5,217 matches
-
puterii politice, centralismul absolut și încercarea de a forma, pe un sistem de gîndire univoc, un Reich milenar, trece dincolo de simplele mentalități autoritare și se apropie semnificativ de construirea unei ideologii, se caracterizează printr-un amestec de elemente tradiționale și mitice cu ele-mente moderne [Cavalli 1982]. În legătură cu aceasta, trebuie demonstrat și subliniat că totalitarismul comunist, cel puțin în felul în care s-a aplicat în Uniunea Sovietică, este proiectat întru totul în viitor, în timp ce în felul în care s-a aplicat
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pentru că majoritatea regimurilor autoritare nu au o ideologie precisă și dezvoltată, "mentalitățile" lor pot prezența diferențe considerabile. În realitate, se construiesc și se consolidează raportîndu-se la tradițiile politice, sociale, culturale și religioase, pornind de la o puternică bază națională, chiar dacă uneori mitică. Esențialul este că, în scopul unei definiții convingătoare, exclusive și cuprinzătoare, urmărim acele aspecte ale mentalității care se referă în mod special la sfera politică și la raporturile între puterea politică și societate. În acest caz, putem susține că, în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
o informare a CJCES 70 din 1976, semnată de Ion Țăranu, se arată că "Teatrul pentru Copii și Tineret prin intermediul majorității spectacolelor propagă în rândul micilor spectatori cunoștințele științifice despre lume. Prin procedeul demitizării, personajele supranaturale, mitologice își pierd caracterul mitic, fiind prezentate ca pure ficțiuni, produse ale imaginației omului. Astfel de procedee s-au folosit în spectacolele: O navă pentru cer senin, Cronica faptului divers, Farse medievale și altele, precum și în spectacolul pentru tineret Mai aveți un răspuns? aflat în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cititorilor acestui dialog. Iată ce scrie Angela Bârsan în cartea ei, Dreptul la singurătate 25: "Iarnă. 1987. Trenul înghețat oprește în gara Iași. Plin de studenți care ne-am încheiat vacanța care urma sesiunii de iarnă. Fiecare semănăm cumva cu miticul Hercule, plini de bagaje grele care trebuie purtate cu mare grijă... zacuștile, dulcețurile, punga cu sarmale... În căminul 5, din Pușkin, nu se vede lumină. Nu mă mir. E ceva obișnuit. Colegele mele sunt venite mai demult, le aud murmurând
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
protector al regatului. Astfel, Udayâdityavarman al II-lea a construit templul-munte Baphuon, monument gigantic, cu o înălțime de 5o de metri, una din cele mai impresionante dovezi ale genului creator khmer. Pe pereții templului, vizitatorii pot admira basoreliefuri reprezentând scene mitice, scene de luptă sau aspecte ale vieții cotidiene. În anul 1113 , urca pe tron Suryavarman al II-lea, de numele căruia este legată construirea celui mai faimos templu cambodgian: Angkor-vat. Basoreliefurile de la Angkor-vat reprezintă armata khmeră luptându-se împotriva chamilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și care adăpostea osul frontal și un dinte a lui Buddha. În orașul Pagan, majoritatea monumentelor sunt construite din cărămizi, iar zidurile sunt decorate cu stucaturi. Motivele ornamentale sunt cele dominante și reprezintă diverse personaje, animale (gâște, gazele) sau figuri mitice. Motive florale sunt însoțite de inscripții, în timp ce culorile cele mai utilizate sunt albul, negrul, galbenul și roșu. Majoritatea stupelor au fost demolate la cererea lui Narathihati, cărămizile și pietrele fiind folosite ca baraj în calea invadatorilor mongoli. În anul 1287
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
-ului și a umanului) reprezintă, așadar, un veritabil fenomen, înțeles aici ca un fapt care condiționează toate actele semnificative ale unui domeniu de "exercițiu", în cazul acesta fiind vorba despre discurs (de orice fel: logic și filosofic întâi, apoi științific, mitic, ideologic etc.). Regăsim în unitatea sa cele două elemente despre care am vorbit mai devreme: datul și nimicul, fiecare dintre acestea legat și de distribuirea prin împărțire a logos-ului, și de distribuirea prin împărțire a umanului. Cele două acte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celui de-al patrulea centenar al morții lui Montaigne, în 1992, antropologul reînsuflețește o dezbatere filozofică mereu actuală : . Asemenea întregii opere a lui Claude Lévi-Strauss, acest volum, care își datorează titlul unuia dintre capitolele lui, subliniază legăturile indisociabile dintre „gîndirea mitică și cea științifică”, fără să o reducă totuși pe a doua la cea dintîi. El reamintește că între societățile numite complexe și cele desemnate pe nedrept „ca primitive sau arhaice” nu există acea mare distanță pe care oamenii și-au
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
se spune „Moș” și e în vîrstă, deci întruchipează forma bine voitoare a autorității bătrînilor. Toate astea sînt destul de clare, dar în ce categorie se cuvine să-l includem din punctul de vedere al tipologiei religioase ? Nu e o ființă mitică, fiindcă nu există mit care să-i explice originea și funcțiile religioase ; și nu e nici un personaj de legendă, de vreme ce nu-i este atașată nici o povestire semiistorică. În fapt, această ființă supranaturală și imuabilă, fixată pe vecie în forma ei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să-l înglobeze în aceeași con damnare. În această privință nu a existat nici o raționalizare a metodelor de educație, căci Moș Crăciun nu este mai „rațional” decît Moșul cu Biciul (Biserica are dreptate aici) : asistăm mai degrabă la o deplasare mitică, și tocmai această deplasare trebuie explicată. Este foarte cert că riturile și miturile de inițiere au, în societățile umane, o funcție practică : ele îi ajută pe cei mai vîrstnici să-i țină pe cei mai tineri într-o stare de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tîrziu. Asta ne explică faptul că tînărul abate a devenit un bătrîn, dar numai în parte, fiindcă transformările sînt mai sistematice decît ar putea face să se admită hazardul conexiunilor istorice și calendaristice. Un personaj real a devenit un personaj mitic ; o emanație a tineretului, simbolizînd antagonismul lui în raport cu adulții, s-a preschimbat în simbolul vîrstei adulte și exprimă bunele ei intenții față de tineret ; apostolul relei purtări e însărcinat să consfințească buna purtare. Adolescenților de o agresivitate nemascată față de părinți li
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a vîntului. Le pun în paralel deoarece aceste mituri aparțin unuia și aceluiași ansamblu și le opun în sensul că, dacă în cazul ceții este vorba într-adevăr de o origine, în schimb vîntul exista deja atunci cînd începe povestirea mitică : el se prezenta sub înfățișarea unui om cu capul foarte mare și un trup atît de subțire și de ușor, încît plutea legănîndu-se dintr-o parte în alta fără să atingă pămîntul ; ori cu un trup rotunjit, gol pe dinăuntru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ale acestui mit - schiță a celor despre originea ceții, născută din pielea veche și bolnavă pe care o leapădă eroul -, Linx îl are ca principal adversar pe Coiot, care, după cum vom constata mai tîrziu, joacă un rol important în seria mitică alternă : cea despre prinderea vîntului. Linxul este o felină, în timp ce Coiotul face parte din familia canidelor. Opoziția astfel marcată între cele două familii nu are nimic care să ne poată surprinde : nu spunem oare despre două persoane incompatibile ca temperament
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Și ea aparține patrimoniului cultural al umanității. Iar dacă am putut să descopăr în „materia din America” (la fel cum se spune „materia din Bretania” în legătură cu ciclul Graal-ului) un teren privilegiat pentru a pune într-o nouă lumină operațiile gîndirii mitice, n-am făcut decît să aduc astfel un omagiu în plus geniului amerindienilor. Reflecțiile asupra întîlnirii dintre două lumi cu care se încheie Histoire de Lynx permit poate să se meargă mai departe și să se ajungă pînă la sursele
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a pus cel dintîi. Pentru gîndirea contemporană, ele nu și-au pierdut deloc din acuitate, ba dimpotrivă. Dar, de patru secole încoace, nimeni n-a reușit să le analizeze cu mai multă profunzime și luciditate decît Montaigne în Eseuri. Gîndire mitică și gîndire științifică în cursul secolului XX, cunoașterea științifică a făcut mai multe progrese decît realizase de două mii de ani încoace. Și totuși - curios paradox -, cu cît știința avansa, cu atît reflecția filozofică asupra științei se arăta mai modestă. În
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
intraductibile în limbajul obișnuit, deoarece încalcă legile raționamentului logic - în primul rînd, principiul identității. Trebuie să constatăm : fenomene care, la nivel macro sau micro, țin de ordine de mărime rămase mult timp nebănuite șochează bunul-simț asemenea celor mai extravagante construcții mitice. Pentru nespecialist, și cu atît mai mult pentru omul de pe stradă, lumea pe care încearcă să o descrie fizicienii pentru ei înșiși reconstituie un fel de echivalent a ceea ce strămoșii noștri îndepărtați concepeau ca fiind o lume supranaturală, unde totul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să convingem că aceste alegeri nu sînt arbitrare, făcute de fiecare dată în sprijinul cauzei pe care o pledăm ? Și nu ne îndepărtează ele din ce în ce mai mult de punctul de plecare, ca și cum am uita pe parcurs de olărit, al cărui statut mitic dăduse anchetei rațiunea ei de a fi ? După ce reamintește teza potrivit căreia fauna arboricolă ar fi concepută de mitologia americană ca transformarea unui popor de pitici, un critic obiectează : „Este însă numai o presupunere, fiindcă [...] majoritatea acestor relații sînt doar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și pentru - hai să spunem - partenerul uman, adică omenesc, nu neapărat bun, la călărit. De ce face asta? Poate pentru că omul consideră calul un dar al Naturii, pentru el Însuși. Poate așa și este, dacă ne luăm după Geneză. Căci acolo miticul Adam a dat tuturor ființelor și neființelor nume, ceea ce Înseamnă pentru antici a le lua În stăpânire. Și asta la Îndemnul divinității, al Naturii cu alte cuvinte. Și atunci, omul nu e cumva el Însuși un dar, dar pentru cine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ultimul fiind, prin lecitina conținută, mai degrabă un medicament preventiv, adică bun. Iar aici apare concurența leurdei, ce Îngemănează aroma usturoiului cu aspectul lăcrămioarei. Le datorăm deci nașterea agriculturii, deci desprinderea din rândul animalelor propriu-zise și, Încă, civilizația. Nu degeaba miticul Triptolemos le-a adus grecilor spice de grâu... Iar după o masă copioasă, direct prin ele Însele ori indirect prin animalele pe care le hrănesc, ca și după o partidă de sport, pe monocotiledonatul gazon, tot ele ne oferă odihna
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oferă aici, cel mult paiele din chirpici; dar În Orient, bambusul a creat o civilizație, dând orice, de la rogojină și casă până la sabie și chiar hrană. Și poate ne vine chef de joc, În sunetul naiului confecționat din trestie, de miticul Pan dar și de concreții geți priviți de Ovidiu... Unele dintre monocotiledonate sunt plante textile, precum americanele Yucca sau Carludovica palmata, materia primă a cunoscutelor pălării de Panama. Altele, precum brândușa de toamnă, șofranul, exotica Curcuma și chiar banala ceapă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a mai avut de dat și altora: tot simbol național a rămas, până În ziua de astăzi, pentru ceceni, iar pentru romani semnul sub care s’au născut. Întinsul său areal l’a făcut prezent și’n alte părți: ca strămoș mitic al lui Ginghis-han ori ca Întruchipare a lui Zeus și atribut al lui Apollo. La urma-urmei e vorba de popoare mai mult sau mai puțin e păstori. Și, unde e oaie, va fi și lup, care le va inspira sau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deci, cal și om au evoluat Împreună, deși separați: calul În largul orizont al stepei, omul În acela Îngust al pădurii. Iar când luminișurile s’au lărgit - deh! securea... - cei doi s’au Întâlnit; poate acesta e sensul ascuns al miticului om-cal, adică centaurul. Și aș putea spune că atunci a Început istoria. Cu centaurul Cheiron, dascălul lui Ahile, cu Ducipal care - la propriu - sub Alexandru Macedon a cucerit lumea, pentru ca un altul s’o conducă din senatul roman, după dorința
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
banc, era cu atât mai importantă cu cât, cel puțin În aparență, Popeștii sunt cei mai numeroși după Ionești. Și cum a mânca și a fi numeros e omenește, Popescu devine aproape sinonim cu un ipotetic Omenescu, tot așa precum miticul Adam Înseamnă om. Și atunci nu mă pot abține să-l iau la refec, ca exponent al omului și totodată țap ispășitor. Orice ființă schimbă ceva trăind. Doar că În ansamblul diversității lor, fiecare cu specificul său și aflat sub
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin plusul În organizare, de o emanație negentropică accentuată. Plantă sau animal - desigur inferior - n’are importanță, treaba e la fel, atâta doar că În ceea ce privește calitatea, suflețelele lor sunt opuse; ceva În felul Îngerului și demonului... ambii cu aceeași origine mitică. Spuneam că evoluția a Îmbrăcat cele mai diverse haine; dar, Întotdeauna reluând În forme, adică stofe superioare, vechea croială. Și atunci, să privim mai departe cazul particular al evoluției biologice, cea mai ușor de pipăit. Păi din plantă, de vreo
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se grăbește. Și Încă din ce În ce mai tare. Ceva firesc, căci fiecare nouă realizare Înseamnă un motor În plus. Naturii i-au trebuit vreo 17 miliarde de ani pentru ca, plecând de la Marea Explozie, În care unii văd cam anapoda o ipotetică, dar mitică, creație, ea nefiind decât un salt calitativ Într’o devenire cu siguranță evolutivă din infinit spre infinit, să pregătească printr’o evoluție abiotică leagănul vieții; a structurat o megagalaxie, o galaxie și, Într’un ungher Îndepărtat al ei, un sistem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]