3,801 matches
-
Cultura, cum ai insinuat mai Înainte? Arta? - Nu știu. Nu cred. Markovic părea decepționat, așa că Faulques s-a gândit nițel. - Bănuiesc, a adăugat, că nimic nu poate să schimbe natura umană. Ori s-o țină mereu la distanță. A mai meditat un pic. O tânără bine se plimba pe lângă ghișeul cu bilete pentru șalupa turistică. Poate că-i ea, a gândit. Ghida de pe șalupă, care vorbea despre pictorul vestit din turn. Fata s-a dus mai departe. - Memoria, poate. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să scapete, lăsând În contralumină, eșalonate În diverse planuri și tonuri, care mergeau de la cenușiu negricios la gri luminos, succesivele neregularități ale țărmului, pe măsură ce acestea Înapoiau planurile spațiului. - Oare cât poate cântări lumina? a Întrebat croatul pe neașteptate. Faulques a meditat puțin. Apoi a dat din umeri. - Cam cât Întunericul, aproximativ. Aproape trei kilograme pe centimetru pătrat. Markovic s-a Încruntat un moment. - Vorbești de aer. - Firește. Croatul a părut să se gândească la asta. În cele din urmă, a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aici. Ori, mai bine zis, a rectificat privind turnurile din ciment și sticlă pe jumătate pictate pe perete, cei ce credeau, În mod eronat, că nu erau aici. - Nu mai ciudată ca a dumitale sau a oricărui altuia. Ea a meditat puțin, uimită, și a dat din cap. Părea să respingă o propunere intolerabilă. - N-am văzut niciodată așa ceva. - Faptul că nu vezi nu Înseamnă că nu există. Femeia ținea gura Întredeschisă, cu ochii Încă zâmbitori și ușor deconcertați. Rochia largă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care era tot pe masă, printre uneltele de pictură. Ea a Întors câteva pagini și a ridicat privirea, uimită. - Sunt ale dumitale? - Da. Femeia a continuat să răsfoiască albumul. Apoi l-a Închis Încetișor și a rămas cu capul plecat, meditând. — Acum Înțeleg, a spus. A cuprins fresca Într-un singur gest și a rămas cu ochii la Faulques, Întrebătoare. - Pictez fotografia pe care n-am putut s-o fac, a spus acesta. Ea se dusese spre perete. Stătea lângă femeia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stea departe, nu el. - Crezi că cele zece secunde cât ai stat În genunchi te mântuiesc? a insistat Markovic. Faulques a revenit alene În prezent: turnul și bărbatul de lângă el, care privea fresca. Fotografiile despre care vorbea croatul. După ce a meditat o clipă, a dat din umeri. - Alteori, aparatul meu a evitat unele lucruri. Markovic a plescăit din limbă, a Îndoială. Apoi a părut să mediteze și el și a făcut un gest prin care Își corecta spusele de mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
turnul și bărbatul de lângă el, care privea fresca. Fotografiile despre care vorbea croatul. După ce a meditat o clipă, a dat din umeri. - Alteori, aparatul meu a evitat unele lucruri. Markovic a plescăit din limbă, a Îndoială. Apoi a părut să mediteze și el și a făcut un gest prin care Își corecta spusele de mai Înainte. Poate că, a conchis În fine, Faulques nu era mândru de asta. De faptul că nu evitase nimic. Și poate că nici nu-i părea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
rotunjește sensurile jurnalului, cel puțin În măsura În care sancționează biografia. Efectul de real (studiat mai ales de către poeticienii francezi, de la Gérard Genette la Jean Rousset) are În vedere și această, adeseori ultimă, ipostază - În care moartea oglindește viața. Aspectul meditativ (orice jurnal meditează asupra trecutului, analizând, fie și inconștient, impactul timpului asupra existenței) se leagă indestructibil de obsesia morții. De altminteri, această relație a inspirat o Întreagă simbolistică. Interdeterminarea viață-moarte e, prin reflexie În literatura confesivă, un pact al adâncimilor care comunică prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de „moarte În timpul vieții”4, după o expresie memorabilă a lui Vladimir Jankélévitch. Se știe că portretele Sfântului Ieronim purtau adeseori În epigraf inscripția Cogita mori!, iar celebrul tablou al lui Domenico Fetti, La Meditazione, este reprezentarea alegorică a Înțelepciunii meditând, Într-o postură de metafizică reculegere, asupra unui craniu 5. Urmând sugestiile lui Jankélévitch, se constată că, În realitate, legătura dintre Înțelepciune (adică rațiunea gânditoare) și Moarte este o relație caducă. În viziunea autorului Ireversibilului și nostalgiei, nu există nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
The Journals of Sylvia Plath (Ballantine Books, 1982) sunt piese dintr-un dosar al sensibilității traumatizate. În forma ei extremă, reacția acestei sensibilități e vizibilă din chiar primele rânduri ale Însemnărilor. Adolescenta fragilă, cu o capacitate deloc comună de a medita asupra propriei vieți, are darul de a ști dinainte tot ce i se Întâmplă. Simțul relativului, al precarității spirituale au marcat-o profund. Verigă neînsemnată Într-un lanț fără sfârșit, ea percepe insignifianța propriului prezent cu o Îndurerată uimire. Exaltată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
necunoscut” Alexis Carrel). Aceste fenomen, de înaltă semnificație, arată realitatea anumitor legături, de natură încă necunoscută, existente între procesele psihologice și cele organice. Ele dovedesc importanța obiectivă a activității spirituale la care igieniștii, medicii, sociologii și psihologii au precădere a medita. Concluzii Cum și îmbătrânirea este o perioadă a vieții față de care avem mari și nobile îndatoriri, specialiștii sunt preocupați de o bună profilaxie a bătrâneții, care trebuie începută înainte de 50 de ani. * Este o îndatorire a specialiștilor atât profilaxia cât
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
celor trei ipostasuri (Tatăl-Informație, Duhul-Energie, Fiul-Substanță) [Stănciulescu, 1990:4]; • în plan funcțional, prin faptul că a fost înzestrată ab initio cu harul unei anume conștiințe, în măsură să-i îngăduie comunicarea cu Creatorul său. Întrebarea la care ar trebui să medităm acum, fără a-i acorda un răspuns imediat, este următoarea: cît de rafinată era această conștiință, sau, altfel spus, cît de "sărac / bogat cu duhul" era Adam, pentru ca el să poată delibera cu suficientă pertinență asupra actelor sale? În condițiile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu îl privește cu mînie, ci cu o duioasă înțelegere. Fără de el, nici unul dintre noi nu am fi fost astăzi. Și atunci, cum să-l mai judecăm cu asprime pe Adam? Textul biblic oferă un răspuns la care merită să medităm: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor va fi împărăția cerurilor" [Matei, 5:3]: este șansa care i s-a oferit lui Adam și, prin aceasta, nouă înșine de a ne izbăvi de păcat. Cu o singură condiție: să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care va fi antologată o producție lirică de aproape șase decenii: Poeme (1982), Sunet peste culmi (1985), Călătorie de taină (1988) ș.a. În tot ce a scris V. se dovedește, ca și în viață, un spirit artist, care contemplă și meditează, pune întrebări esențiale și caută răspunsuri, dacă nu certitudini, cel puțin consolatoare. Ca un veritabil gândirist, el crede că omul e imperfect fără întregirea prin credință și iubire, mistuit de „înfrângeri și păcate”, dar aspirând la „desăvârșirea înaltă”. Versurile ilustrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
Făt-Frumos din lacrimă (basm versificat după M. Eminescu, 1945), Finister 2 (1970) și Metafore (1971), în care sunt antologate volumele anterioare și este inclus, sub titlul Poeme noi, ciclul Metafore. Prin intermediul „metaforelor”, poetul pune și acum întrebări existențiale. Contemplând fântânile, meditează la implacabila condiție umană: nimeni nu izbutește să fugă din el însuși (Metafora fântânilor); omul se zbate între două hotare - cel de început, cuvântul, și „acel ce va fi iarăși, la sfârșit” (Metafora cuvintelor). Versurile din Pasărea de cenușă (1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
un șir întreg de noi asociații în care răsar mici insule ale limbajului francez (p. 33), a alunga senzația de arbitrar care însoțește aceste noi formații lingvistice, iată în două cuvinte obiectivul urmărit. El este considerabil. Paginile în care autorul meditează asupra noii sale franceze, în care-și explică clepsidra textuală și unde el își compară noua cu vechea sa scriitură (pp. 101-109) sunt de prim ordin. Document, în primul rând, bineînțeles, dar și ceva în plus: expresia unei conștiințe autoreflexive
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-și sănătatea, pierzând anii tinereții; nu se mai întoarce nici la glie pentru că a gustat viața de student, așa că "sporește rândurile grupărilor extremiste"81. Și în presa anilor '30 s-a țesut o adevărată polemică în jurul chestiunii intelectualismului. Fără a medita prea mult asupra semnificației noțiunii de "intelectual", unele voci blamau intelectualismul ca "obsesie" apuseană care atrage inexplicabil poporul român, acest statut fiind "cel mai rătăcit ideal [...] greșala mare, de nemaiîngăduit, a românilor contemporani"82. Asaltul tineretului asupra profesiunilor intelectuale, accentuarea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de felul, cum sunteți certați. Imaginați-vă, că sunteți mustrați astfel: Era în primăvară. Mugurii se umflaseră, dar nu plesniseră și ramurile erau golașe, iar arborii despuiați și înfrigurați. Un înțelept se plimba prin pădure și gândea. Tot mergând și meditând, pentru că nu găsea răspunsuri mulțumitoare, s-a oprit în fața unei ramuri golașe, cerându-i: Vorbește-mi despre Dumnezeu! Deodată, mugurii au plesnit, petalele s-au desfăcut...creanga a înflorit. 4. Ori, că ați greșit și sunteți certați cu următoarea poveste
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
celor Zece și care au avut, după 1981, mijloacele de a-și pune în practică unele concepții? În ce context s-a constituit Grupul celor Zece? și în ce scop? În conjunctura de după `68, Grupul celor Zece a încercat să mediteze la ceea ce el definea ca o situație de criză, iar membrii săi se prezentau ca arhitecții unei societăți mai bune. La mijlocul anilor `60, începe să se nască contestarea valorilor societății de consum și se dezvoltă o atitudine nouă față de autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
trebui să fie "o politică comună a omului și a speciei" și să se gîndească la proiectul unei "civilizații noi". Crearea Grupului celor Zece era, pentru el, un mijloc de a aduna cunoștințe, de a schimba idei și de a medita la noi perspective. "PLURIAPARTENENȚA" " În funcție de subiect, fiecare membru al grupului avea să fie "examinat", supus, într-o ambianță de generozitate, dar și de autenticitate riguroasă, unei priviri implacabile. Era imposibil să mergi la aceste întîlniri cu ideea de a face
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
are obîrșia în vremea ideologilor? Cînd Joël de Rosnay compară Grupul celor Zece cu conferințele Macy din anii '50 din Statele Unite, uita că cele din urmă nu implicau politicienii și că nu era vorba, cel puțin nu explicit, de a medita la un proiect politic. Obiectivul propus era de a înțelege cum funcționează gîndirea. Era vorba, în fapt, de a trece de la un fel de reprezentare materială și energetică la o reprezentare in-formațională a vieții, de a intra în era comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sociale care apropie fără încetare oamenii de același nivel și clasele care suferă au nevoie apoi de secole pentru a recâștiga terenul pe care l-au pierdut în marșul către egalitatea condițiilor. Adio, domnule; vă părăsesc pentru a merge să meditez asupra dizertației pe care mi-ați ținut-o cu atâta complezență. V-ați încheiat-o deja pe a dumneavoastră? Abia dacă am început. Nu v-am vorbit încă de ura față de capital, de gratuitatea creditului; un sentiment funest, o eroare
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
său propriu și în a deriva din această cunoaștere maximele acțiunii [...] Pentru fiecare stat în fiecare situație există o unică logică ideală a acțiunii, o unică rațiune ideală de stat. Atît omul de stat, care acționează, cît și istoricul, care meditează, încearcă mereu să înțeleagă acest lucru." (Meinecke 1965 [1924]: 1). Kindermann, o personalitate importantă a școlii neorealiste din München (a nu se confunda cu abordarea ulterioară a lui Waltz), descrie noțiunea obiectivă de interes a lui Morgenthau, recunoscută explicit de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
elemente lirice prin ele înseși, ca decrepitudunea autumnală, pustietatea, monotonia, caterinicile cântând pe străzi pustii, dumineca, zi de gală a micii burghezii și a servitorilor și de urât pentru intelectual. Acum "sluga" e lovită de răul veacului și în loc de a medita lamartinian pe marginea lacului, contemplă ulița: O după-amiază de duminică și soare, Cu lucrători ce iesă la plimbare, Cu-o slugă tristă care stă în poartă Privind pe ulița pustie, moartă. Călugărițele beghine din poezia flamandă, care prin mergerea lor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și celelalte virtuți pot fi ocazie de mândrie; într-adevăr, fără dragoste ele nu pot fi de folos, ba, dimpotrivă, pot deveni o piedică. Dacă ei disprețuiesc studiul și refuză să se umple cu cuvintele Scripturii, cum le vor putea medita ulterior? De aceea, vor avea parte inevitabil de blestem, căci orice animal care nu rumegă va fi considerat blestemat și nenorocit... ...Așadar, dacă un frățior simplu nu se remarcă printr-o înțelepciune deosebită, să completeze această lipsă cu ardoarea studiului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prin minuni în orașul Assisi. Se povestește în conformitate cu ceea ce chiar s-a întâmplat. Acest Francisc era renumit pentru noblețea originii sale, însă a devenit mult mai strălucitor prin corectitudinea moravurilor. După ce și-a petrecut copilăria în nevinovăție, a început să mediteze mai mult asupra ademenirilor acestei lumi, la deșertăciunea lucrurilor pământești și să reflecteze permanent la faptul că acestea, care pier odată cu trecerea timpului, sunt un nimic. La astfel de convingeri a ajuns prin studiul gramaticii și al disciplinelor teologice cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]