4,482 matches
-
asta a fost, de fapt, vorba, acest lucru a coalizat instantaneu mare parte din opinia publică în favoarea lui. Iar misogini cunoscuți, precum Cristian Tudor Popescu, au sărit în sus, au spus : „Cum se poate ?“. V.A. : A fost un moment memorabil. Ca să conchidem cu acest capitol, a fost o revoluție deci ? A.M.P. : A fost un început de revoluție, al cărei sfârșit nu l-am văzut nici azi. Tocqueville, care se uita pe fereastră, din casa lui din Paris, în 1848
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cerut”, după cum subliniază recenzentul Teodor Bălan în Anuarul la care ne referim, „ceea ce mai târziu Aurel C. Popovici” și alți fruntași politici ai vremii au simțit precum românii din Ardeal, Banat, Maramureș și Bucovina, săvârșind „cu elan și curaj în memorabilele zile din toamna anului 1918.” „Eudoxiu Hurmuzachi este un precursor al unirii tuturor românilor, ceea ce ne face să-i slăvim tot mai mult memoria.” * Prof. Ioan Zugravu zăbovește a ne informa că există la Cernăuți și un muzeu bisericesc al
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
delle religioni”, coordonată de Pettazzoni. Eliade l-a întâlnit prima oară pe Kerényi la Ascona, în august 1950. Avea să-l revadă în același an, cu ocazia celui de-al 7-lea Congres Internațional de Istoria Religiilor de la Amsterdam. În memorabila fotografie de grup, recent publicată și comentată de Giovanni Casadio, în primul rând, în imediata apropiere a „patronilor” congresului, Carol Jouco Bleeker, Gerardus van der Leeuw și Raffaele Pettazzoni, se recunosc siluetele lui Kerényi și a soției sale, Magda Kerényi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Parsing Uppsala Methodological Tendencies”, Numen XX (1973), fasc. 3, pp. 163-185, și Carl-Martin Edsman, „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, in Festschrift für Anders Hultgård, Walter de Gruyter, Berlin, RGA - Band 31, pp. 194-209. Toate aceste referințe ar fi incomplete însă fără memorabilul portret realizat postum de către unul dintre reputații săi colegi, iranistul Jacques Duchesne-Guillemin: „Era mare asemenea lui Wikander, Nyberg, Cameron, Bailey, care ne-a părăsit de puțină vreme, decanul nostru de vârstă. Se îmbrăca la un bun croitor. Adora echitația, urcându
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
am fost în Europa, inclusiv la Uppsala, Åbo, Helsinki și București (...). După mine, Congresul de lingvistică nu a fost un mare succes din punct de vedere academic, dar ospitalitatea și solicitudinea aproape stânjenitoare ale românilor l-au transformat într-o memorabilă experiență socială. (...) Soția mea și cu mine am fost oaspeții soților Duchesne-Guillemin la Liège. Am fost împreună în România, apoi ei și-au continuat drumul la Istanbul, pentru a rămâne cu Dumézil și Laroche” - cf. scrisoare Jaan Puhvel, California, 26
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un cântăreț cu un așa repertoriu ? Pe care le știa pe de rost și putea să le interpreteze oricând, în stilul său inconfundabil. O sută cincizeci de tangouri, alături de câteva romanțe, valsuri, serenade sau rumbe, o sută cincizeci de refrene memorabile cântate pe marele bulevard al Victoriei, acolo de unde pornea lumea. Iar Cristi nu avea de gând să se oprească aici. Nu con- cepea nici măcar o pauză. Continua să stea în camera lui ore întregi, zilnic, fără oprire, ca să mai găsească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu ei, singura bătălie adevărată devenind doar cea cu el însuși, pentru a rămâne și a fi chiar mai bun în fiecare zi. Ore întregi, zile, săptămâni sau chiar luni pentru o aparent simplă intonație potrivită, care să-l facă memorabil. În spatele fiecărui ropot de aplauze de câteva minute se ascundea o muncă imensă, pe care publicul nici n-ar fi putut s-o bănu- iască, fiecare gest și fiecare notă falsată care păreau atât de normale erau duse la desăvârșire
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu cu iubirea... Dar vai ! Nu credeți în iubire ? — Cred în orice ar fi, atât timp cât există blănuri, bijute- rii și portofele uitate pe noptieră, îi răspunde ea rece și sec. Care iubire ? — Ah, da ! Cum aș putea uita această replică memorabilă ? Blănurile, bijuteriile și portofele uitate... Acum v-aș putea umple viața cu blănuri, bijuterii și v-aș putea lăsa câte un portofel plin în fiecare noapte lângă perna dumneavoastră, dar când nu îmi permiteam nimic din toate astea, mi-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lacrimi haina de blană. În acea seară de mai 1935, Cristi a ținut unul dintre cele mai bune recitaluri ale sale. Împins de o energie și un entuziasm pe care nu le cunoscuse atât de puternice. A fost o seară memorabilă, o seară în care, la fel ca în prima de la Răcaru, Gheorghe Vasile a venit din lumea de dincolo și s-a așezat la o masă ca să-și asculte băiatul. — Arată-le dragostea ta, Cristi, de care eu nu o să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mulți nici nu băgau de seamă mașinăria din aer, erau la terase sau în viteză, intrând și ieșind din crâșme, din magazine, ocupați cu trăitul vieții de zi cu zi. În timp ce Cristi era ocupat să mai lanseze o nouă piesă memorabilă, precum Dă -mi să beau, vreau să uit sau E primăvară ale lui Elly Roman, Cărăruie, du-mă iar a lui Efim Sclearov ori Pe cer s-a stins o singură stea a lui Eddy Marcu, Ionel Fernic era tot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-i perfecționa glasul și prezența scenică. Se bucura nespus de succesul fiecăruia, aproape la fel ca de al lui, și abia aștepta să vadă ce personaj nou își ia inima-n dinți în fața bucureștenilor, pentru a alătura încă un glas memorabil pe lângă deja marii dizeuri ai acelor timpuri. Mia Braia, prietena sa cea mai bună și fosta lui colegă de la Conservator, începe și ea să umple sălile, cântând dueturi cu soțul ei de atunci, Petre Alexandru, dar și cu Luican sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru cel care compusese și adaptase peste cinci sute de romanțe și tan- gouri, cel care definise acordurile care s-au fredonat în prima jumătate a anilor treizeci și reușise să-i dea aproape fiecărui dizeur cel puțin o piesă memorabilă. Bineînțeles că cele mai multe și de obicei și cele mai reușite au mers la Cristi, tânărul student pe care Fernic îl întâlnise cu zece ani în urmă, când acesta pășea timid pe scena de la Răcaru, să impresioneze o domnișoară, și avea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orașul despre magica seară de început de septembrie a lui 1938 de la Șosea, când pentru prima dată rivalii Jean Moscopol și Cristian Vasile au cântat împreună piese de-ale lui Fernic chiar de la începu- turile carierei sale, cum ar fi memorabila Cruce albă de mesteacăn, pe versurile poetului Artur Enășescu, pe care a așternut-o pe portativ în ultimul său an de liceu : Cruce albă de mesteacăn Răsărită printre creste, Cine te cunoaște-n lume, Cruce fără de poveste ? (...) Sfântul îngropat sub
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce sper este că am să-i redau lui Cristi măcar jumătate din ceea ce el mi-a dat mie. Zaraza însă va continua, dincolo de Cristian Vasile, dincolo de orice scriitor, dincolo de orice regim politic și indiferent câți ani vor trece, tangoul memorabil, pe versurile lui Ion Pribeagu, un alt nedreptățit al vremurilor, se va auzi și va aminti întotdeauna de o epocă după care tânjim. Pariul a fost câștigat. Cântecul său a devenit nemuritor. Note și observații Pagina 60 - fragment aproximativ dintr-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ani Înainte, parțial măcar, În Germania. Apoi, m-am stabilit eu Însumi la Paris și ne-am văzut, Matei, Cristina și eu, cu o anume regularitate - și eu am avut plăcerea să-l duc cu mașina mea În câteva locuri memorabile și grandioase ale provinciei franceze: Chartres, Mont Saint-Michel, castelul Vaux-le-Vicomte etc. Și-aici - dar o dată și În America, la Chicago, unde Împreună l-am vizitat pe Mircea Eliade -, am avut primele discuții În contradictoriu. Și totul, disensiunea noastră, a pornit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lasă până la urmă În voia lui, sperând ca timpul sau vreo minune să scoată ceva pozitiv dintr-o „proastă” Înclinație, am „așteptat” și eu, Într-o „lene de caracter”, ca acest „nărav” să producă și el ceva, cât de cât memorabil. Oricum, acestui „patos” Înăscut - rar, s-o acceptăm, În scrisul și firea stilistică a scriitorilor români moderni, cu excepția poate a romanticilor, care cel mai adesea „pozau” chiar când o făceau cu geniu! - m-a ajutat să-mi „placă” literatura acelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai sus, nu au fost acceptate de criticii de vârf ai generației mele și ai momentului; fiecăruia dintre opurile citate i s-au adus critici negative, radicale - evident, se sublinia mereu „talentul” autorului sau capacitatea sa de a creiona personaje memorabile! -, iar până la urmă, autorul, confuz, parțial nedumerit, dar și, Încă o dată, singur În brațe cu „noile” sale idei sau obsesii, a conchis că, ce să-i faci, „drumurile noastre” se pare că se vor despărți!... Iar faptul că trei dintre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anarhică. Cum să se construiască durabil? Se află aici originea unei neîncrederi În istorie, În orice proiect pe termen lung. O doză de fatalism s-a insinuat În cultura românească. Stare de spirit exprimată de Miron Costin Într-o frază memorabilă: „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi.“ În fața turcilor Raporturile cu turcii reprezintă un important capitol de istorie, dar și de mitologie românească. Imaginea mitologică este a unei lupte neîntrerupte și a unor strălucite biruințe obținute
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înfrântă În război, România primea atât Basarabia, cât și Transilvania și Bucovina. Mai mult decât Își imaginaseră cei mai optimiști la Începutul războiului. Învinuit că se orientase greșit, P.P. Carp, cu replica i promptă și acidă, a dat un răspuns memorabil: „România are atât de mult noroc, Încât nu mai are nevoie de oameni politici!“ Norocul venea, ce e drept, după secole În care România nu prea avusese noroc. Oricât s-ar fi putut contesta În detaliu trasarea granițelor, cert este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în perimetrul pavat al pieței, care parcă te redimensionează în raport cu împrejurimile. Te simți deodată foarte mic, înghițit de spațiul încăpător în care ai pășit. Cred că alternanța aceasta de perspective îți dă acel fior care face întâlnirea cu Plaza Mayor memorabilă. La fel ca și Puerta del Sol, Plaza Mayor este una dintre oglinzile în care s-a reflectat istoria Madridului și a întregii Spanii. Aici aveau loc procesiuni religioase, se anunțau sentințe și se făceau execuții publice pe vremea Inchiziției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Oricum ai da-o, „intelectualul” iese prost din această ecuație, iar avantajat este scriitorul (apolitic, firește). Soljenițîn, de pildă, căruia pușcăria nu i-a sporit valoarea literară a operei, în schimb Șukșin, deși scria la bucătărie, a lăsat o proză memorabilă. Băiatul e în plină derută axiologică. Declarațiile sale nostalgic-agresive trezesc zâmbetele celorlalți vorbitori. Încet-încet, colegii noștri de tren se „developează”. Rușii rămân incorigibili. Degeaba mai circulă prin Occident. Fundamental, n-au înțeles nimic din semnificațiile anului 1989, iar dacă înțeleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Vienne, de fapt, singura piesă care mă face să-l cumpăr. Astăzi, în muzica pop din Franța, alte nume au ocupat prim-planul. Eu am rămas la Patrick Bruel și Patricia Kaas, ca și la acest marginal François Feldman, memorabil - cum aveam să aflu - doar prin interpretarea câtorva piese. La cât de puțin se difuzează muzica franceză în Basarabia, un teritoriu „francofon” abandonat de francezi, care își camuflează anonimatul și se pitulează prin diverse obscure Alianțe, total ineficiente, mă mir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sacri” ai literaturii ruse contemporane: Evgheni Evtușenko, Bella Ahmadulina, Fazil Iskander. Acesta din urmă ține cuvântarea de răspuns la discursul ambasadorului francez. Îl ascult cu atenție. Vorbește lent, de parcă și-ar găsi cu greu cuvintele, dar are și destule formulări memorabile, irigate de o ironie tonică. Spune că ar renunța la gloria literară, care, de altfel, n-a depășit perimetrul Arbatului, doar să fie mai tânăr și să călătorească și el în Trenul Literaturii... Andrei Bodiu discută cu Evgheni Evtușenko - rusul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
despre literatură și probabil că visaseră că vor face o călătorie la bordul unui „tren al nemuririi”, în care unde autori și gânditori ca Nietzsche, Camus, Lagerlöf și Wilde vor sta în fiecare scaun și vor schimba între ei sentințe memorabile, mottouri conținând întreaga lume și eternitate pe care omul trebuie să le înțeleagă. A fost plăcut să vizitez majoritatea orașelor pe unde a trecut traseul nostru și să trăiesc experiențe diferite. Ele își vor afla locul în scrisul meu. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
burgheziei în ascensiune, are un singur sens; „cariera” este, însă, ambivalentă - ea poate urca, dar și coborî. (Burghezia și pleiada ei uriașă, inegalabilă, de scriitori, de la Balzac și Zola la Hermann Hesse, Th. Mann și Musil, au creat o întreagă, memorabilă și greu egalabilă operă - în sensul „descendent” al cuvântului carieră, chiar dacă în multe din capodoperele lor e vorba de cariera „descendentă”, de ruina unei familii, acele bildungsromane.Ă Acest cuvânt, în mare vogă la noi între războaie, și aproape numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]