulți alții. Totul s-a întâmplat cu naturalețea și șarmul simplității. Au venit ca de la sine în simțirea noastră. Prin poezie și proza poți mângâia oamenii, o lacrima, un vis. Plămădite din suflet de om, cu truda și sensibilitate, citind spectacolul cuvântului, lucrarea să creatoare, dai peste un munte de frumusețe, o poartă deschisă spre universul limbii române. Pare ușor a scrie proza și poezie
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
spunea “dreptul” Iov din Biblie, “omul s-a născut să sufere precum scânteia să zboare”. Și una peste alta cu toții am fost îngroziți de evenimentele tragice petrecute în capitală. Da! Oamenii vor să fie sau poate nu vor să fie mângâiați! Cine, oare, poate consola în momente de mare cumpănă și de deznădejde, ca și Dumnezeu? Piederi de vieți, suferință, durere, revoltă, și dorință de a face o schimbare în mai bine. Schimbarea nu va veni decât dacă fiecare membru al
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
exprimare. DA! Sunt de acord că avem dreptul să ne exprimăm, dar nu împotriva vieții! Liderii adevărați sunt purtători ai “veștii bune”, arta adevărată pornește de la Viață și trezește viața”. Se manifestă prin respect față de divinitate și personalitatea umană. Ea mângâie, înalță spre ceruri, ridică gradul de spiritualitate, nu e morbidă. Ar trebui să fie undeva un forum care să studieze atât lucrările artiștilor cât și moralitatea trăirii lor, dacă pot sa nu fi exemple pentru generațiile viitoare. Așadar, avem nevoie
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
ceruri, ridică gradul de spiritualitate, nu e morbidă. Ar trebui să fie undeva un forum care să studieze atât lucrările artiștilor cât și moralitatea trăirii lor, dacă pot sa nu fi exemple pentru generațiile viitoare. Așadar, avem nevoie să fim mângâiați! Da! “În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea!”, spune Domnul Isus. Mai mult, după învierea Sa din morți s-a înălțat la Tatăl din ceruri și a trimis Duhul Sfânt, adică Mângâitorul! Iată cum putem să
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea!”, spune Domnul Isus. Mai mult, după învierea Sa din morți s-a înălțat la Tatăl din ceruri și a trimis Duhul Sfânt, adică Mângâitorul! Iată cum putem să fim mângâiați în necazuri! El e cu noi aici pe pământ de mai bine de două mii de ani. Dar oamenii îl ignoră. Fac orice să fie mângâiați, delectați, numai la Dumnezeu nu apelează să le dea din Duhul Sfânt. “Din păcate, în
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]