4,047 matches
-
imaginația stă la temelia cunoașterii. Scolastica medievală, prin Toma d`Aquino, a considerat imaginația ca "un simț intern" care face legătura dintre lumea senzațiilor, a percepțiilor și lumea inteligibilă, conceptuală. Sub pecetea raționalismului lui René Descartes, imaginația este privită cu neîncredere "filosofică", aparținând doar lumii copilăriei, visului, poveștii. Empiriștii T. Hobbes, J. Locke și D. Hume readuc în discuție conceptul de imaginație, punând-o în relație cu sensibilitatea ca sursă de cunoaștere, însă, fără a se lua în considerare funcția sa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ușoară”. „Judecata oamenilor este o părticică din soarta lor.” (W. Shakespeare) Nu e de mirare acest fapt cînd „judecata” unor oameni este, de exemplu, excesiv de orgolioasă (de subiectivă În raport cu sine), a altora, dominată de Închipuiri/fantasme, de anxietăți și de neîncredere În sine, iar a altora, dimpotrivă, este impregnată de bun-simț, de realism, de vitalitate și optimism. Există cîteva proverbe care sintetizează, În mod expresiv, sensul adînc al reflecțiunii lui Shakespeare: „Cum Îți așterni, așa vei dormi”; „Rău de vei semăna
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să-l liniștești, cum să te apropii de el. Este atît de tainic tărîmul lacrimilor” (Antoine de Saint - Exupéry). * „CÎnd un filosof Îți răspunde, nu mai Înțelegi ce l-ai Întrebat.” (André Gide) Pentru că a reușit să-ți transmită ezitările, neîncrederile lui, adică vestita „Îndoială filosofică”. * Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul Adevărul este că „actul de creație” nu se Învață: el Își are timpul său, cînd un anumit gen de energie sufletească, de trăire interioară, simte nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mulți: „Dorința de plăcere nu Încetează cîtuși de puțin prin satisfacerea ei. Setea se naște tocmai cînd bei o băutură sărată” (Kusumadeva). * „Orice adevăr Începe prin a fi eretic.” (Th. Huxley) De fapt, tot ceea ce este nou creează la Început neîncredere - probabil pentru faptul că ne este greu să renunțăm la convingerile deja formate. * „Ce tîrziu ne dăm seama că, În timp ce ne desăvîrșim calitățile, ne cultivăm totodată și defectele.” (Teognis) Pentru că „desăvîrșirea” Începe, Întotdeauna, ca o simplă dorință și sfîrșește ca
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne place să privim un defect al nostru drept o calitate (cîți dintre noi nu manifestăm, de exemplu, tendința de a considera prudență firească față de intențiile socotite ascunse ale celor din jur, ceea ce, de fapt, nu este decît suspiciunea sau neîncrederea noastră exagerată În semeni?!...). * SÎnt numeroase moduri de compromitere a „virtuții”. Tudor Vianu ne prezintă cîteva, dintre cele mai frecvente: „Poți adopta atitudinile virtuții și pentru motive inferioare, de pildă cumpătarea din avariție, discreția din lipsă de curiozitate, castitatea din
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dintre noi ne plac autoiluzionările cu privire la sine. * „Bolile morale au un avantaj imens față de bolile fizice; ele dispar Într-o clipită prin Îndeplinirea dorinței care le pricinuiește așa după cum se nasc din lipsa unui anumit lucru.” (H. de Balzac) Totuși, neîncrederea pe care, de exemplu, cineva o extinde asupra tuturor În urma nerecunoașterii unora dintre meritele sale reale, sau ca urmare a deposedării sale abuzive de unele bunuri - poate să se păstreze pentru mult timp În sufletul acelei persoane, sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atmosferă ritualică, a trebuit să atinga peste două mii de bolnavi de scrofuloză, zicându-le„Regele te atinge, Domnul te vindecă“. Importanța momentului încoronării, ceremonialul fastuos, mulțimile care îl ovaționau, și au pus profund amprenta asupra tânărului adolescent. Deși privit cu neîncredere de către politicienii momentului, la scurt timp după încoronare, a dat dovadă pentru întaia oară de curaj și atitudine ofensivă față de guvernul parizian. Evenimentul a fost relatat în lucrările apocrife ale vremii, apărând menționat în Mémoires contenant l'histoire de la régence
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Iulian Apostatul (360-363) orașul a fost redenumit Paris. “ (trad. n.) Versiunea apocrifă însă este alta. Încă din secolul al XV-lea, se vehicula ideea unei legături între numele PARIS și zeița egipteana ISIS. Deși această asociere aruncă un văl de neîncredere, se cuvine a aduce câteva lămuriri suplimentare. în lucrarea sa intitulată Isis in the ancient world, R.E. Witt afirmă că Isis a fost o zeiță a Egiptului antic, iar cultul său s-a propagat până în spațiul lumii grecoromane. Era venerată
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
motiv, citea cu nesaț toate fragmentele considerate de către miniștrii săi ca fiind importante. În cazul în care era un subiect de maximă importanță, citea întreaga scrisoare. Cei care se ocupau de deschiderea corespondenței dețineau puterea absolută. Un singur cuvânt de neîncredere privind modul cum Ludovic își administra guvernul sau treburile țării, o ironie, o frază scoasă din context putea însemna sfârșitul carierei politice sau al vieții sociale a oricui nu ar fi fost pe plac acestor spioni. Acuzați pe drept sau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
șî eu. Daî ÎÎ, zumu-i sonor sau Îi zum di imagini? H: Cre’ cî-i sonor. S: ... Îi volumu’. ... Așa. ... Ăsta-i sten’bai, ... așteaptă. Iar... uite-aicia ai ...! (cu o voce ridicată brusc, cu un ritm rapid ce vrea să exprime neîncredere, surpriză) Da’ ci-s liniili di sus? E...e...semnal? (vocea exprimă nesiguranță) H: Cre’ cî. S: Așa semnal mari ai tu aici? ... Cam dansează ... H: Cred... S: E... ce cartelă ai, de pe oringi ești?... H: Așa. (cu un ton
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
noastre: „Și toate câte veți cere rugându- vă cu credință, veți primi” . Rugăciunea este scumpă și necesară vieții noastre, toiag la bătrânețe și balsam răcoritor în suferință. Rostirea ei trebuie făcută cu toată voința noastră sufletească, fără teamă, spaimă, îndoială, neîncredere sau nedumerire. Un creștin cuprins de emoție după rugăciune exclamă: „Socot că cea mai mare forță nefolosită este puterea ascunsă în rugăciune”. Marele savant francez, Alexis Carrel, a zis: „Când ne rugăm, intrăm în legătură cu nesecata iubire, care leagă și ține
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pagină, nu mai e nevoie să mai indicăm pagina. Sfatul meu este să fie indicată pagina chiar și În aceste Împrejurări, fiindcă lipsa cifrei care indică pagina ar putea fi simțită de cititor ca o omisiune, producându-i acestuia o neîncredere În surse. În afara prescurtărilor amintite, mai pot fi utilizate și următoarele formule: - lucr. cit. („lucrarea citată”); - loc. cit. (loco citato, „În locul citat”); - passim („ici-colo”), prescurtare folosită atunci când „se face trimiterea la o idee sau la o interpretare ale cărei elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
explorator Climatul autocratic explorator se caracterizează prin faptul că managerii nu au încredere în subordonați și apelează la amenințări și pedepse pentru a pune lucrurile în mișcare. Deciziile se iau la nivel superior, fără implicarea subordonaților. Este un climat de neîncredere, de depreciere, de impunere. Climatul autocratic binevoitor Climatul autocratic binevoitor se caracterizează prin faptul că managerii îi implică pe subordonați în anumite condiții și în anumite situații în luarea deciziilor. Față de primul tip, este un climat mai relaxat, mai sigur
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din "nevoia noastră puternică de a menține raporturile de forță în avantajul nostru, făcând apel la culpabilizarea, la devalorizarea sau descalificarea punctului de vedere al celuilalt" (ibidem). Totodată, acest tip de terorism este alimentat și susținut de "îndoiala și de neîncrederea care se declanșează în noi în momentul în care el este folosit împotriva noastră sau în direcția noastră. Ne determină să ezităm în privința valorilor, certitudinilor și chiar a convingerilor noastre, sau pur și simplu să punem sub semnul îndoielii termenii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ireconciliabil față de ceilalți participanți la conflict. Persoanele care îl adoptă sunt devotate propriei lor poziții, perspective. Le este frică să nu piardă controlul și se focalizează asupra a ceea ce vor/ce-și doresc ele. Participanții sunt prinși în jocul puterii. Neîncrederea este reciprocă. Acest stil poate fi folosit atunci când: • receptăm situația ca extrem de importantă pentru noi; • există un caz urgent și cere un răspuns rapid și decisiv; • trebuie adoptată o decizie mai puțin populară; • este necesar să ne protejăm împotriva celor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de închidere, de dispreț, de respingere, de suspiciune, de bănuială, de circumspecție; • are ca punct de pornire tendința participantului de a-i exploata și de a-i manipula pe ceilalți în vederea realizării propriului său scop/obiectiv/interes; • stimulează și întreține neîncrederea și suspiciunea reciproce în procesul interacțiunii; • diminuează dorința de a răspunde pozitiv la solicitările altora, indiferent de costurile implicate (Milcu, 2005, p. 67). În planul percepției sociale reciproce, procesul competitiv/concurențial are următoarele caracteristici/efecte: • sensibilitatea participanților în perceperea similarităților
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dar esențială) puternică să ducă la o încredere reciprocă solidă. După cum, se poate întâmpla ca multe experiențe (pozitive), oricât de multe, să nu ducă (niciodată) la încredere reciprocă (pentru că unul dintre participanți are o filosofie a suspiciunii). Dimpotrivă, în general, neîncrederea se dezvoltă mai ușor (sau mult mai ușor) decât încrederea. Adesea, nu este nevoie "decât de un singur act de trădare pentru ca neîncrederea să-și facă simțite efectele. Iar odată instalată, neîncrederea dispare (dacă mai dispare n.n. G.A.) extrem de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ducă (niciodată) la încredere reciprocă (pentru că unul dintre participanți are o filosofie a suspiciunii). Dimpotrivă, în general, neîncrederea se dezvoltă mai ușor (sau mult mai ușor) decât încrederea. Adesea, nu este nevoie "decât de un singur act de trădare pentru ca neîncrederea să-și facă simțite efectele. Iar odată instalată, neîncrederea dispare (dacă mai dispare n.n. G.A.) extrem de lent", notează Șt. Boncu (2006, p. 96), plecând de la cercetările efectuate de William Webb și Philip Worchel. Studiile de psihologie socială au arătat
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
are o filosofie a suspiciunii). Dimpotrivă, în general, neîncrederea se dezvoltă mai ușor (sau mult mai ușor) decât încrederea. Adesea, nu este nevoie "decât de un singur act de trădare pentru ca neîncrederea să-și facă simțite efectele. Iar odată instalată, neîncrederea dispare (dacă mai dispare n.n. G.A.) extrem de lent", notează Șt. Boncu (2006, p. 96), plecând de la cercetările efectuate de William Webb și Philip Worchel. Studiile de psihologie socială au arătat că, de regulă, "cu cât paguba suferită de un
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
gânduri despre ei. Din aceleași motive, au tendința să aibă relații profunde și stabile. În schimb, un copil care este agresat, umilit, neglijat, respins în primii săi ani de viață are toate șansele să dezvolte o puternică schemă de inadaptare: neîncrederea. El va avea tendința să presupună că oamenii nu sunt și nu pot fi de încredere, că nu au intenția de a-i satisface dorințele și se va grăbi să interpreteze acțiunile lor neutre sau chiar pozitive ca pe niște
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
interpreteze acțiunile lor neutre sau chiar pozitive ca pe niște amenințări sau ca pe o dovadă a faptului că presupunerea sa inițială a fost corectă. În copilărie, acest comportament ar fi reacție adecvată de autoprotejare. Însă adulții care manifestă această neîncredere generală și au tendința să abordeze oamenii cu suspiciune au dificultăți în a lega prietenii și în a menține relații apropiate (Bennett-Goleman, 2002, p. 94). Pe scurt, se formează schema neîncrederii generale, care "afectează relațiile cotidiene și îi împinge pe
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
reacție adecvată de autoprotejare. Însă adulții care manifestă această neîncredere generală și au tendința să abordeze oamenii cu suspiciune au dificultăți în a lega prietenii și în a menține relații apropiate (Bennett-Goleman, 2002, p. 94). Pe scurt, se formează schema neîncrederii generale, care "afectează relațiile cotidiene și îi împinge pe oameni către un teren ostil și primejdios" (idem, p. 94). Această schemă de inadaptare se caracterizează prin suspiciune exagerată; individul dominat de un atare obicei emoțional are convingerea intimă că nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și raporturi instituționale, ierarhice, formale, aceasta teama de pedeapsă (și corolarul ei, vânătoarea de recompense) îi mențin pe cei mai mulți dintre noi (integrați în structuri organizaționale) "în starea de dependență față de celălalt, în starea de vinovăție ucigătoare și în starea de neîncredere sistematică față de libera inițiativă, față de noutate, față de diferență și față de responsabilitate, tot atâtea situații care reactivează teama "de a nu greși", de a nu fi pedepsit sau de a nu primi recompensa care reprezintă semnul aprobării. Sistemul bazat pe pedeapsă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. El este un suflet trist, fără speranța unui respiro și a ușurării din chin. Sufletul neiertător este sfâșiat de îndoială, de neîncredere, confuz, atât în ceea ce-l privește, cât și față de tot ce vede; el este temător și mânios, slab și fudul, se teme să meargă înainte, se teme să stea pe loc, se teme să se trezească, se teme să adoarmă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Holmes (2001, p. 123). Puse în umbră de strălucirea celuilalt, toate aspectele pozitive ale vieții și personalității noastre pălesc și devin nesemnificative. Specialiștii au constatat, de asemenea, faptul că emoția invidiei apare într-o stare de insecuritate, de nesiguranță, de neîncredere și din prea puțin rescpect de sine. Când suntem invidioși, remarcă R. Holmes și J. Holmes (2001), încetăm să mai credem în noi înșine și înzestrăm obiectul invidiei cu toate atributele ideale pe care am vrea să le posedăm noi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]