5,657 matches
-
sistematic. Lipsesc cele mai indispensabile lucruri: ser pentru bolile ce amenință, chinină, piese de pansament. Se întrebuințează mai mult ce a apucat să aducă fiecare medic cu dînsul"532. Străbătând Iablanița, unde molima făcea mereu victime, marele cărturar exclama: "Ce nenorocire, Doamne, această hâdă moarte fără glorie, care ne învăluie încet din toate părțile!"533 . Privitor la faptul că, până la 3 august, pierderile armatei noastre au constat din 11 ofițeri și 775 de soldați, Iorga ține să sublinieze că, din punct
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fără să se ocupe de ei, fără nici o grijă de răul pe care îl vor semăna pe drum. Aceasta dovedește mai ales o incultură de primitivi, precum și egoismul impulsiv al unor oameni grăbiți să se bucure de plăcerile vieții...". Despre nenorocirile provocate de goana pentru satisfacerea unor interese meschine aflăm în Jurnal mai multe însemnări, precum aceasta, din 13 august: "Întîlnindu-l pe doctorul Theohari, cu spitalul său mobil, la capătul podului, îmi povestește că, la Orhania, doi sanitari i-au scotocit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
limite i-ar impune un om altui om, tot nu îl poate împiedica să facă ce își dorește. Dacă Rarița ar fi vorbit mai mult cu Varvara, dacă egoismul ei nu ar fi fost așa de profund, poate că o nenorocire ar fi putut fi evitată. Personajele sunt profund umane și revolta se instaurează imediat atunci când limitele sunt de neînlăturat: “Mama a zis mereu că nu poate trăi fără mine și că bărbatul meu se va mărita lăsându-și casa și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
oprise în loc. Doar pentru ea... Constantin - Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii. Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta îi șoptea vântul prin frunzele ruginii. Înțelegea durerea lui, dar nu putea să-și deslușească tainele nenorocirii ei. Privea cu ochii întredeschiși ramurile copacilor care se prefăceau în oameni, în cei pe care îi știa sau avea să îi cunoască. Mintea îi era atentă la vorbele vântului, inima bătea o dată cu cea a pământului pe care stătea culcată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Anica, care bătea din palme și cânta de parcă se bucura de durerea și nenorocul lui. Același vânt o atinsese și pe ea. Bucură-te ginerică Că ai mireasă frumușică, Frumoasă și de bogat Toată noaptea ai sta în pat. Muzica nenorocirii lui răsuna toată ziua și apoi noaptea se lăsă. Totul numai voie bună. Mirii erau frumoși, jucau și se bucurau, iar nuntașii habar nu aveau ce luptă se duce în sufletul mirelui. Muzica răsuna peste sat. Sleită de puteri, Anica
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lucrul acesta nu-i plăcea, nici ea nu știa prea bine de ce. La drept vorbind trăgea și ea foloase de pe urma acestei patimi. Marcel nu era zgârcit; dimpotrivă, era darnic, mai cu seamă cu ea. Dacă mi s-ar întâmpla vreo nenorocire, vreau să te știu la adăpost", îi spunea el. Și într-adevăr, oamenii trebuie să se pună la adăpost de griji. Dar unde să se pună la adăpost și de celelalte lucruri care-i amenință, de acele lucruri ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
când căldura ucidea până și obișnuita și plăcuta senzație de plictiseală. Și deodată, tocmai când vara era în toi, a izbucnit războiul. Marcel mobilizat, apoi reformat, lipsa de stofe, afacerile care nu mai mergeau deloc, străzile pustii și fierbinți. O nenorocire întâmplată în acele zile ar fi lăsat-o pe drumuri, iată de ce, de cum se iviseră iar stofele pe piață, Marcel se gândise să ia la rând satele din sud și pe cele aflate pe podișurile cele mai înalte și, renunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
obosit și cu inima împovărată. Ar fi vrut să vorbească, dar nu avea nimic de spus, nici el, și nici ceilalți. Pe fețele lor tăcute se citea doar mâhnirea și un fel de îndărătnicie. Uneori se năștea în el cuvântul nenorocire, dar numai pentru o clipă, spre a pieri de îndată, ca o bășică de aer, care nici nu a apucat bine să ia ființă că s-a și spart. Dorea să se întoarcă acasă, la băiat, la Fernande, la terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să reziste și unui asediu, căci camera îi era ticsită cu saci de grâu, pe care primăria îi lăsase în grija lui, spre a-i împărți acelora dintre elevii săi ale căror familii avuseseră de suferit de pe urma secetei. De fapt, nenorocirea îi lovise pe toți, căci toți erau săraci. Zilnic Daru împărțea copiilor câte o rație, care, nu încăpea îndoială, le lipsise în acele zile de viforniță. Poate că vreun tată sau vreun frate mai mare vor veni astă seară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de el sau de ceea ce făcuse în ziua aceea, pentru ca neliniștea obișnuită a părinților lui să atingă limitele nebuniei, îl copleșeau atunci cu mii de atenții și copilul avea tot ce și-ar fi putut dori. În sfârșit, presupusa lui nenorocire îi adusese lui Jonas un frate devotat în persoana prietenului său Rateau. Părinții acestuia îl invitau adesea pe micuțul lui coleg de liceu, plângându-l pentru soarta lui nefericită. Cuvintele lor pline de milă treziră în fiul lor, băiat voinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un pâlc de bambuși. - Eram pe mare, în dreptul Iguapei, pe un mic petrolier care aprovizionează porturile de pe coastă. Pe bord a izbucnit focul. Nu din vina mea, căci îmi cunosc meseria. Dar așa-i când e să se-ntâmple o nenorocire. Am izbutit să punem bărcile pe apă. În timpul nopții s-a stârnit o furtună pe mare, barca s-a răsturnat, iar eu m-am dus la fund. Când m-am ridicat din nou la suprafață, m-am izbit cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o calmă banalitate, la Muzeul Poldi Pezzoli, un model apropiat oarecum de al Simonettei, datorat lui Antonio sau Piero Pollaiuolo, ar arăta decisiv de ce tabloul de la Chantilly nu putea fi decât al lui Cosimo ! — Vorbea mult despre chinurile trupului și nenorocirile bătrâneții și ale morții ? Moartea îi părea un noroc doar când venea dintr-odată. Din această cauză execuțiile capitale le credea fericite, o șansă frumoasă în drumul spre moarte, prin aer liber, în mijlocul oamenilor, încurajat de vorbele sau tăcerea lor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un proces politic. Sporind, astfel, neîncrederea pe care camarazii o au de- acum în dumneavoastră. Să stingem și lumina. A devenit inutilă. Vedeți, ne-au prins zorile. Am petrecut, putem spune, o noapte împreună ! Dimineață superbă, priviți. Cerul e limpede. Nenorocirile, închisoarea fac parte, ca și cerul, ca și orice bucurie, din viața care ne-a fost dată. Să primim orice este al vieții cu bucurie și mirare ! De altceva nu vom avea parte. Avea dreptate, pământul limitat, aservit aceleiași rotiri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lucii și umede ale străzilor mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși, senin. „Închisoarea, boala, singurătatea, nenorocirile acestei vieți ciudate. Scurtă, imprevizibilă durată, de care să ne bucurăm. Dacă nu mi-ar fi silă că am auzit cuvintele de la dânsul, cine știe, le-aș fi spus chiar eu.“ În spatele ei încetase orice mișcare. Adormise, cumva, pe masă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gâtul cald, decupat dintr-un peisaj întunecat și fantastic, de către florentinul acela. Mâna gazdei ștergând, apoi, dintr-o dată pata de praf de pe canapeaua roșie. Celula pușcăriei. Pregătirile, moleșeala captivei și viclenia fantomei, apoi, bucuria de a trăi, fie și în nenorocire, în singurătate. Toate se apropie, în cele din urmă, posibile, aievea, imediate. Casa fastuoasă, întâlnirile subversive, bărbatul stăpânind, din umbră, mișcările oaspeților, atât de ciudați și ei. Frigul celulei, apoi : capul unui iepure de casă, în spatele unui birou lung, lucios
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința. Judecători, inchizitori, rude de tot felul, sfătuitori, institutori și instructori ! Cosimo nu-i suporta. Considera, ca și dânsul, chinurile bătrâneții drept nenorociri otrăvite de neputință și putreziciune. O priveam, din nou, din pragul camerei. Absentă, anihilată, departe de vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea pe Hariga
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trezește capacitatea de a intercepta semnalele adevărului, captiva lunecă în hăul unde își regăsește, probabil, fiul nenăscut, pânzele tinereții, iubitul, închisoarea, portretul Simonettei, revede soarele, chipurile contemporanilor, casele, culorile cerului. Suferința declanșează gesturi anapoda, panica de-a reînvia : veștile proaste, nenorocirile o gonesc spre florării sau spre stadioane, să vadă copii, parcuri, biciclete, rochiile femeilor. S- ar scălda iar în râul rece, ar cere căni cu lapte proaspăt muls, ar invoca lungile beții cu vorbe și vin, până în zori... Așa s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
flămânzire, spre viață, și nu spre moarte. Întoarce-te către mine, căci singur și strâmtorat sunt.“ Gonesc, așadar, însingurat spre ora și cimitirul care îmi vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și moarte trebuie să mă gândesc, nenorocirile ciudatei noastre vieți vin să ne îmbogățească trecerea tulbure și nesățioasă. Femeia își încercuise, speriată, gâtul cu degetele, parcă pentru a se apăra. Poate bolborosisem ceva sau gesturile păreau amenințătoare. I-am văzut degetele tremurând pe gât, ca niște șerpi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bucurii ale coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne destule ore aplecat asupra coperților, răsfoiește pagini, volume, redescoperă litere și cuvinte : „Un om suferă și rabdă nenorociri peste nenorociri. Le rabdă, se cuibărește în propriul său destin. E stimat. Într-o seară întâlnește un prieten pe care l-a iubit. Acesta îi vorbește distrat. Întors acasă, omul se sinucide. Lumea vorbește apoi de supărări intime și de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne destule ore aplecat asupra coperților, răsfoiește pagini, volume, redescoperă litere și cuvinte : „Un om suferă și rabdă nenorociri peste nenorociri. Le rabdă, se cuibărește în propriul său destin. E stimat. Într-o seară întâlnește un prieten pe care l-a iubit. Acesta îi vorbește distrat. Întors acasă, omul se sinucide. Lumea vorbește apoi de supărări intime și de o dramă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dramă ascunsă, dar nu-i asta. Dacă totuși trebuie neapărat găsit un motiv, s-a sinucis pentru că un prieten i-a vorbit distrat“. Litere și cuvinte : un bărbat nu se sinucide astfel. Încă nedesprins din placenta iluziilor ? Un om rabdă nenorocirea captivității. Se cuibărește în propriul destin. Într-o seară decide să strige adevărul, orice-ar fi. Are nevoie de un prieten. Acesta îi vorbește distrat, despre fleacuri. Mortul nu lasă, în urma sa, explicații. Accident, sinucidere, crimă. Lumea vorbește despre o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ortansa își aprinde o nouă țigară. Intervenția ei este scurtă și neutră : — Ura e la toate nivelele, slugi și șefi, slugile altor șefi. Oamenii simpli, buna linie de mijloc, cum spui, sau cei într-adevăr dăruiți, iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alături a înțeles și el codul nostru surdomut. ...Avea dreptate amicul, nu-mi suport maturitatea. ...A nu te adapta într-un loc, într-un grup, alături de un coleg sau de-o iubită sau într-o vârstă n-ar fi o nenorocire... Totdeauna se mai găsește ceva de făcut. Devii filatelist, crescător de ciuperci sau albine, pleci pescar în deltă, găsești altă iubită, mergi mai des la cinema. Te-apuci de schi și înot sau de limbi străine. — Gata, gata, aiurezi... și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scos mai curând din cercul de foc, ar fi văzut Scorpionul trezindu-se la viață.“ „În afară de om, nici o viețuitoare nu cunoaște mijlocul ultim al unui sfârșit voluntar. Nici una nu are conștiința morții. Cât despre noi... putința de-a scăpa de nenorocirile vieții e o prerogativă nobilă, semn al înălțării noastre deasupra plebei animale. Când treci de la putință la act, însă, poate însemna lașitate.“ Domnul Nalbandu corectează, de multe ore, memoriul tehnic, recitește, pedant, ca totdeauna, fiecare frază, ștergându-și chelia înainte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unui rond de tramvaie și autobuze. Îi disting deja : pași calmi, egali. Sunt un pieton, ca și ei, îi pot privi. Nu văd motive pentru atâta interes, continuă, dintr-o dată înviorat, domnul cu glasul scăzut. Doar nu se întâmplă o nenorocire, dacă schimbi serviciul sau meseria sau orașul. Respiri, cumperi discuri, cravate, cărți, colecționezi timbre, joci canastă sau bridge, înveți limbi străine, te duci la meciuri. Atâtea șanse de a-ți găsi un locșor ! Poți avea cândva norocul să te întâlnească
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]