3,831 matches
-
ar fi în stare să parcurgă drumul până la Madrid, vizitarea Pradoului, întoarcerea de la Madrid într-o singura zi, deci, aceeași persoana pe care-o poți compara cu un avion cu reacție, este în stare să stea ore în șir nemișcată într-un fotoliu din camera de zi, cu o fereastră în spate și un televizor în dreapta. Ore în șir! Nu clipește, nu clipește! Revin din când în când la a-l descrie, pentru că, în cele din urma, Mousen este o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
împărțisem pâinea, excelenta carne și excelentul vin argentinian! Ca atare, cu toți președinții, primii-miniștri, miniștrii, patronii și delegații din țară proiectele, propunerile și bunele intenții ale noastre s-au pierdut prin birouri și sertare, cifrele la export continuând să rămână nemișcate. Singura oară când exportul nostru a făcut un salt ca înregistrarea pe seismograf a unui cutremur de gradul 7 a fost în 1994, când, în urma unei greve prelungite a lucrătorilor de la rafinăriile braziliene, milioane de localnici s-au făcut cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o Întreag) filosofie aici. Picioarele Îi sunt relaxate, mâinile Îi sunt relaxate. Într-un ospiciu, tot ceea ce a cerut a fost un scaun pe care s) stea. În timpul conversației, Îmi amintesc c) odat) am auzit despre Leibniz c) putea sta nemișcat timp de trei zile, gândindu-se. Cand Il v)d pe Rips stând așezat, Incep s) Înțeleg cum, f)când calculele În minte, ar putea g)și r)spunsul la o problem) nerezolvat). Este Ins) de neimaginat c) acest tan
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
condiționat să ne apere de arșiță, dar și de fierbințeala religioasă, flagrantă afară. Ce păreau de departe a fi cârduri de păsări negre erau de fapt grupuri de femei acoperite cu voaluri Întunecate din creștet până-n tălpi, care ne priveau nemișcate, amenințătoare. De la copii la bătrâni, se simțea În ochii lor o rezistență suspicioasă față de procesiunea de Land Rovers care perturba ritmul ordonat al vieții lor medievale. Deși eram Încă departe de momentul instaurării ayatollahului Khomeyni, mersul istoriei se făcea deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
La sfârșitul primei zile nu era de mirare că genunchii Începuseră să-mi tremure. În cursul practicii de dimineața, un călugăr-samurai se plimba cu un baston lat În mână printre rândurile de perne aliniate, pe care zeci de elevi stăteau nemișcați. Într-o tăcere adâncă, se auzea din când În când câte un sunet ca de bici sec. Când l-am auzit prima oară, am Întredeschis ochii și am fost șocat să văd cum călugărul administra cu toată forța o lovitură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
greoaie era și momentul despărțirii din actul IV. Pe o scenă albă, după ce casa a fost golită de mobile, familia și servitorii se așază pe jos, după vechiul obicei rusesc de a Împărtăși un moment de tăcere Înaintea unei călătorii. Nemișcate, după o agitație Împotriva cronometrului (trenul pleacă În douăsprezece minute!), personajele parcă deveneau niște sculpturi fixate În eternitate. GB: Îmi aduc aminte că Walter Kerr, severul decan al criticii americane, a scris În New York Times că acest moment i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
neîntâlnită și, cum În sală nu se știa despre povestea lor personală, spectatorii au fost cuceriți de jocul lor desăvârșit. În special când Tatiana primește biletul cu refuzul lui Oneghin, cântăreața s-a oprit, a Închis ochii și a rămas nemișcată, rupând orice contact cu lumea exterioară. La aplauze, „Oneghin“ a apărut singur. „Tatiana“ nu a mai suportat tensiunea șocului dublu, de pe scenă și din viață, și s-a refugiat În cabină. Niciodată la operă nu am simțit mai mult adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zare, lăsând În urmă o iscoadă fără pașaport care stă pe drumul alb-albăstrui din New England, În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda retrovizoare a imaginației. Zăpada este Însă reală și când mă aplec și iau un pumn din ea, șaizeci de ani se fărâmițează, prefăcându-se Între degetele mele Într-un praf Înghețat, sclipitor. 2 O lampă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trecându-și dosul palmei prin părul parfumat sau pe la ceafă, sau lovindu-și genunchii unul de celălalt, pe sub mătasea foșnitoare a furoului galben care sclipea prin dantela rochiței. În dreapta, Îl aveam pe fiul valetului polonez al tatei, un băiat absolut nemișcat, Îmbrăcat Într-un costum de marinar; semăna uluitor cu țareviciul și printr-o și mai uluitoare coincidență, suferea de aceeași tragică boală - hemofilia - drept care, de mai multe ori pe an, o trăsură a Curții Imperiale aducea la noi un celebru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
creionul pe o portiță spoită sau proaspăt incrustat (dar nu complet) În lemnul unei bănci foarte vechi, de parcă mama natură Îmi anunța dinainte, În mod misterios, existența Tamarei. În acea după-amiază tăcută de iulie, când am descoperit-o stând total nemișcată (doar ochii i se mișcau) Într-un crâng de mesteceni, părea să se fi ivit spontan acolo, printre acei copaci ce stăteau de pază, cu plinătatea tăcută a unei manifestări mitologice. A omorât cu palma o muscă de cal pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o succesiune de terase, cu trepte de piatră de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii și leandrii lor se Învălmășeau unii peste alții În graba lor de a zări plaja. Acolo, copilul nostru stătea nemișcat În genunchi, ca să fie fotografiat În aburul tremurător al soarelui, pe fondul scânteietor al mării care În instantaneele pe care le-am păstrat este o pată lăptoasă, dar care În realitate era albastru argintiu cu porțiuni superbe de purpuriu-albăstrui În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se continuă de cine știe când. Un călăreț își mână (acesta e cuvântul) victima „la trap” de-a lungul unui râu. La un moment dat se oprește și face semn prizonierului să intre în vad: acesta se supune și stând nemișcat în apa care-i vine până peste genunchi se uită țintă la călăul său. Dar nu cu acea privire, amestec de sfidare, dreaptă mânie și încredere nelimitată în caracterul legic al dezvoltării sociale tipică atâtor eroi convenționali care cad răpuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu mai fac așa ceva. Mai spre vară, pe la amiaza zilei m-am urcat pe acoperișul bisericii care era alături de școală, ca să ajung la un cuib de păsări. Unchiul m-a văzut din casă sus pe acoperișul bisericii, dar a stat nemișcat după perdea cu gândul că dacă văd că mă vede, îmi voi pierde firea și voi cădea de acolo. Pe vremea când repetam clasa a IV-a, la unchiul Dumitru, în primăvara anului 1935, se organizau niște concursuri numite „ale
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
întârzieri de peste treizeci de minute, ne urcam în vagoanele înghețate și pline de promoroacă prin exterior, dar și prin interior. În tren, gerul era crâncen. În compartimentele pline de navetiști nu era gheață, dar pe hol totul era înghețat. Stăteam nemișcați, lipiți unul de altul, pentru a ne încălzi și când trenul oprea în gara orașului reședință de județ eram aproape fericiți. Din gară alergam până în centru pentru a ne încălzi, atenți totuși la gheața de pe trotuare. În sala unde se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mă urc, i-am răspuns, uitându-mă la cei patru bărbați necunoscuți care tocmai plănuiseră unde vom merge până va trece ploaia. S-au urcat în mașina care a înaintat câțiva metri. Începuse să plouă tare și să tune. Stăteam nemișcată în ploaie și lacrimile îmi curgeau odată cu ea. După puțin timp mașina a oprit, iar 73 noul instructor s-a dat jos și, punându-și mapa de plastic în cap, mi-a strigat într-un moment de trezire a conștiinței
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se oprește lângă treptele primăriei și nu se mai mișcă de acolo. În spate avea geanta cu cărți, iar mâinile le ținea în buzunar. „Iată și un copil care nu are decât ghiozdanul!”, mi-am spus în gând. Copilul stătea nemișcat, iar uneori își ștergea nasul cu mâneca hainei, semn că plânge sau e doar răcit. Curioasă, voiam să aflu de ce stă în fața primăriei și nu merge la școală. Am strigat guardul. Nea Turuianu, spune-i copilului acela să vină la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care o știam din copilărie, dar erau mulți, mulți ani de când nu o mai rostisem. În timp ce mă rugam, o emoție necunoscută a pus stăpânire pe mine. Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într-un scenariu de groază: Cu-cu-veau, cu-cu-veau, cu-cu-veau! PRIMĂRIȚĂ Nici nu am apucat să mi beau cafeaua, când un Aro alb cu număr mic a oprit în fața primăriei. Din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
neschimbate. După 58 de ani de viață de frate, la 78 de ani, a murit cu seninătate, invocând-o pe Maica Domnului: «Fecioară a Carmelului ce aștepți? De ce nu vii să mă iei?». Și a murit. Era 21 octombrie 1941. Nemișcat în patul său, înveșmântat în haina sa obișnuită de călugăr, a fost acoperit cu mantia albă a carmeliților. Alături de el vegheau câțiva religioși din Ordinul său, medicul și don Giovanni Calabria care se ruga și plângea în șoaptă. Don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un culcuș cald pentru aceea făptură înfricoșată. El s-a întins să doarmă pe niște scânduri de lemn ude. «Mâine o să avem grijă să-ți regăsești familia. Acum dormi liniștit!». Văzându-l ghemuit sub pături părea o grămăjoară de oase nemișcate: «Bietul copil! Ai avea atâta nevoie să fii îmbrățișat și încălzit la pieptul unei mame. Și în schimb, mizeria și răutatea celor mari te-au transformat în marfă de câștig». În dimineața următoare, l-a revăzut treaz, mult mai senin
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de susținere). Să ne fie îngăduită aici o amintire personală: la prânz, profesorul le spunea elevilor (printre care era și autorul operei de față) să stea cu brațele încrucișate și să rămână în tăcere. Cine reușea să rămână ferm, imobil, nemișcat pentru o bună bucată de timp, era răsplătit cu o altă jumătate de cirioletta: cucerirea jumătății de pâinișoare merita sacrificiul unui sfert de oră de tăcere și de imobilitate forțată. Ne aflăm spre sfârșitul războiului. Aliații se află la porțile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Isus Cristos le-a suferit pe cruce; 3) oferirea lor lui Dumnezeu pentru venirea Împărăției sale... Aceasta este cu adevărat o operă creștină, pentru că fratele bolnav simte că nu mai este inutil, el înțelege că poate să facă mai mult, nemișcat în pat, decât ceilalți prin viața lor activă și febrilă și că durerile sale, suferite în unire cu cele ale lui Isus Cristos pe cruce, sunt cele care salvează lumea. Nu există nici un merit fără durere: e legea stabilită pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mult: 15.000 de persoane la velodromul Vigorelli din Milano; 20.000 la Pisa; 30.000 la Firenze și Arezzo; 60.000 la Palermo; 200.000 la Torino; 500.000 la Roma. Când vorbea la radio, milioane de persoane rămâneau nemișcate să-l asculte. Un suflet atât de arzător, votat total idealului Împărăției lui Dumnezeu, nu putea să nu se întâlnească cu don Calabria. Pe 19 septembrie 1947, părintele Lombardi se găsea la Verona. A ținut o serie de conferințe pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
15-16 decembrie 2001 Singur împotriva tuturor Eram încă la Paris când, în prima zi de Crăciun, Ceaușescu a fost executat. Abia a doua zi m-am suit în camionul care urma să mă ducă până la București. Eram deci la Paris, nemișcat în fața televizorului. În jurul meu, familia și câțiva prieteni francezi, care priveau fascinați scenele de pe micul ecran. Nu mai văzuseră până atunci revoluție „în direct”. Revolta pariziană din mai ’68 nu fusese decât un fel de operetă în comparație cu ce vedeau. Eu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina jalei e o păstoriță. Înserarea e romantică și lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova. La el dăm de "jale" și "dor", de zefirul care suspină "pîn frunze" "cevași mai tărișor", de vântul suflând "cu dulceață". Prin Ruinurile Tîrgoviștii, Cîrlova inaugura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
coadă, La plimbare, Spre livadă, Este praf de nu te vezi. Ale satului cirezi. Poetul are fiorul solitudinii silvestre, sentimentul solemn al geologicului, verificabile chiar în poeziile cu ușor aspect umoristic, cum e Balada popii din Rudeni, dioramă în aer nemișcat ca o scenă hibernală din pictura olandeză: Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă Codrii vineți - dorm adânc, Lunecușuri de pripor. Sună numai căldărușa Și-n tăcerea care crește, Atârnată de oblânc. Adâncit ca-ntr-o visare, Bate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]