KorAP: Find »[drukola/base=obște & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...146 147 148 ...169 >

4,211 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

germenii puterii de stat. Aceste obști existau dinainte de 106 (cucerirea romană) și au dăinuit după această dată, iar după 275 (retragerea romană), au devenit singurele forme de organizare social-politică ale autohtonilor pentru următoarele secole. Actul patristic din 374 menționează existența obștii sătești autohtone, adunarea și sfatul ales dintre "oamenii buni și bătrâni". Pe măsură ce diferențierea socială s-a accentuat, iar pământurile arabile devin ereditare în aceeași familie, funcția social-politică e însușită de un singur om-de la sfatul (organism colectiv), în secolele VI-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și sfatul ales dintre "oamenii buni și bătrâni". Pe măsură ce diferențierea socială s-a accentuat, iar pământurile arabile devin ereditare în aceeași familie, funcția social-politică e însușită de un singur om-de la sfatul (organism colectiv), în secolele VI-VII, funcția în obște se individualizează: jupani, cnezi, voievozi (duci), principi, reguli, primores, proceres, în terminologia documentelor latine și slave. În mod concret, locuințele din cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava) și Budureasca (jud. Prahova) aparțin unor elemente înstărite din obște, conform dimensiunilor și inventarului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
VI-VII, funcția în obște se individualizează: jupani, cnezi, voievozi (duci), principi, reguli, primores, proceres, în terminologia documentelor latine și slave. În mod concret, locuințele din cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava) și Budureasca (jud. Prahova) aparțin unor elemente înstărite din obște, conform dimensiunilor și inventarului descoperit. Ei sunt conducătorii acelor uniuni de obști, "autonomii rurale", "romanii populare" sau "democrații țărănești", după N. Iorga, sau "obști de obști", conform documentelor medievale. Raporturile dintre organismele social-politice ale populației autohtone și autoritatea politică și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
reguli, primores, proceres, în terminologia documentelor latine și slave. În mod concret, locuințele din cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava) și Budureasca (jud. Prahova) aparțin unor elemente înstărite din obște, conform dimensiunilor și inventarului descoperit. Ei sunt conducătorii acelor uniuni de obști, "autonomii rurale", "romanii populare" sau "democrații țărănești", după N. Iorga, sau "obști de obști", conform documentelor medievale. Raporturile dintre organismele social-politice ale populației autohtone și autoritatea politică și militară a migratorilor au luat forma unor raporturi de dominație politică asupra

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
așezării de la Udești (jud. Suceava) și Budureasca (jud. Prahova) aparțin unor elemente înstărite din obște, conform dimensiunilor și inventarului descoperit. Ei sunt conducătorii acelor uniuni de obști, "autonomii rurale", "romanii populare" sau "democrații țărănești", după N. Iorga, sau "obști de obști", conform documentelor medievale. Raporturile dintre organismele social-politice ale populației autohtone și autoritatea politică și militară a migratorilor au luat forma unor raporturi de dominație politică asupra populației autohtone, cu menținerea formelor de organizare tradiționale ale acesteia. Relațiile cu populațiile migratoare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-lea, ei se găseau în faza de destrămare a societății gentilice, forma lor de organizare politică fiind "democrația militară". În momentul instalării lor, o dominație politică slavă asupra populației autohtone romanice pare să fi caracterizat vechile raporturi dintre uniunile de obști teritoriale autohtone și grupurile politice și militare ale slavilor, ca și relațiile cu alte populații nomade (migratoare), în general. Însă, pe măsura integrării etnice a slavilor în comunitățile autohtone, în următoarele secole, o dată cu asimilarea lor, are loc și integrarea politică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
militare ale slavilor, ca și relațiile cu alte populații nomade (migratoare), în general. Însă, pe măsura integrării etnice a slavilor în comunitățile autohtone, în următoarele secole, o dată cu asimilarea lor, are loc și integrarea politică, adaptându-se formei de organizare tradițională, obștea, și se constituie comunitățile româno-slave. Evoluția procesului de organizare politică pe teritoriul locuit de români, în secolele VII-X, se circumscrie între parametrii dezvoltării structurale economice și sociale ale comunităților din spațiul carpato-dunăreano-pontic. O dată cu menționarea în documentele scrise a românilor, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în documentele scrise a românilor, în secolele IX-X, începea o etapă nouă în istoria poporului român. Procesul de organizare politică, desfășurat pe fundalul realităților demografice și social-economice locale cunoaște o nouă treaptă superioară, definită prin extinderea teritorială a uniunilor de obști, pe cale pașnică sau militară și prin amplificarea funcțiilor interne și externe ale formațiunilor statale.21 Dezvoltarea social-economică amplă a întregii Europe, în jurul Anului 1000, a generat noi raporturi sociale și a dus la o nouă etapă a organizării politice. Acest

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secolele VII-X. Cercetările acestea dovedesc o locuire relativ intensă, mai ales în unele regiuni. Numeroase așezări erau situate de-a lungul văilor cu terenuri fertile, al Dunării, din Banat până la vărsare-ele sunt presărate cu așezări și cimitire ce aparțin unor obști sătești teritoriale. Pământul bogat și pășunile întinse au oferit populației sedentare autohtone o viață neîntreruptă de agricultori și păstori (crescători de animale), apoi pescuitul în lunca râurilor și în Dunăre. Multe așezări sunt și în câmpia Olteniei și Munteniei, unde

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de animale), apoi pescuitul în lunca râurilor și în Dunăre. Multe așezări sunt și în câmpia Olteniei și Munteniei, unde codri întinși ofereau luminișuri încăpătoare. În acele vremuri de pericole și invazii străine, pădurile reprezentau un adăpost sigur țăranilor din obști. În zona subcarpatică din Oltenia și Muntenia, așezările erau mai rare, dar fiind locuri ferite (de primejdii) erau intens locuite. Aceeași era situația în Banat și Maramureș, în secolele VII-X, în câmpia Crișanei-Arad, Bihor, Satu Mare și, în secolele XI-XIII, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
un important lot de cuvinte de origine slavă (20%) și turanică -5%. 23 Cercetările arheologice evidențiază că, în secolele VII-X, în diferite zone ale țării noastre, existau două tipuri principale de așezări ce corespund celor trei variante de organizare a obștii sătești teritoriale: 1. primul tip, cel mai numeros, îl constituie așezările dispersate pe o lungime mare; 2. al doilea tip, așezările adunate pe o suprafață restrânsă. Cele mai frecvente sunt locuințele adâncite în pământ -bordeielecu dimensiuni mari (suprafața) de 3

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
realități arată că societatea locală româno-slavă, din epoca marilor migrații, cunoștea și practica o serie de activități ce denotă un mod de viață bogat și variat, sub raport gospodăresc.24 Manifestări spirituale-mentalități, sensibilități, atitudini, credințe În aceste împrejurări ale vieții obștilor românești, din secolul VII-X, erau prezente și manifestări spirituale ce ilustrau mentalități, obiceiuri și credințe. Descoperirile arheologice oferă date a căror interpretare permite cunoașterea unor aspecte ale vieții spirituale din secolele VII-X. În urma cercetărilor efectuate au fost descoperite vestigii cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
obiceiuri și credințe. Descoperirile arheologice oferă date a căror interpretare permite cunoașterea unor aspecte ale vieții spirituale din secolele VII-X. În urma cercetărilor efectuate au fost descoperite vestigii cu semnificații spirituale: cruciulițe, medalioane, aplice și alte obiecte inscripționate-dovadă că în comunități (obști) se cunoștea scrierea. Însușirea scris-cititului constituia apanajul unor categorii legate de viața urbană-dovezile provin din castre și așezări citadine: Sucidava, Dinogetia, Tomis, Callatis, Capidava, Păcuiul lui Soare. Pentru secolele VII-X, dovezile se înmulțesc: fragmente ceramice din așezări ca Dinogetia și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la Aiud, Câmpia Turzii, Cicău, în necropolele mari din jurul salinelor. Un grup însemnat de necropole de înhumație s-a aflat la Ciumbrud, Sălacea, Deta, Piatra Frecăței, din secolele IX-X, ce conțin obiecte funerare, cruci mai ales. Aceste morminte au aparținut unor obști sătești românești. Există și necropole birituale-la Izvoru au fost găsite 500 de morminte, majoritar creștine (75-80 %), dar la Brateiu și Păuleasa (244 și 252 morminte), predomină incinerația (85-90 %). Ca atribuire etnică este dificil de stabilit, dar, în general, cele de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
începutul secolului al IX-lea, aparțin unor slavi târzii pătrunși aici.26 Această perioadă este una a construcțiilor fortificate, începând cu sfârșitul secolului al VIII-lea și continuând cu secolele IX-XI. Aceste fortificații au fost înălțate inițial de uniunile de obști mai puternice, în scopuri de apărare față de invaziile străine. Așezările fortificate sau cetățile sunt obiective cu semnificație social-politică, sunt prezente în aria primelor formațiuni statale, cnezate și voievodate, și existau deja, în secolul al X-lea, în diferite regiuni locuite

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cumpăna de milenii (secolele VIII-XI), București, 1983; idem, Agricultura la est și sud de Carpați în secolele IX-XIV, în Muzeul Național, 1, 1974, p. 35-57. 9. Istoria Românilor, vol. III, p. 64-65. 10. Ibidem, p. 66-68. 11. P. P. Panaitescu, Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova. Orânduirea feudală, București, 1964; H. H. Stahl, Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, vol. I-III, București, 1958-1965; idem, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969, p. 156-157. 12. P. P. Panaitescu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sclavinii și anții alcătuiau o uniune de triburi, condusă de un șef militar (vezi mai sus). Procopius spune că ei nu sunt conduși de un singur om, ci trăiesc din vechime în rânduiala democrației militare, treburile lor sunt hotărâte de obște. Adunarea triburilor este cea care decide, iar comandantul militar (voievodul) era ajutat de un sfat al bătrânilor. Deplasările lor nu se făceau de întregul trib, ci fărâmițat, în grupuri separate, mari sau mici, conduse de un șef militar (Ardagast). Temelia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cea care decide, iar comandantul militar (voievodul) era ajutat de un sfat al bătrânilor. Deplasările lor nu se făceau de întregul trib, ci fărâmițat, în grupuri separate, mari sau mici, conduse de un șef militar (Ardagast). Temelia structurii sociale a obștilor sătești slave o reprezenta familia patriarhală slavii trăiau încă în faza relațiilor gentilice. Ca urmare a contactelor (legăturilor) cu populația romanică din regiunea carpato-dunăreană și cu civilizația bizantină, slavii au primit numeroase influențe. Slavii, atât cei din nordul Dunării cât

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Carpați și la Dunăre, nu au alcătuit state (regate), precum neamurile germanice și turanice (goți și huni), iar organizarea lor politică era cea gentilică (bazată pe gintă), cu căpetenii alese de oșteni, numite voievozi. Colonizările slave se făceau de către comunitate (obște), o așezare întemeiată de o mare familie care folosea pământul în comun, încât obștea gentilică se transformă acum în obște teritorială (sătească), ca la români. În acest sens, și istoricul bizantin Procopius (secolul VI) spune despre slavi că erau oameni

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
goți și huni), iar organizarea lor politică era cea gentilică (bazată pe gintă), cu căpetenii alese de oșteni, numite voievozi. Colonizările slave se făceau de către comunitate (obște), o așezare întemeiată de o mare familie care folosea pământul în comun, încât obștea gentilică se transformă acum în obște teritorială (sătească), ca la români. În acest sens, și istoricul bizantin Procopius (secolul VI) spune despre slavi că erau oameni care nu se supun nimănui-ei alcătuiau o "democrație militară", adică comunități de arme cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
politică era cea gentilică (bazată pe gintă), cu căpetenii alese de oșteni, numite voievozi. Colonizările slave se făceau de către comunitate (obște), o așezare întemeiată de o mare familie care folosea pământul în comun, încât obștea gentilică se transformă acum în obște teritorială (sătească), ca la români. În acest sens, și istoricul bizantin Procopius (secolul VI) spune despre slavi că erau oameni care nu se supun nimănui-ei alcătuiau o "democrație militară", adică comunități de arme cu căpetenii alese de adunarea oștenilor (voievozi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
țărănești pentru vremuri tulburi. Acestea nu erau fortificații lipsesc armele din incinta lor ci mai ales locuri de adăpost pentru oameni, pentru animale, unde se depuneau vasele (oale) cu produsul recoltelor. În ceasul primejdiei, oamenii apelau la adăpostul ridicat de obștea țărănească. Localnicii de la deal și câmpie pe vremea migrațiilor erau retrași în cetățile de pământ locuri de refugiu pentru oameni și animale, în vremuri de primejdie.23 Vremea așezării slavilor la Dunărea de Jos (a doua jumătate a secolului al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
să domnim peste alții, nu alții peste noi". Este limpede, deci, că slavii au venit în Dacia în calitate de cuceritori, ei au luat în stăpânire pământul și au supus populația autohtonă, romanică, aflată aici. Populația romanică din Dacia, condusă în satele (obștile) lor de juzi, a fost supusă de către năvălitorii slavi, care au devenit stăpânii țării (pământului ) lor. Acest act (fapt) de supunere a autohtonilor, românilor, de către cuceritori (slavi) este dovedit de o serie de fapte și considerații. De pildă, "rumân" este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
structură etnică și lingvistică, dar al cărui nume era cel al cuceritorilor bulgari. Forma de organizare statală a fost, inițial, hanatul, în care puterea politică aparținea aristocrației tribale bulgare, boliari (boieri), care și-au însușit proprietăți funciare întinse din pământul obștilor sătești. S-a constituit destul de curând, la sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, în timpul domniei puternicului han Krum (803-814), o aristocrație bulgară formată din pătura marilor proprietari, boili, și din aceea a proprietarilor mici, bogaini

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
elemente etnice. Bulgarii propriu-ziși alcătuiau elita dominatoare, puțin numeroasă, cu rol militar și politic în noul stat bulgar. În aceeași perioadă, se produce feudalizarea societății bulgare, cele două categorii sociale principale erau aristocrația nobilii (boierii) și țăranii liberi organizați în obști teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au dus la ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile și puterea politică. În urma războaielor, s-a adăugat o categorie nouă, robii, care proveneau dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]