4,697 matches
-
în amănuntele despre cunoștințele din Odesa. Verificând și supraveghind posturile de pază, își permitea uneori răgazul de a se așeza pe nisipul fin al plajei, privind în larg. Zbuciumul Mării Negre, care-n vreme de pace îndeamnă la visare și melancolie, linia orizontului, frântă când și când de valurile mari, delfinii mici străini de încrâncenările oamenilor, îl făceau să cadă pe gânduri. I se ordonase să reziste pe poziții, fără ca cineva să precizeze până când, și inamicii înaintau. Când adversarii se apropiau
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
explică abordările fundamental diferite ale medicinei chineze și ale celei occidentale după cum urmează: Teoria medicală chineză susține că bolile sunt cauzate de elementele din mediul înconjurător (vântul, frigul, umezeala, căldura, uscăciunea și focul) și de factorii interni (plăcerea, furia, neliniștea, melancolia, tristețea, frica și groaza). Tratamentul nu se concentrează numai asupra eliminării toxinelor dăunătoare, ci și asupra întăririi vitalității și a rezistenței organismului la boli. Tratamentele occidentale, pe de altă parte, adoptă, în principal, un tratament paliativ localizat, care tratează capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de oboseală fizică în momentul în care explozia de energie a luat sfârșit. Pasajul următor dintr-un text vechi intitulat Cronica adunării de pe Muntele de la Apus, tradus de John Blofeld, scoate în evidență importanța centrală a echilibrului emoțional: Supărarea și melancolia sunt dăunătoare. Furia subită este dăunătoare. Afecțiunea excesivă față de cei dragi este dăunătoare. Practicarea continuă a sporturilor de teren este dăunătoare. Pierderea timpului bârfind și făcând glume este dăunătoare. Băutura în exces și mâncatul în cantități mari sunt dăunătoare. Alergatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
În timp ce Confratele Bladesey se mai pișă o dată În aeroportul din Edinburgh, sunt și puțin dezamăgit că Bunty n-a avut ocazia să vadă firea eminamente depravată a creaturii cu care s-a măritat. Dar mai e destul timp pentru asta. Melancolia de după vacanță Prima zi acasă după vacanță, iar puțoiu ăla de Toal mă cheamă la el În birou. E ceva diferit la bulangiu ăla și-mi ia o secundă să-mi dau seama ce e. Apoi Îmi dau seama: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
doar să mă asigur că știi, zâmbește ea și se Întoarce să plece. Ne vedem mai târziu. Crede că o să-mi intre pe supiele fiind atât de blândă. Greșit. Se aplică aceleași reguli. Mă duc iarăși jos dar simt o melancolie tipică de după vacanță și detest cloaca asta. Răsfoiesc hârtiile de pe biroul meu căutând dosarul cazului și văd cu coada ochiului că o femeie a intrat În birou Împreună cu Drummond și cu Hazel bisericoasa. Mi se pare vag familiară. Drummond arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și par să-i confirme lui Francis Bacon (1861a: 377-378) întrebarea retorică: Se îndoiește cineva că, dacă ar fi să se scoată din mintea oamenilor părerile false, speranțele deșarte, viziunile greșite și imaginația, precum și alte asemenea, ar rămîne doar sărăcia melancoliei, indispoziției și nemulțumirii de sine? Bok (1978:18) face aluzie la o situație intermediară în care, afirmă ea, "un anumit nivel de sinceritate a fost întotdeauna considerat esențial pentru societatea umană, indiferent cît de puțin respectate ar fi alte principii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ce trăiește În spiritul zen, indiferent că se ocupă de poezie sau nu. Prin sabi, sensul inițial de izolare, singurătate, tristețe se Îmbogățește cu un fel de asumare a Însingurării ca modalitate de contemplare a adevărului lumii - un fel de melancolie senină, de compasiune pentru cele trecătoare, simultan cu resimțirea unei anume unități și stabilități esențiale a tuturor lucrurilor. Pentru Bashō, melancolia lirică ofilită a predecesorilor este recuperată și convertită În tonus existențial senin, cognitiv, plin de un blînd umor. Wabi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se Îmbogățește cu un fel de asumare a Însingurării ca modalitate de contemplare a adevărului lumii - un fel de melancolie senină, de compasiune pentru cele trecătoare, simultan cu resimțirea unei anume unități și stabilități esențiale a tuturor lucrurilor. Pentru Bashō, melancolia lirică ofilită a predecesorilor este recuperată și convertită În tonus existențial senin, cognitiv, plin de un blînd umor. Wabi este și ea o categorie estetică a cărei devenire implică o reașezare și o convertire pozitivă a conotațiilor sale. Starea de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi feblețea mea, o deosebită simpatie pentru ceață. Ba chiar am impresia, ca și Blaga, că este materia din care e plăsmuit alter ego-ul meu: Ce greu rămâne și cât de-anevoie te-ndemni norul să-l mai ascunzi, norul melancoliei, albul cel trist. Îl porți deasupră-ți și-l tragi după tine dintr-o stradă Într-alta fără de rost și din poartă În poartă. Și dintr-un an În ceilalți. Miercurea Cenușii frunzele În saci - și În cer și pe pămînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vîntul scutură nucile și, cu siguranță, din acel dureros doar (care comunică subtil absența, nu doar a mamei ci și a unor urmași care să-i poată ține locul). Ograda mamei este o sintagmă neutră modulată și preschimbată În loc al melancoliei doar de partea a doua a poemului. Cuvîntul bătînd nu este atît o personificare a ciorilor sau a vîntului cît un mod ingenios de a transfera ironic o prestație umană În seama elementelor naturii. O prestație care-și restrînge semnificația
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
măreția artei actuale (Viețile celor mai excelenți arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre), Winckelmann și Vasari. Cine acceptă discontinuitatea epocilor, a continentelor, a stărilor imaginii poate să se elibereze de vechea comandă a scopului și de melancoliile "sfârșitului artei". Nu există sfârșit în absolut sau, mai trivial: sfârșitul artelor nu este sfârșitul imaginilor. Așa mamă, așa fiică Unui obiect artificial îi corespunde o istorie ireală. Iar inconsistența mitului "artei" nu se revelează nicăieri mai bine decât în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care a făcut, de unul singur, un drum la fel de lung ca paleoliticul superior, în care stilurile se numără în milenii). Antichitatea târzie și prima modernitate atestă că declinul unui ciclu are prea puțin de-a face cu acea maladie a melancoliei, cu plictisul, cu încetineala vieții, sugerate de poncifele noastre literare ("Sunt Imperiul la sfârșitul decadenței..." Este mai degrabă efectul unei supraproducții inflaționiste de spectacole, teorii, accesorii, cu o viteză de execuție tot mai mare și o circulație accelerată a semnelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se succed de la un secol la altul, dar nu se aseamănă. Se pare că, dintre aceste "scene originare", cea mai recentă e și cea mai serioasă. Istoricul de artă știe foarte bine că anti-arta secolului nostru nu a fost o melancolie precum celelalte, ci o decizie metodică, argumentată, inspirată. Dadaiștii, care-au făcut din sinuciderea artei specialitatea lor artistică, au vizat-o deliberat, atacându-i condiția primă: operația materială, lucrul însuși, fie prin obiectul indiferent, ready-made, fie prin hazardul erijat în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Descoperirea de către Henri Cosquer a unei grote submarine ornate într-un golf de lângă Marseille, datând de la sfârșitul paleoliticului superior. 59 Annie N. Zadoks-Josephus Jitta, Ancestral Portraiture in Rome, Amsterdam, 1932 (netradusă în franceză), p. 41. * Primul vers al poeziei Langueur [Melancolie] de Paul Verlaine (n. trad.). * Traducere de Andrei Cornea, Universitas, București, 1998, vol. II, p. 343 (n. trad.). 60 Louis Gernet, Le Génie grec dans la religion, La Renaissance du livre, Paris, 1932, p. 234. 61 Jean-Pierre Vernant, Religions, Histoires
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
viață, urmând fatal calea arătată de Schopenhauer, că existența noastră e făcută parcă să clatine fără de folos extazul și liniștea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristețe pe care nu pot să mi-o explic și care, educată din când în când c-un optimism însuflețit de paginile mărețe scrise cu sângele său de nobilul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dezechilibrat personalități, a demobilizat existențe, încât bolile nervoase și preocuparea pentru studierea lor a condus la o nouă specializare medicală și la edificarea Psihiatriei. Medicii Corneille Agrippa și Jean Wier disting între demonomanie și psihozele naturale, între tristețea pasageră și melancolia autistă, cu forme depresive, evolutive spre suicid. Ei descriu diferite forme de manii, transformările și consecințele lor. Jérome Cardan face discriminare între perfidie și perversie; Felix Platter face clasificarea psihopatiilor, a diferitelor deficite cerebrale, dezechilibre mentale, distingând între manifestările epileptice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și celelalte exerciții, decât puterea trupului. Odată eliberat de încălțămintea antică sau de coturn, vocea i se stinge, simte o extremă oboseală, își va schimba lenjeria și se va culca; însă nu-i vor rămâne nici tulburare nici durere, nici melancolie, nici prăbușire a sufletului. Toate aceste impresii nu le iei decât dumneata. Actorul este obosit iar dumneata trist; asta pentru că el s-a zbătut fără să simtă ceva, iar dumneata ai simțit fără să te zbați. Dacă ar fi fost
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
odată cu sedentarizarea și apariția cetăților, războaiele. "Epică", poezia îl naște atunci pe Homer. În fine, odată cu creștinismul, când omul se descoperă dublu, trup și suflet intim amestecate, încep timpurile moderne. Apar atunci atât spiritul de examinare, cât și sentimentul de melancolie, necunoscute anticilor. Dramatică, poezia modernă, care atinge apogeul cu Shakespeare, "acest zeu al teatrului", amestecă, ținând seama de dubla natură a omului, grotescul și sublimul. "Trupul, cum scrie Hugo în Prefața la Cromwell, joacă aici un rol ca și sufletul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care se plasează mai mult sau mai puțin epigonic sub "mantaua" lui Caragiale, precum G. Ranetti și Al. O. Teodoreanu, cât și scriitori remarcabili prin originalitate, însă având conștiința succesoratului, cum ar spune Monica Spiridon care își prefața revelatoriul studiu Melancolia descendenței prin această departajare : "Memoria antecesorilor este privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală. [...] Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului, le decantează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală. [...] Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului, le decantează fervorile, depunând în ele zațul nobil al melancoliei"47. În cazul acestora din urmă, se disting mai multe situații: cei care abordează cu predilecție comicul și sunt inevitabil legați de numele înaintașului, cum este cazul lui Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Ion Băieșu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, dar și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
marchează specificul său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fără sens. Pe acest fundal care-l propulsează atenției, absurdul suveran a constituit, în mod justificat, obiect al investigațiilor filosofice, psihologice și sociologice și a devenit una dintre temele de predilecție ale literaturii, așa cum, în contexte anterioare de criză profundă, melancolia sau spleen-ul au trecut din sfera psihopatologiei în cea a artei literare prin contribuția scriitorilor romantici și simboliști. Studii de prestigiu au precizat că absurdul s-a manifestat sporadic în literatură chiar din vremuri arhaice, sub forma iraționalului oniric
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demonstrat de propagarea mitului și chiar al cultului "înaintemergătorului"2 Urmuz de către mișcarea românească de avangardă, precum și de revendicarea lui drept precursor de către Eugen Ionescu. În același timp, ar trebui să îndrăznim, nu din patriotism, ci dintr-un fel de "melancolie a descendenței"3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice de Caragiale, au răsărit, în noile condiții ale climatului interbelic, asemenea unor "flori ale răului", plăsmuiri urmuziene care își îmbracă tragicomedia într-un absurd malign
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]