5,154 matches
-
mică distanță. Se află însă, în schițele acestui demers, și o constrângere esențială: nu poate fi evitată "ontologia originară", luarea în considerație a "ființei" filosofiei; dar nu poate fi ocolită nici originaritatea sa "filotică". Fiindcă tocmai prin acestea două originaritatea ontologică și cea filotică ale filosofiei -, readuse la "conținutul" care a motivat ivirea filosofiei, pot fi reconstruite liniile unui nou topos pentru însăși posibilitatea omului de a se re-cunoaște pe sine: prin acte de uimire vizând originaritatea întrebărilor sale esențiale. Dacă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândire este una veritabilă, în vreme ce aceea dobândită prin simțuri este părelnică.16 Prin "aporiile" lui Zenon, discipolul "dialectician" al lui Parmenides, dar și prin cele câteva zeci de argumente care vizează dificultatea de a gândi pluralitatea, construite de același, reflecțiile "ontologice" și "metafizice" ale maestrului sunt justificate logic. Reflecțiile în cauză, așadar, au îndreptățire, căci pot fi dovedite printr-un demers ce are șanse de a fi acceptat de orice subiect al cunoașterii. Nu eleații însă inventează logica; ei au, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tradiție, totuși, aristotelică); este, mai degrabă, "formă logică", ceea ce înseamnă că ea adună sensurile ambelor instanțe, anume pe cele ale gândirii cu cele ale exprimării.25 Categoriile au însă, chiar în contexte aristotelice, o funcție prin ele însele sub unghi ontologic. Din acest motiv, tratatul despre Categorii apare mai degrabă ca o lucrare de ontologie, decât de logică; faptul acesta va fi mai bine descris în contextul reducției judicative a dictaturii judicativului, așa încât, aici nu vor fi semnalate decât unele aspecte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care va fi cu putință operarea reducției judicative. Evaluarea de mai sus a Categoriilor lui Aristotel are temei; în lucrările Organon-ului, mai cu seamă în primele două, Categoriile și Despre interpretare, Aristotel analizează elementele discursului și dintr-o perspectivă ontologică, chiar dacă țintește să construiască un instrument (organon) "logic" cu ajutorul căruia să descopere greșelile produse în argumentare, în fond, să dezvăluie erorile logice ale sofiștilor (adică "sofismele"). Tocmai pentru atingerea acestui scop, Aristotel implică în discuție conceptul adevărului, singurul criteriu în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar din perspectiva noțiunii adevărului. Din acest motiv al elaborării conceptului de adevăr și, în urmare, al instrumentalizării sale, al formalizării sale, Stagiritul discută, la începutul Categoriilor, despre cuvinte legate în propoziție; dar tematizarea acestei probleme este într-o modalitate ontologică, fapt consemnat, de altfel, de cei mai mulți comentatori ai acestui tratat. De exemplu, el folosește un termen propriu-zis logic, desemnat printr-un "cuvânt" care trebuie să intre într-o legătură, pentru că socotit în sine nu ar avea nici un rost, anume termenul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
comentatori ai acestui tratat. De exemplu, el folosește un termen propriu-zis logic, desemnat printr-un "cuvânt" care trebuie să intre într-o legătură, pentru că socotit în sine nu ar avea nici un rost, anume termenul de subiect (hypokeimenon), într-un sens ontologic, cu înțelesul de subzistent.26 Aceasta înseamnă că de la bun început judecata (ca proproziție, în termeni aristotelici: logos apophantikos), element fundamental al "logicii" (logicului), își dezvoltă o structură complexă, logic-ontologică. Dar, deocamdată, limitându-ne la conceptul adevărului implicat, cum am
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care îl putem numi "alethic", un aspect complex, care nu se reduce la noțiunea adevărului ea însăși complexă -, ci strânge în unitatea sa (originară, în raport cu judecata însăși) verbul ("este") și timpul; fapt stabilit ca atare chiar de către Aristotel. Dimensiunea ontologică a textului aristotelic al Categoriilor este neîndoielnică; la fel, cumva, și preeminența acesteia. Dar ea deschide o altă problemă: ce semnificație are dimensionarea ontologică a unui obiect logico-lingvistic, în contextul construcției unui instrument (formal) folositor pentru depistarea erorilor logice? Căci
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originară, în raport cu judecata însăși) verbul ("este") și timpul; fapt stabilit ca atare chiar de către Aristotel. Dimensiunea ontologică a textului aristotelic al Categoriilor este neîndoielnică; la fel, cumva, și preeminența acesteia. Dar ea deschide o altă problemă: ce semnificație are dimensionarea ontologică a unui obiect logico-lingvistic, în contextul construcției unui instrument (formal) folositor pentru depistarea erorilor logice? Căci nu ne putem îndoi că unul dintre scopurile lui Aristotel, pentru întreg Organon-ul, este acela de a respinge argumentele eronate ale sofiștilor. Provizoriu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care le "simbolizează", le "exprimă", le "semnifică", le "obiectualizează" etc. Ceea ce înseamnă că nu problema lingvistică este aici tematizată în primul rând "cuvintele" izolate sau cele care sunt legate între ele pe temeiuri ale strictei vorbiri -, ci însăși problema ontologică, cea care vizează faptul de a fi al unui "obiect", în acest caz, al cuvintelor care, în mod necesar, trebuie să fie legate pentru a îndeplini chiar și simple roluri de comunicare, legate însă pentru a enunța "stări de lucruri
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însă pentru a enunța "stări de lucruri", într-un înțeles wittgensteinian (nu însă în înțeles fenomenologic, fiindcă potrivit acestuia din urmă o stare de lucruri poate fi "semnificată" și prin simpla noțiune). Așadar, este firesc să fie angajată o perspectivă ontologică în discurs, deschizând astfel o cale pentru problema adecvării cuvântului la lucru, mai bine-zis, a cuvintelor legate la stările de lucruri. Ontologia aristotelică din Categorii este însoțită de o lingvistică, iar nu invers; astfel putem înțelege îndreptățirea scopului "logic" al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
În plus, ființa, tocmai căutată pe propria sa cale, trebuie, cumva, să fie pre-înțeleasă într-un fel. Dar în ce fel? Problema adecvării cuvintelor la lucruri reapare la Socrate și la Platon, fără ca aceștia să-i schimbe sistemul de referință, ontologic în esență, epistemic în privință funcțională. Aplicațiile celui dintâi vizează corectitudinea unor operații ale conștiinței cunoscătoare; operațiile sau demersurile corecte ale acesteia respectă anumite reguli. Ideea de regulă este semnificativă pentru viitoarea reconstrucție formală a logos-ului croită și, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
va fi numit corectitudine a gândirii. În afara celor câteva elemente socratice de "logică formală", amintite mai sus, dar în completarea lor, Platon deschide două probleme care vizează logos-ul în sensul formalizării sale, pe care le tematizează dominant din perspectivă ontologică: problema "locului" adevărului și cea a ne-ființei (socotită "gen", alături de ființă, stare, mișcare, identic și alteritate 27). Dacă adevărul este ceva și el reprezintă tocmai ceea-ce-este (iată ideea eleată despre coincidența "principială" a gândirii, ființei și adevărului) -, atunci el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ajuns la o constrângere formală a logos-ului care să-l scoată pe acesta din propria ființă, aruncându-l ne-ființei (sale), cum se va întâmpla odată instituită dictatura judicativului. Și la Socrate și la Platon, adevărul păstrează încă sensul ontologic și o anumită autonomie. Oricum, el nu este încă pus sub condiționarea totală a judecății, iar ipostazele formale ale logos-ului, legate direct de fel de fel de reglementări ale actului dobândirii adevărului, nu au căpătat ele însele autonomie. Aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încă o dovadă a complexității fenomenului adevărului, chiar dacă este socotit ca fiind redus la ipostaza sa formală, aceea de adevăr-corespondență, complexitate care constă, de fapt, în aglomerarea spațiului judecății (însuși toposul adevărului de acest fel) cu sensuri ontice, lingvistice, logice, ontologice etc. ale aspectelor și elementelor judecății. Desigur, toate componentele acestei aglomerări trebuie interpretate în direcția unei înțelegeri a lor și a fenomenului adevărului. Problemele de mai sus au fost doar semnalate. Formularea lor ca atare și încercarea de a construi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o soluție nu sunt posibile decât în contextul reducției judicative a dictaturii judicativului. Dar ele trebuie, deocamdată, semnalate și încadrate într-o interpretare "istorică", deodată și "fenomenologică" în intenție, pentru că toate instanțele semnalate unele cu semnificații ontice, altele lingvistice, logice, ontologice reprezintă sensuri ale reconstrucției fenomenului de-naturării logos-ului sau formalizării sale, sensuri posibile printr-o conștiință a "relației de semnificare", cum ar spune Husserl, pe care o presupune fenomenul în cauză. Prin urmare, deși aici este încă vorba despre refacerea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cauză. Prin urmare, deși aici este încă vorba despre refacerea unui fapt istoric, ținta demersului o reprezintă reconstrucția (constituirea) unui fenomen a cărui interpretare nu se poate limita la reiterarea unor factori istorici, fie aceștia de natura logicului, onticului, lingvisticului, ontologicului, filosoficului ca atare etc. Dintre toate faptele amintite mai sus, ca fiind semnificative prin raportare la evenimentul constituirii logos-ului formal, întrebarea dialectică are, poate, potențialul non-judicativ cel mai consistent. Modelul ei se află în dialogurile lui Platon. Ipostaza sa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
devine principala problemă logică, iar adevărul termenul care va semnifica și adecvarea dintre lucru și cuvânt, dar, în primul rând, corespondența dintre (stările de) lucruri și cuvintele legate ca sinteză între ontic și lingvistic nu va mai avea un înțeles ontologic dominant, așa cum a avut la filosofii prearistotelici, ci unul propriu-zis logic (adică, întâi, formal sau constitutiv și, apoi, normativ sau regulativ). Adevărul aristotelic va fi, cumva, și adecvare între lucru și cuvânt, dar, înainte de toate, corespondență între enunțare (cuvinte legate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândul" (de natură reprezentațională sau noetică, așadar "logică") și corespondența sau lipsa de corespondență dintre elementele prinse în sinteză, adică valoarea de adevăr. Se cuvine, acum, încă o precizare: în momentul în care adevărul și-a ieșit din semantica sa ontologică, el a devenit "valoare de adevăr", fapt care pretinde socotirea, concomitentă cu adevărul, a falsității (chiar și cu titlu de ipoteză, în cazul unor "adevăruri necesare"). Perspectiva din urmă, a convențiilor logicii aristotelice, așează propoziția și judecata în anumite poziții
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logicului cu aplicație matematică de la începuturile istorice ale logicii simbolice. Interpretarea logicului ca sinteză între lingvistic și ontic fiecare termen semnificând un orizont tematic, corespunzător, se-nțelege, unei teme, respectiv: judecății, propoziției, stării de lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simbolice. Interpretarea logicului ca sinteză între lingvistic și ontic fiecare termen semnificând un orizont tematic, corespunzător, se-nțelege, unei teme, respectiv: judecății, propoziției, stării de lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vedere semnificativ în această chestiune, printre logisticieni, îl are Gottlob Frege. Ideea de bază a poziției sale în privința statutului logicii și a implicațiilor formalismului în discursul de tip filosofic, așadar și în privința legăturilor dintre lingvistic și ontic, dintre logic și ontologic, este aceea a socotirii predicativității după modelul conceptului de funcție. La fel de semnificativă în acest orizont tematic este și celebra teză Frege-Russell despre dubla semnificație a lui "este": copulativă și existențială; nu în sine, însă, pentru că diferența în cauză fusese gândită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin care se anunță "principiul identității" (de origine prearistotelică și cu o semantică mai largă decât formula identității redată mai sus: A este A): a) opinia că întreaga cunoaștere este o tautologie (întrucât orice cunoștință își are temeiul în "identitatea ontologică" dintre un subiect și un obiect, cel dintâi termen explicitându-se pe sine în orice cunoștință), care a părut să aibă șanse de acreditare la un moment dat, anume în etapa premergătoare momentului filosofiei și logicii lui Aristotel; b) ideea că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și supradimensionat, dacă le raportăm pe acestea la "situația logică" instituită prin opera lui Aristotel un principiu al identității care nu poate fi redus la formula A este A; sau nu poate fi redus atâta vreme cât el cuprinde două sensuri identitatea ontologică și identitatea cognitivă ce nu mai pot fi regăsite ca atare în formula A este A luată în context judicativ; și nu mai pot fi regăsite, fiindcă formula în cauză separă (și protejează) toate sensurile posibile ale relației susținute de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regăsite, fiindcă formula în cauză separă (și protejează) toate sensurile posibile ale relației susținute de "este" de orice sens de diferență: A este același și în stânga și în dreapta lui "este", așa încât, nu mai poate fi vorba nici despre o identitate ontologică între două "ființări" care, deși se arată, după anumite sensuri, în diferență (subiect și obiect, de exemplu) sunt în mod esențial tot una, nici despre o identitate cognitivă, potrivit căreia avem aceeași situație "formală" ca în cazul identității ontologice, cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]