4,012 matches
-
ați auzit de el... E, ăsta ne-a făcut percheziția (râde - n.n.). Eu, pentru că Îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat Îmbrăcat În hainele pușcăriei. Ăilanți era Îmbrăcați În hainele lor. Și eu Îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa și dădeam impresia că sunt pușcăriaș vechi, dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la Început percheziție... Unii spuneau că să bate În Jilava, dar Dincă, cel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el... E, ăsta ne-a făcut percheziția (râde - n.n.). Eu, pentru că Îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat Îmbrăcat În hainele pușcăriei. Ăilanți era Îmbrăcați În hainele lor. Și eu Îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa și dădeam impresia că sunt pușcăriaș vechi, dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la Început percheziție... Unii spuneau că să bate În Jilava, dar Dincă, cel care ne turnase
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
uite, eu am fost preot”... Domne, când l-a luat la o bătaie... Îi plângeai de milă. Ăla: „Lasă pe altu’!”. Și, În final, să uită În spate și mă vede pe mine. „Bă, ia vino mă-ncoa’, ăla cu mustățile mari! Din momentu’ ăsta ești șef de cameră! Tu ce-ai fost afară?” Io am avut și curaj așa, nu prea mi-a fost frică de bătaie, că am fost rezistent. Zâc: „Domne, mai mare În grad ca dumneavoastră!”. „Bă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știu... O liniște și... cum să spun io? O atmosferă... ce nu exista. Și ne Împărtășa În fiecare zi, pe la zece așa. Și era o atmosferă extraordinar de bună... La un moment dat a venit un ordin, așa, care are mustață, barbă și nu avea trecut la dosar treaba asta trebuia terminat. Preotul Iovan, probabil, așa zic eu, n-a avut barbă când l-a arestat... Și, țin minte ca acuma, a venit la etaju’ 4 plutonieru’ Șomlea. Era doi frați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venit la etaju’ 4 plutonieru’ Șomlea. Era doi frați Șomlea acolo... A venit, l-a scos și l-a dus la 99, la camera de gardă. Și a mai luat și un consătean de-al meu. Da’ el nu avea mustață, aveam eu, șmecher... Și i-a dus acolo. Când a venit Înapoi, erau rași, și la popă curgea sânge. Și a venit Șomlea și-i spune lu’ Iovan: „Ia spune-i, mă, lu’ dracu să vie să mă ieie În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să mă ieie În furcă!”. Așa. Eram tineri, na, 23-24 de ani și râdeam, na, acolo... Ce să faci? Că așa era. Da’ nu râdeam de popă, că râdeam de-al nostru, consăteanu’ meu, că și lui i-a tăiat mustața, deși nu o avea... Și așa a mers până când a venit un ordin... Era În iunie... La etaju’ 1, 2, 3 și 4 era plasă. Și te scotea și făceai pe aia... Și ne selecta. Dacă erai distrofic, că așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
întâlnit de noi cu această funcție în Monito rul Oficial al României din ianuarie 1871 - era de „ajutor al șefului sergenților de oraș“. nu mele de „tistul“, era o figură tipică a Bucureștilor, scund, purta un barbișon subțire și două mustăți lungi, călărea un cal mic alb și avea pe mână, legat cu o curea, un bici după modelul rusesc. Ce vremuri, nu-i așa? Cei cinci comisari erau: Romniceanu în Roșu, Miulescu - cel cu crima din str. Soarelui 265 - în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
asemenea, întregul București circula în zilele hotărâte. În salonul d-nei Oteteleșanu n-am intrat, pe când în salonul prințului Grigore Suțu veneam în vizită de două ori pe an, la onomastice. Protocolul era cunoscut. Prințul Grigore Suțu, un om mărunțel cu mustăți lungi și arnăuțești, acum încărunțite, cu tipul clasic al grecului din caricatură, întotdeauna elegant, primea în picioare în cel dintâi salon, aproape la ușa holului, pe toți vizitatorii. Și în zilele de recepție vizitatorii erau gloată. În al doilea salonaș
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
această operă menită să fie o piesă teatrală, fiindcă era dialogată, mi-au rămas în memorie câteva versuri: Am pornit, pornii, pornit-am339 De la Iași în cărucior, Am sosit, sosii, sosit am L-al Olimpului picior. Văzui oameni de hârtie Cu mustăți de chihlibar Lei de cocă pe câmpie Mâncând stridii cu muștar; Văzui... etc.340 Volumul de versuri rămas de pe urma lui Zamfirescu conține bucăți cari pe vremuri plăceau mult și erau citate aproape cu admirație; de pildă poezia Lună, lasă-mă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Primăriei. Intrarea Primăriei, unde era biroul electoral, era barată de amândouă părțile prin cordoane de pompieri cu căștile pe cap și cu puștile în mână. Comanda o avea un foarte simpatic și cunoscut ofițer, căpitanul Mărculescu. Bărbat frumos, înalt, purtând mustața blondă în chip de cuceritor. În capul manifestației, suntem noi studenții: Nenoveanu, Scorțeanu, Alexandru Serghiescu, Constantinescu, Ion Rădulescu de la Pitești etc. Suntem la zece pași de trupă; înaintăm și începem să strigăm: — Vrem alegeri libere! Afară bătăușii! În piață, în fața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Era, probabil, duminică sau o altă sărbătoare. El a deschis poarta și a înaintat spre noi. Cînd l-a văzut, mama a fugit să-l întîmpine. Eu am rămas pe loc neștiind cine-i străinul cu fața smeadă și cu mustață groasă. Și-a scos ranița, o vechitură, și-a îndreptat spatele, și-a dat pălăria pe ceafă. Surîzînd și cu brațele deschise, în timp ce venea spre mine, m-a strigat pe nume. Nu i-am răspuns. Neîndrăznind să fug, m-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Neîndrăznind să fug, m-am ghemuit, speriat, la apropierea lui. „Nu-l cunoști?”, m-a întrebat, mirată, mama. Am clătinat din cap că nu. „Era prea mic cînd am plecat”, m-a scuzat tata și m-a luat în brațe. Mustața lui mi-a înțepat obrazul. Apoi, încet-încet, chiar în aceeași zi, ne-am împrietenit, iar noaptea am dormit toți trei împreună. Prin ușa întredeschisă îl aud pe Dragoman spunîndu-i cuiva - admirativ și, totodată, compătimitor - despre tata: „Cît de mult a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decesului, privea, ca de obicei, de la geamul camerei sale trecerea oamenilor pe drum. Știu foarte puține lucruri despre el. Mi-amintesc că avea o figură de „om vechi”, parcă scoasă dintr-un tablou de Băeșu: purta pălărie cu boruri largi, mustață bogată, albă, și cîrjă. Mergea cel puțin o dată pe zi La Vale, dar nu se oprea pe la noi, iar cînd noi mergeam la mătușa Aneta, trecînd pe lîngă casa lui, nu ne opream la el. Îl salutam, însă fără dorința
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care ar urma să-l scrie, ci Maria Rusu, șefa sa de la Direcția Sanitară: așa figurează în sumarul revistei! „Nu vă supărați, nu noi v am băgat în chestia asta...” „Să mă supăr?”, s-a prefăcut mirat, zîmbind pe sub mustață, doctorul. „Nu-mi dă voie tema!” Scena e caracteristică nu numai pentru lipsa de convingere a celor doi, ci și pentru duplicitatea la care sînt constrînși numeroși intelectuali. *A stîrnit haz în redacție gluma (un joc de cuvinte) lui Costin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să laude „alegerea”, care lui i se pare „excelentă”, și s-a angajat, în numele tuturor, că „vom munci mai bine”. În clipa aceea, mi-am adus aminte că la fel a zis și la „înscăunarea” lui G. Am zîmbit „pe sub mustăți”, căutînd să plec cît mai repede. La ușă era însă G. care - teatru! - a dorit să ne strîngă mîna și să ne mulțumească. Primul a fost Sp., care, între două fluierături, l-a făcut atent asupra noii situații: „Georgică, hai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scrisoarea și a căzut din ea fotografia italianului lui șoldănescu, am rămas foarte surprins. Același tablou Îl am și eu, cu foarte puține variații. E În ulei și are 38/29 cm., același cap de expresie În profil doar că mustața la al meu e mai subțire și haina nu are gulerul așa de pronunțat (aproape nu se vede). E lucrat cu mare finețe; dar nesemnat. Vă rog să mă credeți că toamna lui 1967, când am fost În München, m-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
descoperire stimulase dorința necunoscutului de a se adresa regizorului, relatându-i cum l-a cunoscut pe Antonio Tabucchi În 1981, Într-o librărie din Genoa. Bărbatul Între 35 și 40 de ani, slab, mai curând blond, cu un profil ascuțit, mustață și ochelari, citea o revistă pe care o credea literară, fără să bănuiască că, sub aparența culturală, ascundea organul de presă al unei organizații teroriste. Aerul stupefiat și lipsit de apărare al lectorului l-a determinat pe medicul vulnerabil la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
case somptuoase, unde se aduna crema artistică a marelui oraș În care naufragiasem. Fuseserăm prezentați unul altuia, de câteva ori deja, la asemenea ocazii, dar nu schimbaserăm, de fiecare dată, decât câteva cuvinte convenționale. Domnul scund, cu chelie, ochelari și mustață, Îmbrăcat simplu, ca un meseriaș, dar totdeauna cu un mic accent vestimentar excentric, obișnuia, se pare, mai Întâi să respingă, Înainte de a apropia. Calitatea mea de „român”, cum Îi fusesem recomandat, pentru a-i trezi simpatia, avusese, se pare, efect
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
recomandat, pentru a-i trezi simpatia, avusese, se pare, efect contrar, ceea ce nu mă mira și nici nu mă stimula să Încerc a schimba situația. Semăna, cumva, cu Arghezi. Nu doar prin aerul taciturn și replica laconică, nici doar prin mustață și chelie, ci printr-o promptă mușcătură lexicală la apropierea necunoscutului, dar și, nu o dată, a familiarului. Hirsut și hâtru, sceptic și, nu o dată, cinic, atât cât să intrige interlocutorii, Își proteja cu grijă solitudinea și vulnerabilitatea, evita confesiunea, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
exista În orășelul East Hampton, unde Își avea casa de vară. Reînvia, iată, fosta imagine premonitorie a omului care s-a pierdut pe sine În mulțime... Într-o caricatură publicată În 1936, În Italia, În Bertoldo, artistul Înfățișează pietonul cu mustață care, revenit acasă, nu se mai recunoaște În oglindă: „Accidenti, questo non sono io. Con tutta quella gente che era per la strada mi sono perso” - „La naiba, ăsta nu sunt eu. M-am pierdut pe mine În atâta amar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Adaptarea la mediu, Craiova, 1997; Năzdrăvăniile lui Făt-Frumos, Craiova, 1997; Palatul fermecat, Craiova, 1997. Traduceri: Pavel Antokolski, Versuri alese, București, 1955; Erik Majtényi, Versuri alese, București, 1956 (în colaborare cu N. Teică); Arany János, Versuri alese, introd. trad., București, 1957, Mustața, București, 1966; Balade populare maghiare din R.P.R., pref. Mihai Pop, București, 1960; V. Bill-Beloțerkovski, O cursă înverșunată, București, 1960 (în colaborare cu I. Dumbravă și G. Voropanov); K. Simonov, Fumul patriei, București, 1960 (în colaborare cu E. Silaghi); Valeri Briusov
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
cred că se Îndrăgostesc, dar la o adică Își lasă iubita de izbeliște, care au citit printre picături niscaiva literatură pe care se mulțumesc s-o maimuțărească În calambururi gratuite. Pornind de la titlu: Mémoires d’un jeune homme dérangé sînt mustățile puse titlului Mémoires d’une jeune fille bien rangée din 1958 ale Simonei de Beauvoir. Frédéric Beigbeder este acel scriitor-copywriter care știe azi ce va citi cititorul de mîine, pentru a parafraza o afirmație pe care-o face În al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
primit protocolar, rece, constată că profesorul nu este nici chipeș și nici nu-l privește de sus: „M-am prezentat: magistrul, un tip de filosof à la Nae. Îl crezi mai mult negustor decât filosof - cu pantalonii scurți, cu o mustață mică, numai cât poate adăposti nasul, țigănos, scurt și de 40 de ani. Când l-am văzut intrând pe ușă nici nu bănuiam măcar că ăsta ar putea fi Heidegger”. Nae, din comparația de mai sus, este, firește, Nae Ionescu. Sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
avortat/ niciodată), pregătind de mâncare pentru o cantină/ întreagă, o armată de geniu, subpământean, aerian/ și terestru, ciorba de burtă, ciorba fierbinte și grasă/ în cazane de tablă.// Să-i pupăm cu curaj și mândrie/ fața sulemenită și rasă (are mustață muierea) mâncată/ de coșuri și bube, dar generoasă.” Exersarea unei astfel de priviri crude urmărește în fond să purifice, să despartă apele dintre poezie și flecăreală poetică: un poem se încheie cu versul „O, generația mea, generație, de ce te ții
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
buzat, / negru și ciudat, / cu solzi după cap, / parcă sunt de crap, / cu solzi mari pe burtă / parcă sunt de știucă.” Se mai adaugă în altă versiune buzele „late, / roșii și umflate”, ochii „refecați, / roșii, bolboșați”, părul „îmbâcsit / și încârlionțit”, mustățile „de rac, / parc-ar fi un drac”. Trăsăturile dizgrațioase, puternic îngroșate, realizează o adevărată întruchipare a grotescului. Într-un viu contrast, poetul anonim conturează imaginea Chirei, folosind cele mai delicate nuanțe. Aglomerările metaforice („Frumoasă zână,/ fragedă copilă,/ tânără zambilă,/ floare
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]