4,293 matches
-
11. E datoria occidentalilor contemporani să-și regăsească apetența religioasă într-o relație cu divinul de acum descărcată de teamă, violență și superstiții. Adevărul eliberator nu aparține, arată Vattimo, nici teologiei, nici științelor. El e chemarea la caritate. Ieșirea din metafizică se datorează creștinismului. Învățăturile lui au lucrat în umanitate, obișnuindu-i pe oameni cu principiul interiorității. Cunoașterea e tot timpul interpretare, cum arăta Heidegger, și orice tentativă de surprindere a autenticității interpretării dezvăluie caracterul istoric al acesteia. Chiar gândul lui
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Cunoașterea e tot timpul interpretare, cum arăta Heidegger, și orice tentativă de surprindere a autenticității interpretării dezvăluie caracterul istoric al acesteia. Chiar gândul lui Nietzsche că nu există fapte, ci doar interpretări, trebuie raportat la un context istoric determinat. Sfârșitul metafizicii, anunțat hermeneutic de către aceștia înseamnă totodată sfârșitul eurocentrismului. Dar Nietzsche și Heidegger au operat din interiorul tradiției biblice, arată Vattimo 12. Hermeneutica e dezvoltare și maturizare a mesajului creștin. Știința, cu pretențiile ei de deținere a adevărului obiectiv, a obligat
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de a-i educa pe toți oamenii și de a-i face morali cu ajutorul rațiunii. Ontologia slabă și prestigiul istoric Un răspuns mai realist poate fi cel al gândirii și ontologiei slabe propus de Vattimo 10, o temperare a pretențiilor metafizicii de a fi posesoarea adevărului absolut, fără a renunța la rolul ei în constituirea și menținerea unei comunități. Pretenția rațiunii de a fi instanță supremă și a metafizicii de a organiza realitatea indivizilor generează violență; totuși, rațiunea și metafizica ar
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
gândirii și ontologiei slabe propus de Vattimo 10, o temperare a pretențiilor metafizicii de a fi posesoarea adevărului absolut, fără a renunța la rolul ei în constituirea și menținerea unei comunități. Pretenția rațiunii de a fi instanță supremă și a metafizicii de a organiza realitatea indivizilor generează violență; totuși, rațiunea și metafizica ar putea fi un reper comun, îndreptățite de meritul istoric, nu de adevărul absolut, fiindcă lumea noastră (culturală și chiar politică) este rezultatul unei perspective metafizice 11. La Platon
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pretențiilor metafizicii de a fi posesoarea adevărului absolut, fără a renunța la rolul ei în constituirea și menținerea unei comunități. Pretenția rațiunii de a fi instanță supremă și a metafizicii de a organiza realitatea indivizilor generează violență; totuși, rațiunea și metafizica ar putea fi un reper comun, îndreptățite de meritul istoric, nu de adevărul absolut, fiindcă lumea noastră (culturală și chiar politică) este rezultatul unei perspective metafizice 11. La Platon exista lumea în sine, care putea fi cunoscută; odată cu Kant nu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
activității subiectului. Pozitiviștii considerau că lumea este ceea ce poate fi confirmat de către instrumentele științei, însă și această idee și-a pierdut prestigiul, s-a dovedit că obiectivitatea științei nu poate oferi o imagine nedistorsionată a lumii. Heidegger consideră că sfârșitul metafizicii apare cu epuizarea atitudinii prin care ființarea este luată drept ființă, substituție prezentă de la Platon încoace sub diferite forme, manifestată în modernitate prin domnia tehno-științei, adică prin capacitatea ei de a prinde orice realitate într-un calcul. Umanismele și existențialismele
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fiindcă în toate aceste relații ni se dă o ființare, nu Ființa. Teoriile metafizice au fost înlocuite nu atât din cauza argumentelor teoretice (nu poți demonstra o mai bună adecvare la ființă), cât pentru evitarea consecințelor negative pe care le permite metafizica (de exemplu totalitarismele, care își justifică violența cu un fundament metafizic). În manifestarea credinței, atitudinea relaxată față de repere ar fi redată de formula a crede că mai credem, într-o interpretare conform căreia ontologia slabă este o continuare a kenozei
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
legate de bioetică, ecologie, de violența specifică societății de masă), de unele conjuncturi politice (căderea totalitarismului din Est) sau de falimentul unor filosofii care anunțaseră dispariția religiei. A gândi ființa în termeni non-violenți înseamnă a gândi ființa în termeni non-metafizici; metafizica este o etapă a istoriei ființei, la capătul căreia urmează perioada nihilistă, în care ființa se retrage. Printr-o interpretare facilitată de lectura lui Girard, această raportare la ființă este asemănată kenozei pe care o face Dumnezeu atunci când se întrupează
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Pentru filosoful german, problema este formulată astfel: statul liberal secularizat se poate alimenta din premise exclusiv politice, pe care să le poată garanta el însuși? Pentru aceasta ar trebui să-și derive suveranitatea dintr-o legitimare non religioasă sau non metafizică, să asigure funcționarea unui stat pluralist fără ajutorul unei legitimări metafizice și să evite destrămarea solidarității prin dezvoltarea statului liberal, ceea ce ar crea bunăstare și individualism. Habermas consideră că, în cazul statului liberal, puterea este constituită de Constituție, dreptul este
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
București, 1984, p. 46. 9 Ibidem, p. 47. 10 Rawls consideră definitorii pentru tradiția contractualistă lucrările Al doilea tratat despre cârmuire, de John Locke; Contractul social, de Jean-Jacques Rousseau și scrierile despre etică ale lui Immanuel Kant, începând cu Întemeierea metafizicii moravurilor (vezi Rawls, A Theory of Justice, p. 11, n. 4). 11 Prin sintagma considered judgments Rawls are în vedere acele judecăți în care "capacitățile noastre morale sunt susceptibile de a fi exprimate fără nicio distorsiune". Rawls, A Theory of
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Daniel Adam Pöppeknasnn, arhitectul care a construit în Dresda clădirea tipică pentru rococo care este Zwinger-vul, a scris o întreagă lucrare pentru a demonstra concordanța strictă dintre creația lui și cele mai pure principii ale lui Vitruviu. *7 Poeții englezi "metafizici" nu dispuneau <nota> * Versiunea germană (p. 165) aduce aici următoarea completare : "Fiind adesea întrebat ce idee a vrut să întruchipeze în Kaust", Goethe i-a spus, indignat, lui Eckermann : "Ca și cum aș ști lucrul acesta și aș fi în stare să-1
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Potrivit reglementărilor legale din 1835, programa cursurilor era destul de încărcată; se studiau la Facultatea de Filosofie și Litere literaturi orientale, literaturi clasice (greacă, latină), istoria literaturilor moderne, antichitatea română, arheologie, istorie veche, istoria evului mediu, istoria Belgiei, filosofie (logică, antropologie, metafizica, estetică, filosofie morală), economie politică, statistică, geografie fizică și etnografica 57. Se mai adăugau elemente de algebra și de fizica 58. Legea din 1849 completă lista cu antichitatea elina și istoria literaturilor vechi, eliminând istoria literaturilor moderne, statistică și geografia
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
ieșene, I, Editura Universitas, Chișinău, 1992, pp. 206-207, 212; ÎI (1993), pp. 53, 127-128. Despre Conta, Ionel Maftei ne semnalează și titlurile lucrărilor sale filosofice, traduse și la Bruxelles ori Paris (Teoria fatalismului, 1875-1876; Teoria ondulațiunii universale, 1876-1877, Încercări de metafizica, 1879, respectiv volumul apărut postum, Bazele metafizicii, 1890). Autorul vorbește și despre boala pe care Conta o contactase în vremea studenției belgiene (tuberculoză), care i-ar fi cauzat până la urmă moartea. Despre Cornea, acelasi autor citat mai devreme, adaugă că
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
206-207, 212; ÎI (1993), pp. 53, 127-128. Despre Conta, Ionel Maftei ne semnalează și titlurile lucrărilor sale filosofice, traduse și la Bruxelles ori Paris (Teoria fatalismului, 1875-1876; Teoria ondulațiunii universale, 1876-1877, Încercări de metafizica, 1879, respectiv volumul apărut postum, Bazele metafizicii, 1890). Autorul vorbește și despre boala pe care Conta o contactase în vremea studenției belgiene (tuberculoză), care i-ar fi cauzat până la urmă moartea. Despre Cornea, acelasi autor citat mai devreme, adaugă că obținuse doctoratul în drept și la Paris
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
În viața omului, casa natală Înlătură contingențele și Își Înmulțește Îndemnurile la continuitate. Fără ea, omul ar fi o ființă dispersată. Ea e prima lume a ființei umane (Bachelard 2003: 3874). Înainte de a fi „aruncat― În lume, așa cum o profesează metafizicile rapide, omul este depus În leagănul casei. Și totdeauna, În reveriile noastre, casa este un mare leagăn. Viața Începe bine, ea Începe Închisă, ocrotită În „poala― călduță a casei. Casa natală ține copilăria imobilă „În brațele sale― (Bachelard 2003: 90-105
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la libertatea totală a realului absolut. Pentru aceeași participare, Eckhart a folosit, între multe alte analogii, imaginea comercială a pieței unde divinul caută suflet doritor de infinitatea Sa. Potrivit metafizicii eckhartiene, trăsătura cea mai proprie a lui Dumnezeu este să se dăruiască, să se dăruiască fără rezerve, în totalitatea sa infinită. Pe piața libertății desăvîrșite, El este unicul ofertant (geber). Iar sufletul care, prin umilitate, alege să se golească complet
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
tendința lui principală, ca o convertire a eschatologiei verticale la o eschatologie orizontală 2, care, de astă dată, nu mai presupune nici măcar depășirea istoriei. Nu decurge oare de aici necesitatea unei noi convertiri, a unei eschatologii rectificate, reașezate pe verticala metafizică ce îi este proprie? Angajarea pe coordonata timpului și a istoriei este, desigur, proprie spiritului modern occidental. în termenii lui André Scrima, sămînța lui se ivește la cumpăna dintre primele două milenii creștine, cînd germinează o neliniște nouă, atît de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Cusanus, Coincidentia oppositorum, I, ed. cit., pp. 79 125). operînd apropieri între finit și infinit, unu și multiplu, relativ și absolut, libertate și necesitate, interior și exterior, iar nu imposibile identități [subl. n.]. Iată de ce Berdiaev își declară ostilitatea împotriva metafizicii moniste. La baza gîndirii sale el pune contradicția, privește dualismul ca etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
față de Dumnezeu, e către El în mod dinamic, pros ton theon. Gîndirea dualist paradoxală, care accentuează, cîteodată pînă la exasperare, separarea și opoziția contrariilor pentru a înainta spre Inaccesibil e la ea acasă în demersurile, mistice ori contemplative, ale unei metafizici vii. Simone Pétrement a arătat că acest tip de gîndire căruia gnosticii și maniheenii i-au dat o frumusețe stranie e prezent la Platon, în Evanghelia după Ioan, în Epistolele pauline, că el a fost de o fastuoasă creativitate în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Weil, alături de Cusanus, umanul e supus contradicției : voință, intelect, afectivitate. Mai ales, sîntem contradicție fiind creatură : fiind Dumnezeu și infinit altul decît Dumnezeu. Dumnezeu însuși cuprinde două aspecte în tensiune : el e iubire și putere, e Bine și necesitate. Or, metafizica Simonei Weil concepe creația tocmai ca pe o revelare a acestei dualități intra-divine3 ; concepe existența umană ca necesară pentru ca sfîșierea intra-divină, care a făcut posibilă creația, să-și afle mișcarea complementară, dinamica unitivă. Prin decreație prin ieșirea din regimul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care a făcut posibilă creația, să-și afle mișcarea complementară, dinamica unitivă. Prin decreație prin ieșirea din regimul natural al forței și al egoului , ființa umană devine transparență, punct de comunicare și de reuniune a polarelor divine 4. Potrivit acestei metafizici, destinul omului nu doar oglindește, ci poate participa intim, decisiv, împlinitor la paradoxul transcendent, la respirația inimii divine. Tot într-o cheie de lectură apofatică citește și Berdiaev condiția istoriei. Pentru el, istoria obiectivată, dominată de nedreptate, putere și constrîngere
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
încărcătură simbolică, trimite direct la arhetipul pe care îl reflectă. Pentru a vorbi despre relația dintre idei și existente, Platon a luat ca exemplu banalul pat. în creștinism, crucea, instrument al morții josnice, face direct prezentă geometria realului global verticala metafizică perpendiculară pe orizontala lumii îmbrățișată de puterea transfiguratoare a lui Dumnezeu. Relația de tip simbolic e mai subtilă decît cea cauzală, fiindcă poate convoca, în simultaneitate, oglindirile unui arhetip pe diverse planuri de realitate. Ea ne oferă, reunite, familii, corespondențe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ajustări la contextul actual pentru a rămâne eficiente, pentru ca toate să rămână la locul lor. De aceea spun: înapoi la Locke! Sorin BOCANCEA Introducere John Locke a exercitat o puternică influență asupra filosofiei secolului al XVIII-lea, nu numai în metafizică și în teoria cunoașterii, prin al său Eseu asupra intelectului omenesc (1690), dar și în domeniul filosofiei politice, prin scrierile sale Două tratate despre guvernarea civilă (1690), Scrisoare despre toleranță (1689) și Eseuri despre legea naturală (publicate postum). Cea mai
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
teoria sa asupra stării naturale și a naturii umane. Este vorba despre faptul că ipoteza sociabilității permite să se facă distincția dintre stare socială și stare civilă. Vom găsi foarte clar exprimată această distincție la Kant care va spune, în Metafizica moravurilor, că stării naturale nu i se opune starea socială, care ar putea fi numită și "artificială", ci starea civilă 107; stări "sociale legale" (de exemplu societatea conjugală, paternală, domestică în general și altele) pot exista chiar în cadrul stării naturale
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cârmuire. Scrisoare despre toleranță, de John Locke, Editura Nemira, București, 1999, pp. 5-40. Jackson, Nicholas D., Hobbes, Bramhall and the Politics of Liberty and Necessity: A Quarrel of the Civil Wars and Interregnum, Cambridge University Press, Cambridge, 2007. Kant, Immanuel, Metafizica moravurilor, traducere de Rodica Croitoru, Editura Antaios, București, 1999. , Spre pacea eternă. Un proiect filosofic. Înștiințare asupra încheierii apropiate a unui tratat în vederea păcii eterne în filosofie. Încercare asupra unor considerații privind optimismul, traducere de Rodica Croitoru, Editura All, București
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]