7,269 matches
-
drum greșit?... Se duse să Închidă fereastra. O Închise, dar acum Îi lipsea cîntecul, ce-i și cu viața asta, au trecut atîția ani. Deschise fereastra, era pentru prima oară cînd muzica, În țara asta... Îi tremură mîna de fildeș, murdară de cerneală verde și albastră, cînd Încercă să lipească unul din cele trei timbre care-i rămîneau de lipit În seara aceea. Îl Întrerupse fata care cînta din ce În ce mai tare. Puse timbrul deoparte, ce-o mai fi și asta?, Îl Îmbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spusese că după masă o să vină un prieten. Julius Îl Întrebă unde-i Țanțoșa, chiar În clipa cînd țipetele ei năvăliră În acea zonă a palatului, aflase de sosirea lui și venea să-l certe că iar are uniforma murdară și să-i aducă aminte că era ora la care trebuia să-și facă lecțiile, Începu să-l boscorodească pe Julius de cum intră În aripa asta a palatului, dar deodată el o văzu că-și pierde avîntul, Țanțoșa Înainta din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a clubului „Prietenii din Huarocondo“, pe care, În calitate de casier, Îmi revine misiunea s-o păzesc. Susan Își aminti de ce casă de bani e vorba, Julius Îi vorbise deseori de ea, o cutie de pesmeti Field plină cu bani de hîrtie murdari. — Liniștește-te, Celso, o să dăm noi de ea. — Trebuie s-o găsim; poate cu banii ăștia Îl cumpăram pe impresar ca să-l aducă pe Briceno, interveni glumeț rotofeiul Romero și Celso Îl Înjură de mamă cu ochii scăldați În lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Depinde... Mai există Freddy Solo’s? — Da. — Deschide, Îi porunci Santiago lui Abraham, care În clipa aceea ieșea din palat și trecea pe lîngă Volvo, privindu-i cu coada ochiului. Au coborît toți trei, fără să vadă că un bărbat murdar, cu o șapcă soioasă, se oferea să le curețe mașina, să aibă grijă de ea cel puțin. Bărbatul Îi saluta, dar ei se făcură că nu-l bagă În seamă și străbătură alea largă pînă ajunseră la ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Eu am fost foarte drăguță cu ea... Sigur că nu știam Încă nimic... Deși atîta parfum, chiar expresia Vilmei Îmi ascundea ceva, chiar mersul ei... Eu am fost drăguță, dar ea s-a purtat foarte obraznic de la Început... Vorbește foarte murdar, are o limbă spurcată și provocatoare, s-a obrăznicit și-a luat nasul la purtare, Își bate joc de oamenii săraci, dar cinstiți... Și fără să roșească de loc Îmi spune că e tîrfă la un bordel de pe Victoria... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
blestem. El are puterea. Czinczar nu-i dădu atenție. Era vorba de propriul său secret și nu mai putea fi vorba de nici o întârziere. - Gărzi, - spuse el - aduceți cutia acolo. Era udă leoarcă când au adus-o. Lăsa o dâră murdară de apă pe covorul neprețuit și începuse să se formeze o băltoacă în locul unde fusese pusă. Se vedea că avusese loc o întârziere, în timp ce bărbații asudați forțau capacul. Până și gărzile de la ușile îndepărtate se uitau atent, să vadă conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pă Fanu Tudose și pă Ștefi a lu’ Băcioiu, că lucra acolo cu el, la cazane. Musai, nevoie mare să vie, că se face revizie mare la cazane, că să ajute și el, parcă dacă nu erea Marin rămânea cazanu’ murdar... Și când te gândești că seara zicea, parcă-l auz: “Mai dă-i la dracu’, să se dăscurce și singuri”. Da’ dimineața nu ș’ l-a pocnit, că și-a schimbat gându’... Și-am ieșit după el pân’ la poartă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lege. -Am simțit atunci că trebuie să mă stabilesc aici. Aici trecutul meu, numai aici, putea deveni viitor. Așa că am rămas pentru totdeauna aici. Sunt ca într-un fel de adăpost atomic, mereu pregătit de război, mereu prins în afaceri „murdare” și niciodată fericit. Pentru o clipă am păstrat tăcerea; mi s-a părut că accentuase în mod special ultima propoziție. -Înseamnă că erai deja agent secret? -Eram ceea ce înțeleg eu prin hazard. În viața fiecăruia dintre noi intervine la un
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
și sute de capace de sticlă exotice fixate pe panouri făcute în casă. Cercetă dulapul. Alături de garderoba compusă în cea mai mare parte din blugi și reiați, trei salopete cu emblema IBP atârnau pe un umeraș deasupra ghetelor de lucru murdare, cele pe care le purta în fiecare zi când mergea la abator. O fulgeră un gând: trebuia să fi făcut asta încă de ieri. Sună la fabrică. Iowa Beef Processors: cel mai mare furnizor din lume de carne de vită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spital, rătăcind spre Woodland Park. Sfârșit de după-amiază, sub un cer roșu-cafeniu. Martie își lansase una dintre falsele sale primăveri, genul de vreme care convingea orașul să lase garda jos, după care îi mai trântea o vijelie arctică. Din mormanele murdare de zăpadă se ridicau fuioare de abur. O tăie prin centrul orașului Kearney, un cartier comercial al cărui viitor, atâta cât putea fi prevăzut, era total compromis. Prețuri tot mai mici la produsele de consum, șomaj în creștere, populație îmbătrânită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl copia pe Daniel. Vechiul ei complex cameleonic. Fii cel cu care ești. Avansarea în carieră poate fi dăunătoare, spuse Daniel. Omul ar trebui să facă ceea ce-i place, indiferent de statut. — Păi, exact așa-i Barbara. Îi culege lenjeria murdară de pe podea de parcă ar face balet. Mâna lui Daniel trasa cercuri prudente pe brațul ei. Înțelese brusc: era gelos pe femeia asta, pe descrierea pe care i-o făcea Karin. Răbdarea era vanitatea lui secretă, ceva la care voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
patru și un sfert. Și nimeni dintre cunoscuții ei nu era dispus să facă vreun sacrificiu. Chestia asta îi face și p’ăi din familia ta să-și ia lumea-n cap. Clătină din cap cu tristețe și adună vasele murdare. Nu, copiii ăștia doi n-au prea avut plasă de siguranță. Se întoarse la Bunul Samaritean ca să-l pună la curent pe doctorul Hayes. Trecură împreună în revistă materialele strânse de Weber în trei zile. Hayes studie rezultatele de la reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
treizeci de ani de cercetare onorabilă, un cotlon mărunt al celui mai de seamă proiect al speciei. Doar că încercarea lui de a populariza această știință luase cumva o întorsătură greșită. Spre surprinderea lui, își dădu seama cum se simțea: murdar, prins cu o infidelitate. Veni septembrie, acea primă aniversare sumbră. Ce mai conta eșecul personal în umbra acelei traume comune? Încercă să rememoreze groaza comună din urmă cu un an, când deschisese radioul ca să afle că lumea se dezintegrase. Forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ultimelor zile îi ajunse. Daniel stătea în fața ei la vechea masă țărănească, cu coatele pe lemnul de stejar, cu degetele împreunate ca o turlă și lipite de buze. Părea gata să dispară, absorbit de meditație. Se ridică și strânse vasele murdare. În timp ce le ducea la chiuvetă, grija lui mută îl dădu de gol: ea îl învingea. Îi năruia idealurile lui ecologiste. Puse vasele în chiuvetă și începu să le frece cu apă călduță. Ca de obicei, când spăla vase, își sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se apropie de ciot și rămâne acolo, în jeanșii ei largi, cu mâinile în buzunarele scurtei de piele exact ca aceea pe care o purta Karin Unu. Nu e un om rău. Pur și simplu a intrat în niște treburi murdare. Când l-au tăiat? întreabă ea. Înainte sau după mama? Întrebarea îl descumpănește puțin. Și nu doar pentru că a întrebat ea. Nu știe sigur. Ea se uită la el și zice: Știu. Parcă nu s-ar fi dus, nu? Parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
proprietate privată. —Dar până la urmă, voi doi ce faceți când sunteți împreună? Ca să vă distrați. Își răsuci capul într-o parte și ridică mâinile a apărare. Ea clipi spre el, simțind că i se face rău. Nu-mi da detalii murdare. Vreau să zic, mergeți la operă? O frecați pe la biblioteca publică până vă dau ăia afară? Ce făceau ei doi împreună? Distracția nu făcea parte dintre lucrurile pe care le aprofundaseră. Câteodată ne plimbăm. Lucrăm împreună. Pentru Adăpost. —Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
maistrul militar Thomas Rupp de la Regimentul 167 cavalerie - Soldații Preriei - apăru la Homestar, în prag. Nu avea haină, ci purta uniforma militară de camuflaj, pentru că abia se întorsese în oraș de la exercițiile de la unitate. Mark se uită pe fereastra lui murdară în curtea întunecoasă, gândindu-se că sosiseră forțele paramilitare să-i rechiziționeze casa pentru proiectul ăsta nou cu Așezământul natural. Maistrul militar Rupp stătea în pragul lui Mark, bătând terțete în lemnul artificial al ușii. Prin ferestre pătrundea fondul muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Bonnie Travis, în formă de sticlă plată, construit la începutul secolului douăzeci, cele două femei abia au loc să se strecoare una pe lângă alta. Karin își cere scuze ori de câte ori are ocazia și spală până și vasele care nu sunt murdare. Bonnie o ceartă. — Termină! E ca în tabără. Căsuța noastră. De fapt, fata fusese o binecuvântare, inconștient de veselă și deconectantă. Bonnie asigură distracția pentru amândouă dând în cărți de tarot și prăjind biscuiți cu ciocolată la aragaz. Mâncare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era vătuit ca într-un film mut. Apoi l-am văzut cum ține ceva în mâini cu grijă și a fost ca și cum privirea mea ar fi parcurs o distanță imensă și în sfârșit am văzut că- mi oferea un copil murdar, jilav, cu părul foarte negru, care nu spunea nimic, era tăcut, și m-am speriat, dar am făcut efortul supraomenesc să mișc globii oculari încă o dată și m-am uitat la fața doctorului și zâmbea, era fericit și făcea un
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
Ce vrei ? — Nimic. — De ce-ai mai venit, dacă nu vrei nimic ?... Iarăși tace. Are o versiune a tăcerii numai a lui, proprie și personală. Una care are tendința să oprească timpul în loc. Mă uit la bocancii lui mari și murdari și-mi dau seama că sunt un truism. Iar a lăsat urme de nămol peste tot prin casă. De ce nu se descalță lumea când intră la mine în casă ? De ce intră toți cu bocancii lor mari și murdari ? E asta
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
mari și murdari și-mi dau seama că sunt un truism. Iar a lăsat urme de nămol peste tot prin casă. De ce nu se descalță lumea când intră la mine în casă ? De ce intră toți cu bocancii lor mari și murdari ? E asta o întrebare existențială sau înc ă un truism ? — Armata rusă în prezent poziționată strategic pe teritoriul Crimeei.... președintele Vladimir Putin refuză să... Plânge copilul. Și-a scăpat suzeta din gură, suzeta care nu-i place oricum, dar cu
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
lu’ ăsta micu’ să sugă, că uite : s-a trezit. Tu l-ai trezit. — Mi-o fac singur... Un sfert de oră mai târziu apare în dormitor, cu ceașca de cafea aburindu-i între palme. Are mâinile mari și unghiile murdare. Se așază pe pat lângă mine. Copilul mi se desprinde de la sân și începe să scâncească. Îi înfig sfârcul la loc între buzișoare. Știu că n-o să meargă. Din nou n-o să meargă. N-a mers niciodată așa cum trebuie. Tot
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
vedea cum stau aici pe marginea patului, cu un copil de 100 de zile în brațe, care nu vrea să sugă, într-o țară străină. — Și cum faci dacă nu numeri ? mă întreabă Toma. S-a așezat cu uniforma lui murdară de soldat pe patul meu. Pe patul meu alb și curat unde dorm cu copilul și nu visez. Și asta e un clișeu, îmi dau bine seama, doar că de la o vreme încoace din ce în ce mai multe lucruri mi se par truisme
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
De băut nu pot să beau fiindcă alăptez. Măcar un pahar... Scoate dopul cu tirbușonul. Îl privesc din spate și mi-l imaginez dezbrăcat. Sunt în cămașa mea preferată de noapte - un cămeșoi de in, cu tălpile goale pe podeaua murdară din bucătărie și mușc dintr-o felie de pâine goală. — Excepție... De ziua ta... [Toma e personajul unui roman în lucru, sistat de maternitate.]
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
de politețe. Și scena s-a prelungit pînă ce bărbatul a pornit motorul mașinii și a plecat furios, În mare viteză, iar ea a rămas mai multe ceasuri umblînd de la un capăt la altul al străduței, țipînd și suspinînd, Înjurînd murdar și chemînd În ajutor răzbunarea soțului ei Împotriva curtezanului care o tratase astfel - invectivele au continuat netulburat pînă ce trei derbedei tineri și ambițioși au profitat de ocazie ca s-o jefuiască, au trecut În fugă pe sub fereastra mea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]