4,526 matches
-
am conversat cursiv despre toamnă și natură, eu privindu-l de pe patul meu de sus, de unde nu voiam să cobor până la Moscova. Cinematografic, ținea de Mosfilm-ele cu comandanți de pluton severi, purtători de bărbii energice, bine ridați prin canonadele și noroaiele care i-au dus de la Stalingrad la Berlin, fiecare rid corespunzând unei decorații pe piept; avea și o franceză adânc rusificată, aspră în consoane, pe care de câte ori o aud îmi aduce începutul din Război și pace - după cum încercasem să-i
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vin doi bărbați de la nr. 10 cu două lanterne, cum mă trag afară din groapă, cu sacoșe și cofraj, cum tot ei scormonesc pământul clisos după ochelari, cum îi iau și mi-i pun fericită pe nas așa, plini de noroi, cum abia urc la prietenii mei, cum plâng, fiindcă mi-e milă de mine, cum gem de durere când Anda, pe care de obicei o alint Vulturaș, îmi pansează genunchiul și cum zâmbesc când văd ce transport mă așteaptă. Las
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
exact cum văzusem în revista Femeia, la care se abonase soră-mea. Purta pantofi cu toc și îmi plăcea mult să o privesc coborând strada spre casă, călcând din piatră în piatră, ca pe ouă, să nu se murdărească de noroi. Uneori, o lăsa taxiul la poarta noastră, drumul fiind prea prost până la ea. Era blondă, cu părul gros și lung, ochi albaștri și un trup destul de dolofan, alb. Stratul adipos era, bineînțeles, un semn de bunăstare de invidiat. Când vecinii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
momente parte din lumea ei. O lume în care dezmățul și preacurvia sunt o formă de libertate. Mă simt ușoară. Mă întorc acasă prin spatele blocurilor, furișându-mă ca un hoț, purtând în gând gustul inaccesibilului. Plutesc peste macadam și noroaie, fixez cu privirea firul Ariadnei, acum vizibil. Greața se chircește și se strânge ca o larvă. Mă scutur, mă lepăd de ea. De trei ori mă lepăd și fug. Ajung acasă, o iau pe mama de mână, o sărut pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Asta se întâmpla atunci. Și tot atunci încasam niște bătăi ,,sănătoase” de la mama; unele pentru motive întemeiate, dar altele mai puțin întemeiate. Ca toți copiii puși pe obrăznicii, mie și fratelui mai mic ne-a venit așa, să aruncăm cu noroi în rufele întinse ale unui vecin; atunci am încasat-o pe merit. Altă dată a oprit un camion chiar în fața casei, eu curios m-am dus lângă mașină, m-a văzut șoferul și a făcut tărăboi; ce căutam eu, un
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a trufiei, au fost și sunt părinți capabili să inducă minciuni, să-i nedreptățească pe alții pentru a-și pune în prim plan propria odraslă. Practic aceștia 38 sunt capabili de orice, inclusiv de a-și atrage propriul copil în noroi, pe un drum al minciunii, ipocriziei, imposturii, pentru a se făli în fața celorlalți. Un drum al deșertăciunii absolut gratuit ! În armată am fost luați tare de la început (era o unitate ,,de elită” plină de severitate), și îmi amintesc că în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a ajuns la deraieri grave în fapte, s-a ajuns la o lume chiar mai rea decât cea precedentă. Este clar că metodele folosite au fost eronate. Acum jumătate de secol comuniștii intrau pur și simplu cu bocancii plini de noroi într-o lucrare foarte complexă și sensibilă, pe care mai mulți oameni de bună credință înaintea lor, se străduiseră să o perfecționeze cât mai bine. Omul și societatea trebuiau schimbate, dar lipsa de pregătire ca și metodele total neadecvate au
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
meargă colectivitatea. Se știe că politica, adevărata politică, reprezintă un segment al societății care se ocupă cu găsirea celor mai adecvate forme de organizare a acestei societăți. Comuniștii, ca și naziștii, au făcut din politică o „cloacă”, o baltă de noroi în care cei mai mari „porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie! „Noapte și negură” era altădată directiva naziștilor pentru a-și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Virginia, Giurcă Vasile, Stoica Vasile, Folea Gheorghe, și Blendea Ioan ca membri. A fost «mare serbare mare», bandele satului sub conducerea lui Onu Blendea și-au desumflat bojocii până seara târziu, feciorii au învârtit fâșnețele satului de-au frământat tot noroiul din uliță în fața primăriei, iar corul improvizat din câțiva școlari din clasele mai mari au cântat cu mult «entuziasm», ca să-i placă tovarășului de la regiune: Zdrobite cătușe în urmă rămân, În frunte-i mereu muncitorul, Stăpân pe destin e poporul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
deci, nevoit ca primar să conduc pe unii oaspeți străini, cari doreau să cunoască împrejurimile Iașului, am trecut cu ei (nu se putea evita acest lucru) prin asemenea cartiere și asemenea străzi. Mașinele noastre înaintau cu greu prin gropi și noroaie, ca niște biete bărci pe o mare agitată. Peste tot, locuințe sărace, oameni zdrențăroși și murdari, femei desculțe, copii anemici și palizi... Tiens, tiens! exclamă, la un moment dat, soția unui deputat francez, care zărise pe aproape un porc bălăcindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Amintiri, pensule, culori și oameni „De mic copil mi-a plăcut pictura. Cred că o am în sânge de când mama m-a făcut. La început desenam în noroi cu degetul, închipuindu-mi tot felul de monștri, balauri, sau doar un ghiocel. Mergeam la mare și desenam pe nisipul bătut de valuri, apoi construiam castele care se ruinau la un val mai mare. Cu toate astea continuam să desenez
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fie așa, nu mai rețin din ce cauză dar acasă am fost muștruluit la modul cel mai aspru. A doua zi în drum spre școală am leșinat și m-am prăbușit într-o urmă de roată de camion, plină cu noroi. Grupul de copii a mers mai departe la școală lăsându-mă acolo, inclusiv așa zisul frate mai mare Puiu. Când mi-am revenit am constatat că sunt singur culcat în locul descris, plin de noroi din cap până la picioare. M-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de roată de camion, plină cu noroi. Grupul de copii a mers mai departe la școală lăsându-mă acolo, inclusiv așa zisul frate mai mare Puiu. Când mi-am revenit am constatat că sunt singur culcat în locul descris, plin de noroi din cap până la picioare. M-am ridicat și m-am întors acasă întâlnind-o pe mătușa Fani Hlinka, neam din partea tatălui surori mele. Felicia sau Liți cum o strigam noi, fiica ei cea mare era de vârsta mea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
noi, fiica ei cea mare era de vârsta mea și era în clasa paralelă germană, era și ea în grupul de copii cu care mergeam la școală. Mătușa privea pe geam grupul de copii, a văzut că am rămas în noroi și a pornit spre locul cu pricina. Întâlnindu-mă m-a însoțit apoi acasă și a povestit ce s-a întâmplat, de ce arătam în halul acela. După ce m-am spălat, mi-am schimbat hainele, am mers la școală însoțit. Acolo
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ce săi reproșez. Ma încântat faptul că Pintilie îmi arăta o mahala necosmetizată, așa cum no mai văzusem până atunci în montările scenice sau în filmele făcute după scrierile lui Caragiale. O lume murdară, violentă, care se zbătea, la propriu, în noroi. Ulițele erau desfundate, așa cum ar fi trebuit să fie în orice mahala. Bătăile nu erau simple bastonade de operetă, ci se lăsau cu sânge. Limbajul era violent și nu ocolea înjurătura sau gestul obscen (îmi amintesc cum râdeau satisfăcuți toți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile care urcă spre crestele pierdute Între nori, cei vechi rîvneau să uite noroiul și să viseze divinul. Trebuie sa adaug o subtilă observație a lui Jean Grenier: divinul nu este totuna cu Dumnezeu. Muntele Înseamnă o nevoie de transparență. Memoria Își pierde din greutate, fără să dispară, și aripile pline de pămînt nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
abia Închisă. Și Îmi aduce aminte din nou: eu sînt cel care am furat din Olimp focul! Aș fi putut să fac asta și pe urmă să le cer zeilor iertare. Dar n-am furat focul ca să-l arunc În noroi. Mă cufund Într-o singurătate fără speranță, ca să nu am nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu șovăie să glorifice viața. Aceasta e lecția pe care mi-o da arta elină. „Sfînta, nerostita, tainica noapte” a lui Novalis redeschide ca o rană labirintul. În schimb, firul Ariadnei mă conduce Înapoi spre bucuriile luminii. Chiar sîngele și noroiul sînt saturate de lumină, iar Oedip Înaintează vagabond și cerșetor pe un drum plin de soare. Dacă zeul luminii omoară, cu aceeași detașare el tămăduiește și eliberează de greșeli, pătrunzînd lucrurile și stăpînindu-le numai prin elanul inteligenței. Fața sa clară
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
filmul românesc va fi regăsit o auroralitate pe care a avut-o mult prea devreme, pierzând-o la fel de repede... E ca și cum s ar fi curățat de zgură (zgura terenului în perimetrul căruia îi era permis să se joace), descoperind un noroi care, până la urmă, este mult mai aproape de viață. Știi însă care e paradoxul : cu cât aceste filme sunt mai rupte din viață, cu atât publicul se înghesuie mai puțin să le vadă ! Așa că revin cu întrebarea, formulând-o altfel : ți
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dar mai ales foarte amuzant), care este în egală măsură de autor și de public. Dacă primele secvențe ne introduc într-o Românie mizerabilistă, pe care-am ajuns s-o vedem de atâtea ori încât a devenit aproape un clișeu (noroaie, gunoaie și-un cuplu de tineri debusolați venind de la piață și găsindu-și mobila în stradă deși ar fi mai corect să spunem în noroiul din fața blocului...), continuarea este o foarte inspirată schimbare de macaz care demonstrează de ce Mungiu este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care-am ajuns s-o vedem de atâtea ori încât a devenit aproape un clișeu (noroaie, gunoaie și-un cuplu de tineri debusolați venind de la piață și găsindu-și mobila în stradă deși ar fi mai corect să spunem în noroiul din fața blocului...), continuarea este o foarte inspirată schimbare de macaz care demonstrează de ce Mungiu este a doua veste bună a cinematografului autohton după Nae Caranfil (prima a fost Cristi Puiu). Din cimitirul în care Luci (Alexandru Papadopol, la fel de bun ca
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Fulvia doarme îmbrăcată, așa cum era cînd am întîlnit-o; doar băscuța de mohair și-a scos-o și a pus-o pe cuierul de lîngă ușă, lăsîndu-și părul roșcat liber, peste umeri. Picioarele ei, lăsate la marginea patului, sînt pline de noroi: noroi pe cizme, noroi pe pantalonii lăsați peste cizmulițe. Un radiocasetofon rusesc transmite o muzică nocturnă. O bibliotecă din cîteva corpuri pline cu cărți, o măsuță și o masă de bucătărie la capătul canapelei, dincolo de bucățica de perete care vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doarme îmbrăcată, așa cum era cînd am întîlnit-o; doar băscuța de mohair și-a scos-o și a pus-o pe cuierul de lîngă ușă, lăsîndu-și părul roșcat liber, peste umeri. Picioarele ei, lăsate la marginea patului, sînt pline de noroi: noroi pe cizme, noroi pe pantalonii lăsați peste cizmulițe. Un radiocasetofon rusesc transmite o muzică nocturnă. O bibliotecă din cîteva corpuri pline cu cărți, o măsuță și o masă de bucătărie la capătul canapelei, dincolo de bucățica de perete care vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
era cînd am întîlnit-o; doar băscuța de mohair și-a scos-o și a pus-o pe cuierul de lîngă ușă, lăsîndu-și părul roșcat liber, peste umeri. Picioarele ei, lăsate la marginea patului, sînt pline de noroi: noroi pe cizme, noroi pe pantalonii lăsați peste cizmulițe. Un radiocasetofon rusesc transmite o muzică nocturnă. O bibliotecă din cîteva corpuri pline cu cărți, o măsuță și o masă de bucătărie la capătul canapelei, dincolo de bucățica de perete care vrea să însemne, în mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
suis pas sourde...“ și tu schimbai docil, pentru ca încetul cu încetul să o aduci iar la tonul voit. Muzica asta are ceva nostalgic de drum lung, pe care să riști să-l faci pe jos, greu, cu bocancii plini de noroi și cu un rucsac în spate, cu boarfe inutile. Mi-a telefonat acum Sabine, cu urări. Știu că te va bucura. Vei spune: „Nu e singură“... M. 18/1947 II 29 noembrie 1947 Ce vei fi făcând acolo? Toate posturile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]