4,567 matches
-
de către statul comunist . De atunci , principalele clădiri au fost transformate în școli , sediul C.A.P. , grădinițe , etc. Din viața socială a comunei mai putem aminti evenimente ca răscoala clăcașilor din anul 1899 , atunci restabilindu-se ordinea cu ajutorul unui regiment de moldoveni , condus de colonelul Tarnovski și războaiele de la 1877, 1913, 1916 - 1918 și 1940 - 1945 . Satul Negrișoara de pe raza comunei aflate în studiu , are o istorie strâns legată de cea a Sloboziei . La 1688 este cunoscută ca un ,cadalâc“ al satului
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni” , noua vatră cât și răzășia moștenită fiind dăruite drept semn de prețuire pentru actele de vitejie. Acestea au fost vădite în lupta dată si câștigată de moldoveni la poalele codrului lui Făurel, când năvălitorii au fost învinși de locuitorii satelor din zona puși sub comanda lui Făurel Boghină - staroste al plaiului. Satul Mândrișca a fost întemeiat relativ recent pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, de un grup de
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
parte a provinciei istorice Moldova. Arhitectura orașului include Cetatea Hotinului, construită în secolele XIII-XV (o nouă fortăreață a fost construită în anul 1325, având îmbunătățiri majore în 1380 și 1460) și două edificii din secolul al XV-lea al domnitorului moldovean Ștefan cel Mare: "Palatul Domnesc" și clopotnița orașului . în cursul istoriei, orașul a aparținut Rusiei Kievane și Cnezatului Galiciei (1001-1349), Moldovei (1359-1432, 1459-1538, 1541-1562, 1572-1615, 1621-1673, 1699-1712), Poloniei (1432-1459, 1538-1541, 1562-1572, 1615-1620, 1673-1699), și Imperiului Otoman (1712-1812). Mai apoi a
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
Bun (1400-1432), cu ajutorul marelui duce al Lituaniei, Vitold, cumnatul său. După moartea lui Alexandru cel Bun, Hotinul a fost ocupat de către Polonia, ca urmare a războaielor dintre urmașii domnitorului moldovean, fiind recucerit de la poloni abia în anul 1459 de către domnitorul moldovean Ștefan cel Mare după un asediu care a durat doi ani. Fortăreața, consolidată de Ștefan cel Mare în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice a
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
sa șase căpitani; pe lângă străjeri, aici se refugiaseră și locuitori din Cotnari, Roman și Târgu Neamț. Ca arme, străjerii aveau 12 archebuze cu cârlig și 90 de puști de mână ienicerești. A doua zi, ""după ce au salutat pe rege"", comandanții moldoveni au fost lăsați liberi să plece unde vor. Dimitrie Cantemir relatează altfel acest asediu în cele două opere ale sale: ""Istoria Imperiului Otoman"" și ""Viața lui Constantin Vodă Cantemir"", consemnând că în cetate era un număr mic de plăieși, care
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
austriecilor. Un corp expediționar austriac, condus de francezul François (Ferentz) Ernaut de Lorena, a pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Apoi, trupele austriece conduse de căpitanul Ferentz, însoțite și de moldovenii nemulțumiți sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung au pornit spre Iași. În lupta dată la 10 ianuarie 1717, sub zidurile Mănăstirii Cetățuia, moldovenii au înfrânt corpul expediționar austriac cu ajutorul tătarilor. Căpitanul François Ernaut a fost decapitat în locul cunoscut astăzi
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
din Moldova și în Cetatea Neamțului. Apoi, trupele austriece conduse de căpitanul Ferentz, însoțite și de moldovenii nemulțumiți sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung au pornit spre Iași. În lupta dată la 10 ianuarie 1717, sub zidurile Mănăstirii Cetățuia, moldovenii au înfrânt corpul expediționar austriac cu ajutorul tătarilor. Căpitanul François Ernaut a fost decapitat în locul cunoscut astăzi sub denumirea de Crucea lui Ferenț. Tătarii i-au urmărit pe austrieci până la Ceahlău, cătanele părăsind în fugă Cetatea Neamțului și lăsând acolo toate
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
porțile cetății sosește o oaste poloneză flămândă abătută aici de aburii de mâncare. Supărați că au fost deranjați de la masă, plăieșii refuză să le dea polonezilor de mâncare. Regele Sobieski decide să bombardeze cetatea pentru a pune mâna pe mămăliga moldovenilor, în timp ce principala grijă a acestora din urmă este să ferească ceaunul din calea bombelor. După o săptămână de asediu, lihnit de foame, regele polonez îi imploră pe străjeri să le deschidă cetatea că mor de foame. Bătălia dintre români și
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
cu Cetatea Neamțul să se risipească! "Vedeți sfântul loc acela, unde viteji-au murit, De copii cum se dăramă, se sapă păn-în pământ. "Lăcomia unor aprigi, după vreme patrioți, "Sfântul loc îl defăimează, ca niște vitregi, ca hoți! "O, fraților moldoveni, bătrâni, tineri, de-a valmă, "Veacurilor viitoare nu gândiți că-i să dați samă? "Și puteți cu sânge răce privi ace daramare? Nu opriți barbara faptă, nu-nălțați toți o strigare?” </poem> Istoricul Nicolae Iorga în ""Note de călătorie"" (1918
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
ținutul Botoșanilor, alcătuită din 24 e locuitori, șase case în care locuiai șase familii. În cadrul catagrafiei din 1772 - 1773, în cadrul Ocolului Siret - Botoșani, este trecut satul Costești, dăruit Mănăstirii Salcea, „ cu 23 case locuite și două case goale, cu 22 moldoveni semtiți, un vornic, un vatman, un bejenar sosit în acest an, care încă nu-i supus la bir”. Catografia din anul 1774 înregistrează satul Costești cu cătunul Buda, cu 26 de case, 20 birnici și șase sufleturi (un popă și
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Islaz este o comună în județul Teleorman, Oltenia, România, formată din satele Islaz (reședința) și Moldoveni. Comuna Islaz este așezată pe Dunăre, la gura de vărsare a Oltului, pe malul drept al acestuia, la cca. 10 km vest față de Turnu Măgurele. Pe Dunăre se găsește rezervația naturală Ostrovul Mare. Apele de suprafață din apropierea Islazului sunt Dunărea
Comuna Islaz, Teleorman () [Corola-website/Science/301805_a_303134]
-
diferite origini (română, turcă, greacă, rusă). Locuitorii din Letea se declară de origine ruso-ucraineană, diferită de a rușilor lipoveni. Locuitorii satului Letea se simt ofensați în cazul asocierii lor cu lipovenii din satele vecine Periprava, Sfiștofca, Mila 23 sau cu moldovenii din satul vecin C.A. Rosetti. După inundațiile din 1970, zona grindului Letea a fost îndiguită masiv, însă au fost demolate zeci de mori de vânt particulare ale morarilor din zonă. În anii de după 1990, mulți tineri au părăsit localitatea
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
pentru 300 de aspri. Este astfel prima atestare a transformării obștei libere de moșneni în obște de clăcași, fenomen comun în zona de “margine” și nu numai, în secolele XVII- XVIII, datorat sporirii obligațiilor și nesfârșitelor conflicte cu turcii, tătarii, moldovenii, polonezii sau cazacii. Din acest motiv, la sfârșitul secolului XVII, obștea liberă dispare prin vânzări voite sau silite către mari proprietari precum Iane Dumbrăveanul, căpitanii Costin și Mănăilă sau Mănăstirea Măxineni. Proprietatea privată țărănească revine după reforma lui Cuza din
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
Pardina este o comună în județul Tulcea, Dobrogea, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Este așezată pe malul drept al brațului Chilia Veche pe o lungime de 6 km. Populația este formată din ucrainieni și moldoveni (care au venit la muncile agricole și s-au stabilit aici). Are o suprafață agricolă de 30.600 ha. Populația se ocupă cu creșterea animalelor și cultura agricolă. Îndeletnicirea tradițională, pescuitul, este pe cale de dispariție pentru că bătrânii pescari au murit
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
prin căsătoria să cu Maria, sora renumitului domnitor. În perioada 1479-1481, el a deținut importantă funcție de portar al Cetății de Scaun (un fel de ministru al Apărării de azi), timp în care numele său este legat de unele victorii ale moldovenilor împotriva dușmanilor tradiționali ai țării. De altfel, portarul Șendrea a căzut eroic într-o astfel de bătălie, de astă dată împotriva oștirilor muntene, la Râmnicu Sărat, în ziua de 8 iulie 1481. Cele mai vechi biserici boierești din Moldova sunt
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
Pătrăuți (în ) este o comună în județul Suceava, Bucovina, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. În localitatea Pătrăuți a fost construită în 1487 o biserică închinată Sfintei Cruci. Biserica a fost construită de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare și este prima biserică păstrată de la acest voievod, în forma sa originară. Astăzi biserica este monument înscris pe lista Patrimoniului Mondial. Este singura biserică a lui Ștefan cel Mare care n-a fost restaurată niciodată. Conform recensământului
Comuna Pătrăuți, Suceava () [Corola-website/Science/301981_a_303310]
-
Olt, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Localitatea Giuvărăști este amplasată în sudul județului Olt, pe malul drept al râului Olt, la limită cu județul Teleorman. Vecinii sunt la nord localitatea Izbiceni, la sud satul Moldoveni, la vest de satul Ursa, iar la est de valea Oltului care o desparte de localitatea Prundu din județul Teleorman. Fața de orașele din apropiere se află de 17 km de Corabia, la 18 km de Turnu Măgurele, iar față de
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
tendința să se unească într-o singură limbă a societății comuniste. Această teorie a fost baza unei campanii de masă în deceniul al patrulea al secolului trecut pentru introducerea alfabetului latin în Uniunea Sovietică pentru etniile mici, așa cum era cazul moldovenilor din RSSA Moldovenească. Teoria sa a fost foarte bine primită de oficialii sovietici, Marr fiind numit director al Bibliotecii Naționale a Rusiei între 1926-1930 și al Institutului Iafetic al Academiei de Științe din 1921 până la moartea sa. A fost ales
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
2001, populație totală a Bugeacului este de 617.200 de persoane. În această regiune istorică, alături de o majoritate relativă ucraineană de 246.900 persoane (40%), locuiesc 129.000 de bulgari (21%), 124.500 ruși (20%) și 78.300 de români/moldoveni (13%). Bulgarii sunt cel mai mare grup etnic în raioanele Bolgrad (61%), Arciz (39%) și Tarutino (38%), rușii în orașul Ismail (44%), iar români/moldovenii în raionul Reni (49%). În raionul Ismail, 29% din populație este de etnie ucraineană, 28
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
locuiesc 129.000 de bulgari (21%), 124.500 ruși (20%) și 78.300 de români/moldoveni (13%). Bulgarii sunt cel mai mare grup etnic în raioanele Bolgrad (61%), Arciz (39%) și Tarutino (38%), rușii în orașul Ismail (44%), iar români/moldovenii în raionul Reni (49%). În raionul Ismail, 29% din populație este de etnie ucraineană, 28% română/moldoveană și 26% bulgară. Este de notat faptul că în raionul Ismail, populația românofonă a crescut cu 1% din 1989, în timp ce procentajul ucrainenilor și
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
română/moldoveană și 26% bulgară. Este de notat faptul că în raionul Ismail, populația românofonă a crescut cu 1% din 1989, în timp ce procentajul ucrainenilor și bulgarilor se află în scădere. În restul raionanelor, ucrainenii sunt majoritari. Importante comunități de români/moldoveni în Bugeac, recunoscute ca atare de autoritățile ucrainene, se mai află în raioanele Sărata (19%, în creștere), Tarutino (17%, în scădere), Chilia Nouă (16%, în creștere), Tatarbunar (9%, în scădere), Cetatea Albă (6%, în scădere), Arciz (6%, în scădere), precum și
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
cucerit de turci, care i-au dat numele de Tomarova (sau Timarova). În lucrarea "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină în perioada 1714-1716, orașul Reni este descris astfel: ""Reni, cum era numit de moldoveni, dar căruia turcii îi zic astăzi Timarova, este o cetate de același fel, în apropiere de vărsarea Prutului în Dunăre. În ea nu se află niciun turc, deși este în stăpânirea turcească. Oștenii sunt cu toții creștini, moldoveni cu toții, a căror
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
era numit de moldoveni, dar căruia turcii îi zic astăzi Timarova, este o cetate de același fel, în apropiere de vărsarea Prutului în Dunăre. În ea nu se află niciun turc, deși este în stăpânirea turcească. Oștenii sunt cu toții creștini, moldoveni cu toții, a căror căpetenie este de aceeași lege; acesta este numit îndeobște beșliagasi și se află la porunca pașei din Silistra, care trebuie să fie totdeauna un seraschier"" . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
portuar) și în/din Republica Moldova (Reni - Giurgiulești - punct internațional de trecere auto și punct internațional de trecere feroviară). În prezent, orașul are 19.947 locuitori. Principalul grup etnic din Reni este cel al ucrainenilor (32,5%), aceștia fiind urmați de moldoveni (români) (29,5%), ruși (21,5%), bulgari (8,4%) și găgăuzi (7,9%). Conform recensământului din 2001, populația vorbitoare de limba rusă era majoritară cu 70.5%. Populația care reconoștea limba română ca limbă materna era de 13.4%, urmată
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
Cantemir precizînd că în antichitate s-a denumit "Aepolium" iar în Evul Mediu timpuriu "Tintul" . În Evul Mediu tardiv, a existat aici un oraș moldovenesc cu numele de "Palada", distrus în secolul al XVI-lea ca urmare a războaielor dintre moldoveni pe de o parte și turci și tătari pe de altă parte. Palada a fost cucerită de Turci în 1538 și denumită, de ei și de Tătari, "Tobak". În urma victoriei la Palada a generalului Aleksandr Suvorov la data de 24
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]