6,603 matches
-
privește, aș transforma tot teritoriul amazonian într-un gigantic Parc Național. — Asta ar fi, poate, formula: Să facem în așa fel încât țara să înțeleagă că ar obține mai multe beneficii protejând Natura, decât distrugând-o în schimbul câtorva dolari. — Din nefericire, spuse ministrul, oamenii noștri nu sunt încă pregătiți să înțeleagă asemenea raționamente. Trăim o etapă asemănătoare celei pe care au trăit-o Statele Unite la sfârșitul secolului. Timp de peste o sută de ani, singura formulă dominantă acolo a fost „libertatea individuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să atragă capital străin care ne este absolut necesar în vederea impulsionării dezvoltării noastre. După cum veți înțelege, nu trebuie să mă împotrivesc liniei guvernamentale și partidului meu. Făcu o pauză și își deschise brațele într-un gest exagerat de neputință: Din nefericire, încheie el, nu pot face nimic pentru dumneavoastră. — Dar în ziua când vă veți asuma puterea... Veți lua o hotărâre? — Nu în primul an, bineînțeles. Dacă - așa cum presupuneți dumneavoastră - ajung la putere. Voi avea nevoie de anul acela ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ploilor reci și ursuze de toamnă. E clipa apatiilor, a nemulțumirilor pentru fiece fapt minor, cel puțin în ochii adulților, a regretelor pentru orice lucru mărunt care în copilărie pare o catastrofă de proporții. Inevitabil va veni și iarna cu nefericire, chiar greutăți de neimaginat pentru unii, dar atât de comune pentru alți copii cu care soarta nu a fost atât de darnică. Acum iarna cea friguroasă cu zile scurte și cer posomorât din care cad fluturi albi și pufoși se
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
care era destul de nebună încât să accepte un interviu cu ea. Alice presupunea că, dacă atât de multe celebrități acceptau aceste interviuri, înseamnă că speranța triumfa asupra experienței. Era fie asta, fie prostia în fază terminală a persoanelor faimoase. Din nefericire pentru departamentul juridic de la Intercorp, Janice Kittenburger, editorul revistei Style, era surdă la orice fel de sugestie legată de ideea că Amanda era un bolovan agățat de gâtul companiei. Janice, care era originară din Maryland, dar avea un ego de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pierdeau în marea cea îndepărtată. Alice știa că mama ei nutrise speranța că într-o zi și ea se va mărita acolo. Speranță pe care acum o transferase, legând-o de celălalt eveniment important din viața lor. Speranță care, din nefericire, urma să primească o gravă lovitură. — Ăăăă, mamă, ideea e că... a început ea cu greutate. — Noi nu avem în vedere un botez în sensul clasic al cuvântului, a întrerupt-o Jake. — Nu? a clipit doamna Duffield. Cu toate că nu respingem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tu pe care ai cumpăra-o? Dacă ai fi un părinte de rahat, care n-are habar de nimic, e complet deznădăjduit și greșește înfiorător în tot ceea ce face? Când a terminat fraza, zâmbetul lui Hugo aproape că se stinsese. Nefericirea, confuzia, teama și lipsa de somn din ultimele zile și nopți îl ajunseseră. Spre groaza lui, Hugo a simțit că buza de jos începe să-i tremure, iar ochii să i se umple cu lacrimi. Alice, care fusese pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a întrebat, cei din personalul din camera copiilor, i-au confirmat că teama de separare a lui Theo lua sfârșit la câteva minute de la plecarea tatălui: lacrimile îi secau imediat și se apuca să mănânce Weetabix. Povara vinei și a nefericirii s-a ridicat de pe umerii lui Hugo ca un balon cu aer cald. Când să plece de la creșă cu Theo, Hugo a văzut-o pe Barbara, femeia cu părul roșu care-l salvase în problema cu copertina de ploaie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
își aruncase șervetul mare și alb ca pe un drapel al capitulării și fugise din restaurant, cu umerii rigizi din cauza plânsului reprimat. Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n’base din foaier se constituise în fundalul sonor al nefericirii lor până la venirea taxiului care trebuia s-o ducă acasă pe Alice. Abia atunci femeia se uitase la el, cu ochii lărgiți de teamă. — Ce naiba o să se întâmple acum? Ce-o să ne facem? Fugim împreună? Și cu copiii cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
eforturile lui de a-și proteja fiul de efectele negative ale certurilor dinaintea divorțului fuseseră încununate de succes. Așa de pline de succes fuseseră, se gândea el acum cu amărăciune, că Theo ajunsese să muște alți copii ca să-și exprime nefericirea. Și se aflau încă în faza incipientă de divorț. Nici nu se ajunsese încă în sala de judecată. —Of, Doamne, a spus el în palma care-i acoperise gura și-i apăsa buzele cu putere în încercarea de a opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a gândit ce să facă. Pe de-o parte, i se părea că merita ceea ce i se întâmpla, pentru că și ea fusese infidelă. Pe de altă parte, amândoi căzuseră de acord să rămână împreună de dragul Rosei. Sentimentul ei de nefericire se acutiza. În timp ce colecția de aftershave și garderoba lui Jake creșteau în ritm sigur. Până la urmă, Alice s-a decis să continue să meargă la ședințele de consiliere. Poate că doctorul Hasselblad avea răspunsul la această problemă. Numai că întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
putea aplica și morții... astfel putându-l afla pe acel "dincolo”...?!... Problema e să nimerim acel drum... acea punte... s- o găsim, s-o aflăm!... ”- Omule, voiești mult prea mult!... Îi zise gândul. Din voința, din excesele ei, provin toate nefericirile omului... Ce s-ar întâmpla cu el, dacă ar afla tot, dacă ar ști tot... s-ar face supraom!... S-ar prăbuși în el însuși. Există o limită îngăduită cunoașterii, după care urmeaza inevitabil distrugerea. Voința se întoarce împotriva celor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întăreste-mă, după Cuvântul Tău!... Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece...” O închise. Prin minte, gândurile îi umblau ca gâzele. Inima, ca o sălbăticiune, i se zbătea în piept să-l spargă. ”- Viata e o nefericire... O crudă zădărnicie!... îi șopti rar mintea. Omul piere, ca o umbră!... Țărână și umbră, asta suntem!” - Doamne, am pierdut Fata... Nu rezist, simt că-mi pierd mințile... Nu știu ce voi face fără ea!... trimise Iorgu un gând către Dumnezeu... Sunt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întratât substitui în sufletul omenirii, încât să cunoască atât de adânc gândurile și suferințele lumești. El și numai El e acela care-i mai mare decât toți învățații lumii. Leacul cel mai mare pe care l-a avut pentru toate nefericirile lumești și trupești ale omenirii a fost iubirea. Iubirea a fot dragi credincioși... Din ea ne-a izvorât mila și iertarea pentru întreaga lume. El a iubit-o mult, a avut milă de ea și nenorocirile ei, și a iertat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
felurite feluri viața ”de dincolo”. Stiinta încă n-a dovedit existenta vieții ”de dincolo”... și, tot el căuta răspunsul. -Cu ochii larg deschiși, să aspiri prin toți porii atotputernicul suflu al vietii, să vezi lucrurile așa cum sunt, să-ți privești nefericirea în față și să râzi”!, îi șopti un gând. -Si, cum pot trece prin asta?!.. se întrebă el. ”-Să treci de la ceea ce știi la ceea ce crezi... pentru că știi mult prea puțin..!” îi spuse gândul. De fapt, Iorgu era un nefericit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fața în palme, cu ochii plini de lacrimi. Deodată, ca un clocot, blestemul mamei, atunci la despărțire pe peronul gării din Bârlad, îi năpădi mintea. Și plânse amar. ”-Eu nu am dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a spus. Bătrânul Iorgu se trezi din gânduri, ca scuturat de frigurile copilăriei. -De ce mă las dus ca orbul în voia gândurilor?!.. se răzvrăti el. Parcă aș citi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
transformau într-un plânset înnăbușit. Nu voia să o audă Gheorghe care era îngrijorat de starea ei și chiar se gândea să nu facă vreun șoc. Durerea îi pătrunsese prin tot corpul; atât pentru pierderea lui George cât și pentru nefericirea fiicei sale care trecuse prin două șocuri puternice iar el, ca bărbat, nu putea să o ajute așa de mult cât putea o mamă pe care Frusina nu o avea. Nu își găsea cuvintele potrivite pentru a o încuraja sau
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ci și la Liceul Industrial din Brăila, pe care-l va frecventa Între anii 1933 și 1941. Fiind și ambițios, chiar perfecționist, și-a continuat studiile după anii de război, la Politehnica din Timișoara, vrând să devină inginer. Însă, din nefericire, neîmplinită va rămâne năzuința lui ardentă de a fi de mare folos țării ca inginer constructor fiindcă, la 25 mai 1948, pe când se afla În pauza unei prelegeri universitare, avea să fie arestat (asemenea câtorva mii de studenți din toată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
luni și jumătate, legionarii au eradicat corupția, hoția și toate relele și au chivernisit țara mai bine decât oricare dintre guvernele anterioare și decât cele dintre anii 1941 și 2014. Iar celor ce cred minciunile sfruntate despre Mișcarea Legionară (din nefericire, tot mai numeroși), le aducem la cunoștință că marele savant Simion Mehedinți spunea despre legionari că sunt „copiii lui Eminescu”. O asemenea odraslă spirituală este și doctorul scriitor Teofil Mija. Pentru că-i și binefăcător fără egal printre contemporani, prin cele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și vor avea un reper uman de cea mai Înaltă valoare creștină, patriotică, morală și caracterială mult mai numeroși cititori decât cei care au avut șansa de a poseda, prin cumpărare, câte un exemplar al acestei opere excepționale, care, din nefericire, n-a putut apărea decât În tiraj insuficient. Ca aprecierile noastre elogioase să nu rămână neargumentate, mai bine zis neadevărate, le vom ilustra prin reproducerea povestirii „Moaștele Sfintei Parascheva” și a câtorva fragmente felurite. „Tot În perioada foametei din 1946-1947
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
verișoară-mii Nelly. Pe o plăcuță scria : „Bethlen Gábor Kollégium“, iar pe o altă plăcuță, „muzeul de Științe ale Naturii“. Înăuntru totul mirosea a vechi, a lemn și a mucegai, ca și cum mirosul vechii Cetăți plutise de peste drum până aici. Din nefericire În acea zi muzeul era Închis. Toate ușile de pe coridorul Îngust erau Închise cu excepția uneia singure... Am pășit pragul ușii deschise și, spre marea mea uimire, am dat cu ochii de sute de tomuri legate În coperți groase, care Adina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prima oară l‑am privit cu admi‑ rație pe Teo Haiduc. — Și Întotdeauna ai fost așa... detașat ? am Întrebat eu Încer‑ când să‑mi temperez entuziasmul colecționarului care a desco‑ perit un exemplar cu totul și cu totul special. — Din nefericire, n‑am prea avut de ales. Când aveam șapte ani, tata a fost luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa noastră au sunat doi bărbați Îmbrăcați În costume. Mama i‑a poftit În sufragerie și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mea la fel ca odinioară pe peronul gării din Aiud. m-a trezit un miros intens de ouă prăjite și cafea. S-ar fi părut că În les Bons matins diminețile erau Într-adevăr bune, cel puțin după miros. Din nefericire, când m-am uitat la ceas mi-am dat seama că nu aveam să gust niciodată din bunătĂțile acelea, pentru că eram În Întârziere cu aproape o oră. Adormisem citind despre Nunavik, cu hărțile pe cap, și nu apucasem să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
verișoară-mii Nelly. Pe o plăcuță scria : „Bethlen Gábor Kollégium“, iar pe o altă plăcuță, „Muzeul de Științe ale Naturii“. Înăuntru totul mirosea a vechi, a lemn și a mucegai, ca și cum mirosul vechii Cetăți plutise de peste drum până aici. Din nefericire în acea zi muzeul era închis. Toate ușile de pe coridorul îngust erau închise cu excepția uneia singure... Am pășit pragul ușii deschise și, spre marea mea uimire, am dat cu ochii de sute de tomuri legate în coperți groase, care răspândeau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în sec. Pentru prima oară l-am privit cu admirație pe Teo Haiduc. — Și întotdeauna ai fost așa... detașat ? am întrebat eu încercând să-mi temperez entuziasmul colecționarului care a descoperit un exemplar cu totul și cu totul special. — Din nefericire, n-am prea avut de ales. Când aveam șapte ani, tata a fost luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa noastră au sunat doi bărbați îmbrăcați în costume. Mama i-a poftit în sufragerie și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mea la fel ca odinioară pe peronul gării din Aiud. M-a trezit un miros intens de ouă prăjite și cafea. S-ar fi părut că în les Bons matins diminețile erau într-adevăr bune, cel puțin după miros. Din nefericire, când m-am uitat la ceas mi-am dat seama că nu aveam să gust niciodată din bunătățile acelea, pentru că eram în întârziere cu aproape o oră. Adormisem citind despre Nunavik, cu hărțile pe cap, și nu apucasem să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]