KorAP: Find »[drukola/base=monstru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...213 >

5,311 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

de alimente importante. Aici m-aș fi refugiat și eu. Cadavre? Fascicolul lămpii lui Frost mătura celălalt capăt al sălii. ― Când am ajuns aici nu erau, locotenente, și nici acum nu văd. S-au luptat, nu glumă. ― Nu văd nici monștrii dumitale, Ripley, făcu Wierzbowski privind în jurul lui. Hei, Ripley? dar unde-i Ripley? Arătătorul mângâie trăgaciul vibratorului. ― Aici, zise ea. Glasul îi ghidă spre o altă încăpere. Burke examină locul, înainte de a declara: ― Laboratorul medical. Nimic spart. Nu cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
coadă prelungea partea de jos a acestor dihănii și se legăna molatec în lichid. Apendicele caudal era, la două dintre aceste creaturi, strâns în jurul corpului. Burke vorbi cu Ripley, fără să-și ia ochii de la specimene. ― Aparțin aceleiași specii ca monstrul descris în raport? Ea dădu din cap, incapabilă de a mai scoate vreun sunet. Fascinat, reprezentantul Companiei se apropie de unul din cilindri și se aplecă; fața-i aproape că atingea sticla. ― Atenție, Burke! strigă Ripley. Abia își lansase chemarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
desfășurat în colonie, totul le înghețase entuziasmul. Era evident că oamenii din colonie au încetat să emită pentru că au fost constrânși de ceva. Întreruperea comunicațiilor nu se datora unei defecțiuni a satelitului releu sau a emițătoarelor bazei ci unuia dintre monștrii lui Ripley. Dacă ar fi să aibă dreptate, creatura în chestiune ar mai bântui prin zonă. Fetița reprezintă, fără îndoială, o mină de informații asupra subiectului dar nimeni nu-i punea întrebări. Acestea erau ordinele lui Dietrich. Restabilirea copilei era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
niște coaste care aparținuseră unor ființe umane. Râcâi materia rășinoasă, fără s-o cresteze. ― Ai mai văzut o chestie ca asta? ― Eu, nu, făcu Hicks. Nu sunt chimist. Așteptau părerea lui Dietrich. Ea o prezentă: ― Parcă ar fi o secreție. Monștrii ăia scuipă treaba asta, Ripley? ― Nu... nu știu de unde vine, dar am mai văzut... la o scară mai mică. Gorman țuguie buzele. Spiritul său analitic trecuse peste șocul inițial. ― Se pare că au dat iama prin colonie după materiale de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
o mare siluetă întunecată aruncându-se asupra lui Drake și-și modifică unghiul de tragere chiar în clipa în care Hicks îi dădu drumul pe planșeul blindatului. Un fulger lumină un rictus inert și inuman, în timp ce rafalele criblorului sfârtecau toracele monstrului. Un fluid corporal galben viu împroșcă în toate părțile și atinseși fața și pieptul lui Drake. Omul se clătină, din corp ieșindu-i dâre de fum. Acidul rodea repede carnea și oasele. Avu un spasm muscular și degetul lui apăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
coșmar se strecura prin deschizătură, iar fălcile anterioare se căscau lăsând să se vadă un sistem maxilar asemenea unui piston și înarmat cu colți tăioși! Când dinții șiroind de umoare vâscoasă înaintară spre el, Hicks băgă țeava flintei în botul monstrului și apăsă pe trăgaci. Detonația vechii arme de foc răsună în interiorul blindatului și capul spart căzu pe spate într-o jerbă de sânge-acid care ataca instantaneu ușa și planșeul vehicolului. Hicks și Vasquez se aruncară, dar câteva picături atinseră brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cuprinși de panică. Nu văzu mișcându-se micul tambuchi de tir de care se rezemase. Se răsuci când panoul fu smuls din țâțâni, dar era prea târziu și fu aspirat în exterior. Un fel de ghimpe ascuțit prelungea extremitatea cozii monstrului care se încolăci în jurul piciorului locotenentului cu o rapiditate fulgerătoare. Acul se înfipse în umărul lui și el urlă. Hicks se aruncă pe locul tunarului și prelua comenzile de tir cu o mână, cu cealaltă tot apăsând pe butoane. Motoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
acoperișului, și astfel fu aruncat în pofida forței sale inumane. Când atinse solul, Ripley băgă în viteză. Mașina tresăltă ușor când trecu peste corpul scheletic, zdrobindu-l sub greutatea ei. Acidul răbfuni peste roțile blindate, datele trecură atât de repede peste monstru, încât substanța corozivă nu avu timp să roadă decât câteva alveole inofensive. Înaintea lor ― tenebrele. Tenebre pustii, neprimitoare. Obscuritatea unei lumi slab luminate: suprafața lui Acheron, încadrată de zidurile stației. Într-o clipă, VTT-ul era afară și rula pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Ce-a fost, a fost. Nu mai putem face nimic pentru coloni, Crowe, Apone și ceilalți, în schimb, ne putem gândi la noi. Omenirea va învăța să cunoască aceste ființe, să le folosească, să le supună. ― Nu putem supune niște monștri. Trebuie s-o luîm din loc și dacă avem ocazia, ne debarasăm de ei pentru totdeauna. Nu-mi vorbi de viitorul nostru. El trase adânc aer în piept. ― Hai, Ripley. Creaturile astea ne pun probleme pentru simplul motiv că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ești din plastic, ca ea. Copila avu un vag surâs. ― O să încerc. ― Ce fetiță cuminte. S-ar putea să fac și eu ca tine. Newt și-o apropie pe Casey de gât, gânditoare. ― Mămica îmi zicea mereu că nu există monștri. Adică, de-adevăratelea. Dar există. ― Da, există, recunoscu Ripley. Dădea la o parte în continuare meșe blonde de pe fruntea copilei. ― Sunt adevărați ca și noi. Nu sunt imaginari și nu ies dintr-o carte. Nu sunt falși ca la televizor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nu sunt în stare să accepte adevărul așa cum faci tu. Le e frică, sau părinții se tem să nu-i sperie. Cei mari, în general, cam subestimează curajul copiilor lor. Așa că ei încearcă să-i liniștească inventând povești. ― Povești cu monștri. Oare una din ființele alea a crescut în corpul mamei mele? Ripley îi aranja patul. ― Nu știu, Newt, nimeni nu știe. Ăsta-i adevărul. Și nimeni nu va ști vreodată. Fetița se gândea. ― Nu așa se nasc bebelușii, nu? Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
oraș cu mii de kilometri de canale și țevi și pasaje pe unde s-ar putea ascunde. ― N-or să fugă. Nimic nu poate ieși dintr-un câmp de stază. ― Poți să știi, Burke? Știm atât de puține lucruri despre monștri ăștia. E prea riscant. ― Dar eu te credeam mai inteligentă. Dacă o scoatem la capăt vom fi niște eroi. Viitorul ne va fi asigurat. ― Deci, așa te consideri dumneata? Carter Burke, îmblânzitorul de extratereștri? Ceea ce s-a întâmplat la nivelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
îndoiesc. ― Îți faci prea multe probleme. ― Îmi pare rău, îmi place viața și nu vreau să mă trezesc într-o bună dimineață că-mi iese un extraterestru din torace. ― Nu va fi așa. ― Poți fi sigur. Pentru că dacă vei lua monștrii ăștia mici și oribili, voi spune la toată lumea. Și de data asta îmi vor da crezare. Și fii atent că nici nu trebuie să ajung aici. Dacă află Vasquez, Hicks sau Hudson ce ai în cap, n-o să mai aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ecranele, dar puteau să vadă clar hoarda de extratereștri care înaintau pe culoar. Ori de câte ori un proiectil atingea o creatură, corpul său chitinos exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții erau găuriți și brăzdați. Numai ceilalți monștri erau imunizați împotriva acidului. Gloanțele trasoare luminau vârtejurile de ceață care pătrundeau în pasaj prin breșele deschise în pereți; invadatorii erau secerați de tirul armelor automate. ― Douăzeci de metri și se apropie. (Contoarele de muniții îi atraseră atenția lui Hicks

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
timp, iar când vor hotărî un nou asalt, vor fi mai prudenți. Se tem, poate, acum că vor vedea peste tot roboți-santinelă. Încrederea ei îl contamină pe Hudson, care își mai reveni. ― Poate că i-au demoralizat. Aveai dreptate, Ripley. Monștri ăștia nu sunt invulnerabili. Hicks își ridică ochii de pe consolă pentru a se adresa lui Vasquez și comotehului. ― Vreau să inspectați zona. De la centrul de exploatare până la secția medicală. Atât putem acoperi. Știu că sunteți stresați, dar încercați să fiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
fi putut să se deplaseze liber, dat fiind faptul că reacțiile și motivațiile adversarilor lui rămâneau imprevizibile, dar obținuse o informație utilă. Cu condiția ca presupunerea să fie exactă, desigur. Lăsă în seama altora grija de a studia pe acești monștri. Nu căuta confirmarea ipotezei tale. Ar fi fost nevoie de un sintet mai temerar decât el pentru acest lucru. El dorea să părăsească Acheronul cât mai repede, atât pentru a-și salva pielea sintetică proprie cât și pe cea, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în care se găsea capul lui Ripley o secundă mai devreme. Aceea alunecă, căutând să se agațe de ceva și să găsească fața vulnerabilă care dispăruse. Cu un gest dement, Ripley își vârî degetele între lamele somierei și împinse patul. Monstrul fu prins doar la câțiva centimetri de fața ei. Picioarele creaturii se zbăteau furioase în timp ce coada sa musculoasă se lovea de arcuri și perete ca un piton exasperat. Ființa scoase un sunet ascuțit și asurzitor, aducând și cu un urlet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
s-o blocheze sub una din bare. Dădu înapoi strângând-o cu putere la piept pe Newt. Privirea i se muta întruna de la umbre la dulapuri, scruta cele mai mărunte unghere. Primejdia se putea ascunde oriunde. Băteau în retragere, când monstrul, dând dovadă de o forță incredibilă, ținând cont de dimensiunile lui reduse împinse patul care-l imobiliza și alergă să se refugieze sub un șir de dulapuri. Numeroasele sale picioare nici nu se vedeau limpede din pricina iuțelii deplasării. Ripley se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ocolea, se urca și se strecura pe sub cel mai mic obstacol întâlnit în cale. Picioarele articulate se mișcau cu o iuțeală nebună. Niște gheare se prinseră de gheata lui Ripley și porniră în sus pe picior. Femeia înlătură încă o dată monstrul: contactul cu pielea vâscoasă o îngrețoșă. Creatura era dotată cu o forță ieșită din comun. Atunci când sărise pe ea, de pe sfera chirurgicală, Ripley izbutise s-o azvârle departe până să-și asigure priza. Acum, se ținea strâns de femeia care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
înainteze spre față. Căci acesta era țelul înaintării sale. Newt urlă și se dădu înapoi până se pomeni cu spatele la un pupitru, într-un colț al sălii. Cu energia disperării, Ripley reuși să-și ridice mâinile pentru a-și acoperi fața. Monstrul era aproape. Ea-l împinse cu toate puterile. În timpul luptei, se împiedică, răsturnă materialele și instrumentele chirurgicale. Picioarele îi alunecau pe podeaua udă. Ploaia deluviană care cădea mereu din tavan inunda încăperea și o orbea. Chiar dacă potopul nu-i pria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
dezlănțuite de teroare, trânti mobila de perete. Înțepenită, creatura se contorsiona nebunește. Își folosea picioarele și coada pentru a se degaja, timp în care fetița împingea cu toată greutatea ei pupitrul, gemând: ― Ripley! Mobila zvâcnea și se ridica datorită sforțărilor monstrului care-și degaja picioarele unul câte unul. ― Ripley! Dincolo de geamul de observare își făcu apariția o umbră, indistinctă din cauza aburirii. O mână deschise o lucarnă și se ivi figura lui Hicks. Bărbatul căscă ochii descoperind spectacolul din interiorul blocului operator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
geamul cu trei straturi se făcu țăndări, desenând o stea prin care caporalul se aruncă înăuntru. Bărbatul pătrunse în sală într-o explozie de cioburi: cometă umană cu coadă de cristal. Se rostogoli pe jos până la femeia care se sufoca. Monstrul reușise să-și înfășoare coada puternică în jurul gâtului ei și se apropia de față. Degetele lui Hicks se încleștară pe picioarele acestuia și trase. Eforturile lui, laolaltă cu cele ale lui Ripley, obligară creatura să se desprindă. Hudson sosi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în cel de-al doilea parazit. Acesta nu avusese timp să se degajeze de masa care-l strivea. Corpul artropodului explodă într-o jerbă de acid care atacă numaidecât pupitrul, podeaua. Gorman se aplecă peste Ripley și prinse capătul cozii monstrului. Asemenea unui herpetolog în fața unui boa constrictor încolăcit în jurul crengii lui favorite, el îndepărtă apendicele caudal de pe gâtul femeii. Ripley horcăi înghițind aer și apă, dar nu eliberă creatura pe care o țineau între ei. Hicks scutură capul pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
spate și se răsuci brusc. Lampa îi relevă un extraterestru la vreun metru înapoi. Creatura se năpusti asupra figurii sale și el se aplecă. Niște gheare capabile să rupă metalul râcâiră apărătoarea trunchiului. Se lăsă jos în centrul de exploatare; monștrii își dădură drumul. Curând plafonul păru să explodeze, iar o ploaie de forme de coșmar și bucăți de dale căzură în sală. Newt urlă, Hudson deschise focul, iar Vasquez îl acoperi pe Hicks folosind aruncătorul de flăcări. Ripley o luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cartuș. Așa făcu și apăsă pe trăgaci. Glontele vibrant atinse creatura în față și o proiectă înapoi. Ripley se răsuci și puse mâinile la față și ochi: un gest de protecție devenit instinctiv. Dar impactul glontelui tras de aproape împinsese monstrul atât de puternic încât jetul de acid nu le atinse. Deși amortizat, reculul o trânti pe Ripley de ușa zăvorâtă. La început, orbită de deflagrație, clipi în nădejdea recuperării vederii. Timpanele încă îi mai vibrau din cauza detunăturii. În centrul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]