3,668 matches
-
în științe economice al Universității din Leipzig, Germania. De profesie avocat a fost la un moment dat și profesor universitar la Facultatea de Drept din București în cadrul Universității. Între timp acesta a fost sedus de ideile utopice proletare de tip marxist în care a crezut cu desăvârșire. Unii l-au numit ca fiind singurul marxist român. 23 August 1944. Momentul în care ascensiunea lui Lucrețiu Pătrășcanu atinge punctul culminant În preajma evenimentelor din august 1944 când România a întors armele, iar printr-
Lucrețiu Pătrășcanu, viața, procesul și execuția unui comunist ucis de propria convingere ideologică by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102570_a_103862]
-
un moment dat și profesor universitar la Facultatea de Drept din București în cadrul Universității. Între timp acesta a fost sedus de ideile utopice proletare de tip marxist în care a crezut cu desăvârșire. Unii l-au numit ca fiind singurul marxist român. 23 August 1944. Momentul în care ascensiunea lui Lucrețiu Pătrășcanu atinge punctul culminant În preajma evenimentelor din august 1944 când România a întors armele, iar printr-o lovitură de palat regimul militar dictatorial al lui Ion Antonescu a fost ”arestat
Lucrețiu Pătrășcanu, viața, procesul și execuția unui comunist ucis de propria convingere ideologică by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102570_a_103862]
-
fratele său mai mare, Vladimir, a devenit un susținător al lor. Radicalismul lor i-a plasat în opoziție cu tatăl lor, care susținea moderat-liberalul Partid Constituțional Democratic. Slonim, care se considera el însuși mai degrabă un libertarian socialist decât un marxist, a lucrat la înființarea unor „cercuri de autoinstruire” în care circula literatura interzisă în rândul elevilor și muncitorilor și a călătorit în Europa pentru a se întâlni cu Osip Minor. Așa cum își amintea în anii 1960, conducerea eseriștilor era „îngrozită
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
socialiste. După moartea lui Lassalle, Bebel s-a aflat printre socialiștii care au refuzat să-l urmeze pe noul lider al partidului Johann Baptist von Schweitzer la Conferința de la Eisenach din 1867, acțiune care a făcut ca membrii acestei facțiuni marxiste să fie numiți „eisenachiști”. Împreună cu Liebknecht, el a fondat "Sächsische Volkspartei" („Partidul Popular Saxon”). Bebel a fost, de asemenea, președinte al Uniunii Asociațiilor Muncitorești Germane din 1867 și membru al Internaționalei I. Bebel a fost ales în același an ca
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
de Nord, iar mai târziu a devenit membru în Reichstagul Imperiului German până la moartea sa, cu excepția perioadei 1881-1883. El a reprezentat succesiv districtele Glauchau-Meerane, Dresda, Strassburg și Hamburg. Mai târziu a devenit președinte al SPD. Fiind un susținător al principiilor marxiste, el s-a aflat în opoziție cu anumite facțiuni ale partidului său. În 1870 a ținut un discurs în parlament împotriva continuării războiului cu Franța. Bebel și Liebknecht au fost singurii membri care nu au votat subvențiile extraordinare necesare pentru
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
idealului socialist și au susținut că politica partidului trebuie să vizeze ameliorarea graduală a societății și nu răsturnarea ei. Acest conflict de tendințe a continuat, iar Bebel a ajuns să fie privit drept principalul exponent al politicii tradiționale a partidului marxist. Deși era adversar puternic al militarismului, a declarat public că națiunile străine care ar ataca Germania nu trebuie să se aștepte la ajutorul sau la neutralitatea social-democraților. În 1911, pe fondul tensiunilor în creștere între puterile europene, Bebel a prezis
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
germană", Slánský a urmat cursurile unei școli secundare comerciale la Plzeň. După sfârșitul Primului Război Mondial, el a mers la Praga, capitala noului stat cehoslovac, unde a intrat în legătură cu o elită intelectuală cu idei socialiste ce se întâlnea în asociații precum Clubul Marxist. În 1921, Slánský a aderat la Partidul Comunist din Cehoslovacia atunci când acesta s-a rupt din Partidul Social Democrat. El a avansat în ierarhia partidului și a devenit un adjunct al liderului Klement Gottwald. La cel de-al cincilea congres
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
a fost asociat cu acest grup fondatorul de mai târziu al Școlii de Lingvistică de la Praga, Roman Jakobson. Ca și grupul proletar de mai înainte, Devětsil și-a căutat inspirația în Franța pentru pentru literatura lui avangardistă, iar ideologia politică marxistă era originară din Rusia. Deși statul cehoslovac era format abia după Primul Război Mondial, tânăra generație a simțit că există încă loc pentru îmbunătățiri și că era necesară o soluție radicală pentru a obține adevărata eliberare. Majoritatea acestor intelectuali au
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
Antonie (Anton) Pannekoek (2 ianuarie 1873 - 28 aprilie 1960) a fost un astronom, teoretician marxist și revoluționar social olandez. El a fost unul dintre principalii teoreticieni ai comunismului consilial (în ). Pannekoek a studiat matematica și fizica în Leiden din 1891. Chiar înainte de a fi mers la facultate, el a fost interesat de astronomie și a
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
lucreze la ("Leidse Sterrewacht"), unde și-a scris teza de doctorat. După ce a citit lucrarea "Egalitate" de Edward Bellamy, Pannekoek a devenit socialist convins și a început să studieze teoriile lui Karl Marx. În curând, Pannekoek a devenit un scriitor marxist bine-cunoscut, care scria pentru reviste olandeze și germane. Amenințat cu concedierea de la locul său de muncă la observator din cauza faptului că a condus un comitet de sprijin grevist și nemulțumit de metodologiile lor depășite, el a decis să se mute
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
în vacanță în Olanda atunci când a izbucnit Primul Război Mondial. Împiedicat de a se întoarce în Germania, a început să lucreze ca profesor de chimie și de științe. Deși Leidse Sterrewacht l-a vrut înapoi, opoziția guvernului, din cauza simpatiilor sale marxiste, a făcut ca acea toamnă să treacă. În schimb, Consiliul local din Amsterdam i-a obținut o numire la Universitatea din Amsterdam, în 1925, mai întâi ca profesor cu normă parțială, iar în 1932 ca profesor cu normă întreagă. În
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
1936, precum și Medalia de Aur a Royal Astronomical Society în 1951. Craterul Pannekoek pe Lună și asteroidul sunt numite după el. Institutul Astronomic Anton Pannekoek de la Universitatea din Amsterdam, la care el fusese director, poartă încă numele lui. Ca teoretician marxist recunoscut, Pannekoek a fost unul dintre fondatorii și o figură principală în din Olanda și Germania. El a fost activ în , și . Pannekoek a fost cel mai bine cunoscut pentru scrierile sale despre . El a considerat acestea ca o nouă
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
o teză născocită de acesta din urmă. Ea reprezintă mai mult gândirea proprie a lui Kojève decât a lui Hegel. Neoconservatorul american Francis Fukuyama, în "Sfârșitul istoriei și ultimul om", dezvoltă o teză similară, dar cu un scop opus gândirii marxiste a lui Kojève : sfârșitul istoriei ar fi apariția liberalismului și a economiei de piață, nu a societății fără clase.
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
americanizarea " lumii în 1930, va face pe mulți intelectuali și sociologi să se aplece asupra influenței culturii de masă asupra modul nostru de viață. Apariția internetului a impus reconsiderarea conceptului de cultură de masă. În timp ce o majoritate intelectuală, de obediență marxistă și pe urmele lui Noam Chomsky, o văd ca pe o "fabrica a opiniei" și înainte de toate, exercitarea unei dominații sociale, alții, reflectează asupra fenomenului tehnic ca un întreg, și nu doar asupra mass-mediei, văd în cultura de masă semnul
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
sâmbătă, prin telefon la Antena 3, speranța ca, după moartea lui Fidel Castro, Cuba să devină și ea o o țară liberă. "Fidel Castro este una dintre ultimele figuri emblematice al Războiul Rece, probabil cel mai important lider comunist și marxist al Americii Latine, persoana care a reușit să țină SUA în șah cu ajutorul Uniunii Sovietice, care a reușit din păcate să mențină Cuba într-o subdezvoltare și într-o sărăcie cruntă. Pentru mine și probabil pentru cei din generația mea
Fidel Castro, fostul lider cubanez, a murit. Anunțul lui Raul Castro by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/104192_a_105484]
-
la închisoare și care gestionează o economie centralizată în care oamenii nu au zi de zi acces la produsele de bază. (...) Există oamenii în lumea asta care îl privesc pe Fidel Castro ca pe un lider revoluționar, ca pe un marxist, ca pe un partener al faimosului Che Guevara. În America Latină încă mai există curente, țări, partide care guvernează în baza unei doctrine pe care a servit-o timp de atâția ani Fidel Castro. Acolo, în zona respectivă, în America de Sud, încă
Fidel Castro, fostul lider cubanez, a murit. Anunțul lui Raul Castro by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/104192_a_105484]
-
al faimosului Che Guevara. În America Latină încă mai există curente, țări, partide care guvernează în baza unei doctrine pe care a servit-o timp de atâția ani Fidel Castro. Acolo, în zona respectivă, în America de Sud, încă mai există o influență marxistă și comunistă în diferite țări, încă Fidel Castro poate fi privit pentru unii ca un erou, pentru alții ca pe un mare trădător care a menținut Cuba în sărăcie și mizerie. Lucrurile acolo, în zona respectivă, rămân destul de controversate. Singurul
Fidel Castro, fostul lider cubanez, a murit. Anunțul lui Raul Castro by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/104192_a_105484]
-
extinde în mediile artistice din țările Europei, dar cunoaște convulsii interioare care duc la noi separări din pricina vederilor social-politice, astfel încât se delimitează două direcții și anume: cea anarhistă "ortodoxă" a lui A. Breton, care respinge ideea oricărui control, chiar și marxist, asupra experiențelor vieții interioare, și cea "comunistă" spre care va gravita majoritatea suprarealiștilor, cu excepția lui Breton. În această perioadă, Magritte colaborează la revista La Revolution surrealiste cu un articol intitulat Les mots et les images (Cuvintele și imaginile), care abordează
Paris. Expoziție "Magritte. Trădarea imaginilor", la Centrul Pompidou by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105944_a_107236]