6,179 matches
-
aveau să se întâmple lucruri înainte să aibă propriu-zis loc, știi? Mama obișnuia să se supere așa de tare pe mine. Dar s-a întâmplat ceva care a făcut-o pe mama ta să-și schimbe părerea, a anticipat vocea nevăzută. Ce anume? Neris și-a închis ochii pentru a-și aminti. Era o dimineață obișnuită. Tocmai ieșisem de la duș și mă ștergeam cu prosopul când... e destul de greu de descris, dar totul a devenit oarecum tulbure și nu mai eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la masa copiilor. Du-te! Biata ta mătușică Margaret e acolo încercând să vă țină în frâu pe toți. O să-i spun ce-ai zis despre pălăria ei. Nu te osteni. O să-i spun chiar eu. Kate s-a făcut nevăzută. — Asta a pus-o pe domnișorică la locul ei, a zis mama, cu o satisfacție sadică. Unde e tata? am întrebat. Își pudrează nasul. —Iar? Ce-i cu el? I-e rău de la stomac. Are emoții din cauza discursului. —A făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ocrotit de propriii săi hoți, cârmuit de propriii săi dușmani. În curând, surioară, va trebui s-o pornim în surghiun dincolo de mări. Glasul i se frânse și, pentru a nu-și trăda emoția, se smulse de lângă Salma și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă să-l rețină. Nici măcar nu băgă de seamă că se îndepărtase. Nici un zgomot, nici o zvon de voci, nici un râset, nici un clinchet de cupe nu-i mai ajungea la urechi dinspre patio. Nici o dâră de lumină. Sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este trimisul Său“, Khâli profită de ocazie pentru a sări de la locul lui și a da semnalul de plecare spre cimitir. Femeile însoțiră giulgiul până în pragul ușii, fluturând năframe albe în semn de tristețe și de rămas-bun. Boabdil se făcu nevăzut printr-o ușă ascunsă. De acum înainte granadinii din Fès puteau muri liniștiți: silueta lăbărțată a sultanului nu avea să mai vină să le tulbure ultimul drum. Condoleanțele se prelungiră vreme de încă șase zile. Împotriva durerii stârnite de dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tăișul curb. Încet, foarte încet, începură să se miște. Atacatorul de pe drum îl ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își cară prada în colți, și se făcu nevăzut împreună cu el. Abia atunci agresorul se înfățișă victimei sale, care tremura. Harun Iscoditorul locuia de mai bine de trei ani în muntele celor din clanul Beni Walid, care-l ocroteau ca pe unul dintre ai lor. Oare doar dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțin înainte de a intra în orașul nou. Crezând că voia să ocolească vreo îmbulzeală, l-am lăsat în pace. Numai că el m-a dus în mijlocul unei gloate, apoi, punându-mi frâul în mână, mormăi o scuză și se făcu nevăzut, fără a-mi lăsa timp să-i pun vreo întrebare. Nu se purtase niciodată în felul ăsta și mi-am promis să stau de vorbă despre acest lucru cu stăpânul lui. N-a fost nevoie să aștept prea mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lumina de afară. A intrat un bărbat. Când l-am recunoscut pe Guicciardini, am făcut un pas spre el, gata să-i sar de gât, dar m-am oprit scurt. M-am dat chiar îndărăt, împins parcă de o forță nevăzută. Poate că de vină era fața lui ca de gheață, sau poate tăcerea, prelungită câteva secunde, sau rigiditatea neobișnuită a înfățișării sale. În penumbră mi s-a părut că deslușesc pe buzele lui ceva ce aducea a zâmbet, dar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
datorez viața. Vântul scutura pereții cortului, vâjâind puternic în noaptea de sfârșit de ianuarie, sub cerul Pannoniei. În scurtul interval dintre două rafale se auzea doar mârâitul lui Lurr, care, întins lângă cort, își arăta în somn dinții unui dușman nevăzut. — Te-am văzut când luptai... Erai transfigurat. — Nu mai auzeam nimic. Nu auzeam strigătele quazilor, nu auzeam zgomotul armelor... — Erai în extaz... Erai cuprins de furia sacră... — E greu să-mi găsesc cuvintele. — E chiar cu neputință, murmură Valerius. „Velunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
călduță mângâie chipul lui Vitellius, aducând parfum de verbină. În conul ei de lumină, Velunda își schimba forma, devenind, pe rând, căprioară, iepure, rândunică, mistreț, balaur și pește. Avea darul metamorfozei, pe lângă acela al clarviziunii, puterea de a se face nevăzută și de a înțelege graiul animalelor, de a descătușa izvoare, de a merge prin aer. Mai avea darul de a vindeca... Velunda continua să se transforme - acum era un șarpe ieșit din letargie, gata să-și schimbe pielea. Lui Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Bravo! strigă Proculus. Dar rețiarul veni în stânga lui Valerius și își aruncă plasa. Valerius o văzu deschizându-se asemenea unui evantai și transformându-se într-un zid vertical ce-i bloca toată partea stângă. Apoi, călăuzită parcă de o entitate nevăzută, plasa se întinse orizontal și-l lovi, îl învălui. Scutul și coiful îi erau blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai slab, așa cum ești tu. — El l-a ucis pe Salix. — Și ce vrei să faci? întrebă batjocoritor Proculus. O să sari la gâtul lui să-l sugrumi, ca pe Vitellius? Îi întoarse brusc spatele. — Eu plec, bolborosi, și se făcu nevăzut. Valerius se așeză lângă Marcus, care verifica atent ochiurile plasei sale. — Ce-i cu tine? îl întrebă acesta, fără să-l privească. N-or să te pună să lupți cu Skorpius, dacă de asta ți-e frică... Ești bun, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nerăbdător. — Să văd, înțelegi? zise Valerius coborând și mai mult glasul. Să văd cu o privire care nu e aceea a ochilor... E o privire dinăuntrul meu, pe care trebuie să o păstrez și care îmi îngăduie să văd lumea nevăzută. Dacă ucid, partea divină și nemuritoare din mine se va întuneca și va dispărea. Tăcu din nou, gânditor. — Nu mă refer la viziuni, ele sunt cu totul altceva. Există oameni care ucid și care continuă să aibă viziuni, în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre Marble Arch, trotineta asta a țâșnit din spatele meu, mi-a tăiat fața ca o bombă și s-a înscris pe banda rezervată vehiculelor rapide. Am schimbat viteza și am apăsat piciorul până la podea - între timp, însă, ologul se făcuse nevăzut. Nici vorbă de întrecere. Ieri m-a apucat iar paranoia când un ciclist m-a urmărit după colț. Am oprit mașina. Am oprit mașina din cauza celei mai autentice neîncrederi. Bicicleta și-a văzut de drum. În șa era o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e că Fielding n-a doinit-o mai devreme. Probabil că era prea vârât și prins în toate mânăriile lui. Scamatorul, marele maestru al minciunii, clachetarul - dă și el dovadă de o anumită neputință. Și apoi mai e și fața nevăzută a caracterului său. Toate astea au avut un rol în desfășurarea evenimentelor. De ce nu te-a lăsat să ieși pe ușa de la Carraway? Pentru că era prins în plasă. În plasa ficțiunii, a artei. Voia să meargă până la capăt. Toți vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lumină în casă Și viața să ne-o facă frumoasă Cu dragostea lor iubitoare, de frați. Acolo, în zarea albastră, E lumea tacută a celor plecați E lumea sfințită, e lumea sihastră Și-n altă frecvență, mai joasă, Ei cântă, nevăzuților oaspeți În cer adunați.
În lumea nevăzută. In: "Atom" primordial necuprins by Eli Sava () [Corola-publishinghouse/Imaginative/340_a_616]
-
ce minunat că era atât de sigur, că-i păstra amintirile atât de bine. Deschide-l acum și lasă-le să o inunde, curățind-o cu certitudinea zilelor și a suferințelor care nu se mai puteau schimba nici un pic. Degetul nevăzut scrie și, după ce a scris, trece mai departe. Toate lacrimile tale nu pot șterge nici unul din cuvintele scrise acolo. Nici lacrimile, nici stafia vreunui vultur. Sigur, sigur, sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și neschimbătoare de zi cu zi. Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a terminat, el rămâne și nimic nu se va schimba nimic nimic nimic nimic n-o să schimbe asta iar noi vom rămâne virgil și dolores stabili și neschimbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pieptul lui Vultur-în-Zbor, pădurile îi înconjurau, iar trupul său încă mai desena mișcările metodice, circulare, ale Dansului Putinței. Simțea în membre povara cumplită a epuizării, dar mânia îl făcu să uite de ea. — Unde ești? strigă el. Unde? „Vocea“ gorfului nevăzut se auzi calmă dinspre pădure: — Salutare, domnule Jones. Virgil se îmbrăcă în grabă. Vultur-în-Zbor se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. Cuvintele Unde mă aflu? îi veniră pe buze pentru a doua oară pe insula Calf. Le alungă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alarmă în jurul taberei - niște sârme întinse peste tot, care făceau să sune clopoței și să zdrăngăne tigăi. într-o noapte m-am trezit și el era acolo. Stătea așa și se uita în jos, spre mine. Trecuse de toate alarmele, nevăzut, neauzit, ca să mă privească mai bine. Atunci am încetat să mai cred că era femeie. Am stat nemișcat ca-n mormânt, el a dat din cap, a plecat și atunci m-am întors ca să pun mâna pe pușcă. NU MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ar fi așa. Dar te doresc. Gata. O făcuse. — îmi iubesc soțul, a spus Elfrida Gribb cu o voce cuprinsă de panică. Noaptea. Irina Cerkasova stătea trează în pat și se gândea la acea sincopă temporală. Un păianjen se târa nevăzut de-a lungul draperiilor de deasupra capului ei, ale baldachinului său grosolan, cu cei patru stâlpi lipsiți de eleganță. Lilieci atârnau de streșinile din afara ferestrei închise. Pentru ea era prima sincopă, iar prima oară e cel mai rău. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din pricina morții unui Gribb! Mintea lui cea șubredă să fie înjunghiată de moartea unui Gribb. L-am privit cum moare, cu ochii întorși spre altă lume, cu mâinile și buzele fremătându-i ca și când s-ar fi mișcat într-o existență nevăzută și neauzită. Am privit totul: cum s-a ridicat în picioare, țeapăn, drept și chipeș, adonisul meu idiot, și cum s-a prăbușit apoi în fața călăilor săi fantomatici, nu, nu, nu legat la ochi, vă rog, o țigară înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
foarte amuzant că numele lor conțineau aceste simboluri primordiale. Asta condimenta totul. Partea a treia GRIMUS CINCIZECI ȘI PATRU în căsuța vopsită în negru era întuneric, un întuneric tăcut și răcoros. Peste tot se înălțau umbre, paznici imateriali ai urâțeniei nevăzute. Afară, porțiunile vizibile ale muntelui Calf se ridicau deasupra casei precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful se așezase într-un strat gros peste cărțile și farfuriile împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îndrăzneți și încrezători. Brațele atârnându-i drepte și moi, cu palmele mâinilor întoarse în sus, cu degetele mijlocii ascunse în pumn, sub degetele mari, și o tufă generoasă de păr ce-i umbrea subsuoara. Restul, gâtul și fața și capul, nevăzute sub văl, erau doar sugerate de acei ochi duri și întrebători. O privi acum în întregime, cu veșmântul negru zăcându-i la picioare ca un giulgiu uitat, căci lumânările de pe podea trimiteau o mulțime de umbre calde care să flirteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spre ea. Am ciocnit. A zâmbit. Tot nu pricep despre ce vorbiți, a privit ea amuzată spre amicul care se ridicase de la masă, îndreptându-se spre bucătărie. A tăcut, urmărindu-l cum se depărtează, aplecat, împovărat parcă de o greutate nevăzută. A oftat într-un târziu, ridicând a neputință sau indiferență din umeri. S-a răsucit spre mine, încercând să zâmbească: — Ce spuneați? m-a întrebat studiindu-mă pentru prima dată cu atenție, concentrată. Am pierdut firul discuției. Cu felul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]