5,280 matches
-
în contra tătarilor prin stepă a durat două săptămâni. Ceea ce este important din aceste campanii în contra lituanienilor, rutenilor și tătarilor sunt relatările cronicilor ungare, referitoare la marele număr de oameni mobilizați din interiorul regatului, din care au făcut parte cnejii și oștile voievodatelor românești din Ugocea, Berg, Maramureș și Transilvania, așa cum reiese cu prisosință din ordinele și diplomele emise de Ludovic, îndată după evenimente. Succesul, obținut în bătăliile date cu lituanienii și tătarii în Galiția și Podolia, a fost repede transmis la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bedeu ca voievod al Moldovei, vasalul Coroanei ungare. În 20 septembrie 1352, regele se adresă nobililor din dioceza Alba Iulia să se adune toate dările numai în bani. În același timp, el însuși, pentru a stimula zelul de prezentare la oaste, răsplătea pe românii din Banat, Iuga și Bogdan, fiii lui Ștefan, cu cnezatul din Valea Mutnik (din Caransebeș); pe fiii lui Laurențiu, voievodul Transilvaniei, Nicolae și Leucus, noul comite al secuilor cu moșii în comitatul Nitra și, în decembrie 1352
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în contra mongolilor. Cronica lui Mateo Villanni din Florența spune că ea s-ar fi ridicat la cifra, exagerată, de 200.000 de luptători călări. Din ea făceau parte, desigur, și românii. După un marș, timp de 15 zile prin deșert, oastea condusă de Ludovic ar fi ajuns la granița tătarilor. Cronica Dubnicense ne informează că, la 4 aprilie, regele a ajuns la marele fluviu al tătarilor cu numele de Olth, a cărui lățime era de o leghe galică. Acolo a poruncit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a fugit, cu parte din boieri și vistieria domnească, la Cracovia, în Polonia. Acolo, s-a închinat lui Cazimir ca vasal, făgăduindu-i că atât el, cât și toți domnii, urmașii lui, din Moldova, vor rămâne sub ascultarea regilor Poloniei. Oastea polonă trimisă de Cazimir, în ziua de 29 iunie 1359, pentru a-l repune în scaun pe Ștefan, a fost bătută în munții Plonini din Țara Șipenițului, la începutul lui iulie, de către Petru, prin prăvălirea copacilor tăiați dinainte aproape de rădăcină
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
românii veniți de peste munți, a trecut Siretul și, luând prin surprindere pe Sas, a ocupat și Moldova subcarpatică, în timpul verii, în iulie și august. Ecoul acestei duble victorii a fost adusă la cunoștința regelui, tocmai în timpul când acesta conducea personal oștile transilvană și ungară în războiul contra lui Dușan al Serbiei. În septembrie, Ludovic răsplătea câțiva români din oastea sa, refugiați din Țara Românească, pentru meritele militare obținute în luptele din Dalmația, iar în decembrie se afla la Alba Iulia. De
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în timpul verii, în iulie și august. Ecoul acestei duble victorii a fost adusă la cunoștința regelui, tocmai în timpul când acesta conducea personal oștile transilvană și ungară în războiul contra lui Dușan al Serbiei. În septembrie, Ludovic răsplătea câțiva români din oastea sa, refugiați din Țara Românească, pentru meritele militare obținute în luptele din Dalmația, iar în decembrie se afla la Alba Iulia. De aici, trimitea el pe Dragoș, fiul lui Giula, însoțit de Van, duce de Varalia, Stan, fiul lui Petru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Nicolae, Valentin, Sărăcin și Luca, iar românilor, locuitorii acestui voievodat, li se acorda dreptul să-și aleagă voievod, cum au românii Maramureșului sau din alte părți ale Ungariei, arătându-se și atribuțiile voievodului ales, de a fi judecătorul lor. Comanda oștilor, care trebuiau să aducă la ascultare pe Petru și Bogdan, ori să ocupe Moldova și Valahia Minoră a fost încredințată lui Balc și Drag, fiii lui Sas voievodul și nepoții lui Dragoș din Bedeu, ctitorul mănăstirii Peri (azi în U
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Minoră a fost încredințată lui Balc și Drag, fiii lui Sas voievodul și nepoții lui Dragoș din Bedeu, ctitorul mănăstirii Peri (azi în U.R.S.S.) Din relatarea cronicarului Ioan de Küküllo vedem că Bogdan „a fost combătut mai adeseori de oastea regelui”. Ultima campanie trebuie să fi avut loc în toamna anului 1364. Dar toate au fost parate cu bravură. În cele din urmă, voievozii Moldovei, Petru și Bogdan, au învins oastea regală alcătuită din unguri, saxoni, secui și din români
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vedem că Bogdan „a fost combătut mai adeseori de oastea regelui”. Ultima campanie trebuie să fi avut loc în toamna anului 1364. Dar toate au fost parate cu bravură. În cele din urmă, voievozii Moldovei, Petru și Bogdan, au învins oastea regală alcătuită din unguri, saxoni, secui și din români din Maramureș, Bereg și Ugocea și au alungat-o peste munți, zăvorând trecătorile Carpaților. Independența era acum un vis împlinit. La capătul acestor lupte sterile pentru Coroana ungară, în ziua de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
recunoaștere, o mărturie vie despre independența deplină a statului moldovean, depusă în fața istoriei universale de cel ce a fost Ludovic cel Mare. Acum, după trecerea în revistă a acestor fapte, se pune întrebarea firească: Izbutit-au moldovenii singuri să înfrângă oștile regale, venite ani de-a rândul în Moldova, ori au fost ajutați de cineva? Pentru moment, întrebarea rămâne fără răspuns, deoarece izvoarele istorice contemporane tac. E foarte probabil, însă, că ei au avut și sprijinul lituanilor, cu care au colaborat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
viteazul cneaz mai trăia, în 1401, în Podolia. Totuși, cronicarul polon Strykowski vine să întărească ipoteza că Jurg a fost otrăvit, afirmând că a fost îngropat la Vaslui, unde el a văzut în 1575 și mormântul. Pentru a-l răzbuna, oștile lituane au năvălit în Moldova, în decembrie același an, și la Siret au ucis doi călugări franciscani, pe Luca și Valentin. Ele au fost însă înfrânte de moldovenii conduși de Petru, fiul lui Mușat, care ocupase tronul țării, ca urmaș
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
incorectului lituanian. Tentația era mare și Roman, în dorința de a da o lecție suzeranului său, nu s-a putut stăpâni. Nu știm cine au fost mijlocitorii. Fapt cert este însă, că regele ungar i-a trimis un contingent de oaste sub comanda lui Teodor Coriat de la Muncaci, acum voievod al Beregului, pe a cărui soră, Ana, o ținea în căsătorie Roman, cu recomandarea ca primul să ocupe Haliciul, iar cel de-al doilea, Podolia. Fără vreo declarație de război, ei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și comit marea greșală de a-și fi împărțit trupele prin cetățile Socalco, Scala, Smotrici, Cervonogradet, Camenița și Brațlav. Cei care reacționară imediat au fost Vitold și Svidrigailo. Cel dintâi, care se afla la asediul cetății Witebsk, se îndrepta cu oștile spre Jitomir, pe care-l ocupă după o luptă cu voievodul Kievului și-1 anexează la Lituania, apoi se aruncă să recucerească cetate cu cetate din mâinile moldovenilor, începând cu Brațlavul. Variantele cronicii scurte lituaniene menționează că, în toate cetățile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vârtej”. Dar, atacul impetuos dat în ziua de 12 august 1399, de către Iedighei împotriva trupelor lui Toktamâș, a hotărât dintru început soarta bătăliei în defavoarea lituanilor. De teamă să nu fie prins, fostul mare han a părăsit câmpul de luptă cu oștile sale, lăsând descoperit unul din flancurile armatelor aliate. Rezultatul era de prevăzut. Oastea lui Vitold a fost încercuită imediat și Marele Duce a scăpat cu mari eforturi, apărat de un mic detașament. A urmat dezastrul întregii armate adunată în interiorul cercului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
împotriva trupelor lui Toktamâș, a hotărât dintru început soarta bătăliei în defavoarea lituanilor. De teamă să nu fie prins, fostul mare han a părăsit câmpul de luptă cu oștile sale, lăsând descoperit unul din flancurile armatelor aliate. Rezultatul era de prevăzut. Oastea lui Vitold a fost încercuită imediat și Marele Duce a scăpat cu mari eforturi, apărat de un mic detașament. A urmat dezastrul întregii armate adunată în interiorul cercului de care legate. Ștefan, voievodul Moldovei, și întreaga sa oaste au căzut de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
era de prevăzut. Oastea lui Vitold a fost încercuită imediat și Marele Duce a scăpat cu mari eforturi, apărat de un mic detașament. A urmat dezastrul întregii armate adunată în interiorul cercului de care legate. Ștefan, voievodul Moldovei, și întreaga sa oaste au căzut de săgețile tătarilor lui Timur Kutlu și Iedighei, noii stăpâni ai Hoardei de Aur. În luptele încinse, pentru ocuparea scaunului Moldovei, a reușit Iuga Ologul, fiul lui Iurg Coriat, fiind susținut de Vitold și Svidrigailo, care l-au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
enunțul privilegiului comercial acordat liovenilor de către Vladislav Iagello, care primesc dreptul de a merge cu mărfurile lor în Moldova și de aici în Țara tătarilor, pe drumul moldovenesc și pe cel tătărăsc, ambele străjuite până la Tighina și Cetatea Albă de oastea moldovenească. La rândul său, Alexandru cel Bun a confirmat buna sa intenție prin actul de supunere dat, în 12 martie 1402, la Suceava și omagiul personal depus regelui polon, în 1 august 1404, la Camenița. Stăpân autocrator al Moldovei, Valahiei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
alt vad al Nistrului și, în 12 decembrie 1440, au ajuns să ardă orașele de reședință domnească, Vasluiul și Bârladul. Un șir de incursiuni au fost organizate de către aceleași hoarde în Podolia în 1447, care angaja prezența voievodului Moldovei cu oastea sa la hotare. Situația a fost complicată între timp de fuga lui Mihail, fiul lui Sigismund, de la Curtea din Cracovia, în 1448, la Suceava, unde domnea Petru, cumnatul lui Iancu de la Hunedoara. Solii lui Cazimir, Ion Cziozov, Petru Odrowasz, Ion
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
apoi în Polonia și ard orașele Starodub și Novogradeț, iar în vara următoare ocupă Kievul, în timp ce alte hoarde operau spre Riazan și Columna. În cetățile lituane de margine Sthadorov, Radohoschi, Novogradeț, Syewski și Brasko, Mihail pune starosti dintre prietenii săi. Oastea polonă reocupă, în 1449, toate cetățile, punând pe castelani să-i ceară iertare regelui. În 25 iulie, acesta îi scrie marelui maestru al Ordinului Teuton, aflat la Königsberg (azi, Kaliningrad, în U.R.S.S.) numindu-l pe Mihail „illo nostro hoste
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Hunedoara laTămășani, pe Siret, în octombrie 1449, prin Bogdan al II-lea, care, probabil, a intrat îndată în legătură cu Mihail și Sed Ahmet. Aceasta ar reieși din relatarea lui Matei de Miechov, care scrie că, la invadarea consecutivă a Moldovei de către oștile polone, conduse de Oleiski, în 1450, și apoi de Petru Odrowasz cu Przedborz Koniețpolski, în 1451, ultima terminată prin victoria lui Bodgan al II-lea de la Lipovăț, pe Crasna, Sed Ahmet pătrunde prin Podolia și pradă ținutul Belsz până la Grodek
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bogdan al II-lea, în octombrie 1451, la Răuseni, pe Suceava, nu a curmat legăturile Moldovei cu Hoarda lui Sed Ahmet. Alexăndrel, reinstalat la Suceava ca vasal al lui Cazimir a fost obligat să lupte, în vara anului 1452, alături de oastea polonă contra lui. Relațiile s-au intensificat și mai mult după căderea Bizanțului, în mai 1453, sub loviturile lui Mahomed al II-lea. Pătrunderea turcilor pe litoralul de nord al Mării Negre a contribuit în mare măsură la reintroducerea dominației tătare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
interne din sânul Hoardei de Aur, dintre Sed-Ahmet și Hadji Ghirai, ultimul a izbutit, în anul 1455, să înfrângă pe cel dintâi, care a căutat salvare în regiunea Kievului. Acolo, scrie Dlugosz, susținătorul lui Mihail lituanianul, a fost prins de oștile lui Simeon Olelcovici, cneazul de Kiev, unite cu cele ale lui Andrei Odrowas, castelanul Liovului și închis la Vilna, cu o parte din soțiile și copiii săi. Unii din fiii lui au ajuns, însă, până la curtea din Suceava. Din cercetările
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
citim că, în 1460, Cazimir, aflat în luptă cu regele Boemiei, cerea ajutor armat lui Hagi Ghirai, hanul Crimeii și lui Ștefan cel Mare. Nu știm dacă moldovenii au sosit în tabăra regală, dar pe tătarii Crimeii îi găsim alături de oastea polonă, plecată în Pomerania, cât și la Radom, în 1461, când Hagi Ghirai dădea regelui un act, prin care consimțea la alipirea unor teritorii lituano-ruse. E probabil că da, deși izvoarele poloneze tac, așa cum fac, de altfel și cele interne
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
le putea folosi de la caz la caz, fie împotriva Poloniei, fie contra lui Hagi-Ghirai sau chiar în aceea a lui Ahmet-han (1459-1484), fiul lui Kuciuk Mahomed, în acele clipe când el era interesat de redobândirea Chiliei și se afla cu oștile la Dunăre. Așa se explică de ce Moldova nu a fost atacată de tătarii Perecopului, cât a trăit Hagi-Ghirai (1459-1466). În urma luptelor interne, izbucnite între Ulug Mahomed (1419-1423), fiul lui Toktamâș și Kuciuk Mahomed (1423-1459), primul s-a mutat cu ulus-ul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sultan și din informațiile polone și lituano-ruse, putem stabili că turcii au atacat emporiile genoveze, în august 1469. Istoricul polon Jan Dlugosz, contemporan evenimentelor, scrie în cunoscuta sa operă, că în vara anului 1469, pe când regele se afla în Lituania, oastea tătarilor de dincolo de Volga sub conducerea lui Manyak - sub ductu Manyak caesaris Ultra Volhin - a invadat țările regatului din trei părți. O coloană a prădat districtele Vlodimir, Cremenet, Cuzmin, Zudovia și Jitomir, luând în captivitate vreo 10.000 de oameni
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]