5,945 matches
-
sine, ritmîndu-se pe trei trepte ca tot atâtea ek-staze ale vieții: gastronomie, joc, filozofie. Bogdan mă însoțește la cumpărături și alegem împreună un rose din podgoriile freiburgheze, un vin de Baden (excelent, îmi garantează Bogdan, atins în chip vizibil de orgolii locale), care, cădem de acord, va însoți în mod ideal fileul de Barsch pe care urmează să-l pregătesc la cuptor cu sos de vin, lămâie, capere, ulei de măsline și o lingură de creme fraîche. Pentru a doua cină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
posibil. Ochii, evident, nu i se văd, doar în prelungirea liniei nasului se poate vorbi de prezumția orbitei stângi. Și totuși, în chip inexplicabil, se simte intensitatea privirii care este pusă pe Cioran și care îi dictează acestuia expresia de orgoliu și de nespusă fericire. "Obiectele" din fotografie apar în ordinea inversă a importanței lor: cel mai aparent este piciorul lipsit de semnificație al zeului, iar la limita vizibilului, pierdut în atmosfera anticvarială a pozei, este chipul fetei care constituie "cauza
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decât precipitarea disperată din partea lui Cioran a deznodământului sexual. Care este un fiasco. Cioran nu îl realizează "la fața locului", ci ia cunoștință de el abia din scrisoarea pe care Friedgard i-o trimite la Paris în 14 mai. Pentru orgoliul lui Cioran, ea a însemnat neîndoielnic o lovitură teribilă. Într-un anumit sens, să-i spunem filozofic, scrisoarea este remarcabilă, pentru că tălmăcește totul prin binomul "aproape-departe", răsturnând valorile distribuite în mod tradițional asupra celor doi termeni și așezând centrul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care trece prin tine ca și cum n-ai fi. Iarăși simt cum mă cuprinde admirația privindu-i. Dacă aș fi avut norocul să mă nasc mai târziu, cred că mi-ar fi plăcut să fiu bodyguard. Meseria asta îți satisface toate orgoliile: ești tot timpul în preajma oamenilor importanți. Și nu o oră sau două ca mine acum, ci de dimineața până seara. În sfârșit... Ajungem pe scenă. Decorul este aici altul. În mijlocul scenei se află două fotolii din pluș galben ― în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care și-a făcut un program de viață ― la adresa filozofilor. Ar fi "avut ce face" cu Kant și Heidegger. S-a ferit însă instinctiv ca cineva să-i tulbure certitudinile și "liniștea ezoterică". Ne-am rezistat unul altuia dintr-un "orgoliu al domeniului" prost înțeles. În Amintirile lui Jung sau în Memoriile lui Eliade sânt destule exemple de intruziune, prin vis, a unei alte ordini a lucrurilor în viața noastră. Eu însumi m-am simțit vizitat în câteva rânduri de oameni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rolul de țerani români. Iar pe vita câmpului răspingeți-o în pumni, ascundeți-o în vizuini ca să nu strice bucuria risipei din anul jubiliar”. După ce tunurile au amuțit și țăranii au fost din nou îngenunchiați, din când în când, răbufniri de orgolii și ambiții politicianiste scurmau jarul și scoteau la iveală crâmpeie din sângeroasele represalii, punând în poziții neplăcute pe făptuitorii lor direcți și pe sprijinitorii din umbră. O întreagă literatură memorialistică a martorilor la evenimentele din acel an stă mărturie în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj întunecat și un glas nesuferit. Nota ironică a autorului la adresa bărbaților creduli nu constituie decât o nouă apreciere a sexului frumos, capabil a-i domina, în ciuda orgoliului masculin exacerbat de afișat: „Nu spune nimănui pe lumea asta/ Că alt bărbat i-a drăgălit nevasta;/ Altmintrelea te va urî de moarte.”92 Phoebus acționează irațional, ca de altfel multe alte personaje masculine puse într-o situație delicată sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și de a oferi o replică lumii masculine ce era obișnuită să primească doar un acord, mereu o acceptare tacită. Femeia este asaltată de insistențele masculine, dar se poate salva dacă găsește în ea acele resurse intelectuale capabile să învingă orgoliul și supremația bărbatului. Fiammetta pare a-și lăuda eroina mai mult pentru inteligență, decât pentru castitate, există, în această nuvelă, posibilitatea unei alegeri, a luării unei decizii în forul interior, de care personajul feminin uzează cu prisosință. Povestirile ei din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a trece mai departe prin existență, alege sacrificiul suprem. La fel se întâmplă și cu Philida: trădată de Demophon, decide sălășluirea voită în tărâmul umbrelor. Sinuciderea rămâne o renunțare la speranță, o frică în fața necunoscutului suferinței, un semn al unui orgoliu exacerbat, trădează o dezrădăcinare totală de tot ceea ce înseamnă rațiune, o lipsă a înțelepciunii și a acceptării vieții așa cum este, nu doar o idealizare a ei. Oricât ar încerca autorul să le înfățișeze în postura de victime pe unele eroine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
când se tânguia.”693 Nu poate fi o martiră, este cel mult o femeie pe care rușinea de a fi public blamată o determină să aleagă sinuciderea. Nu avea cum dovedi că se opusese agresorului ei. Este aici și un orgoliu feminin care nu acceptă să fie înjosit cu nimic, ceea ce îl face pe narator să afirme corect că femeile au o credință mai puternică decât a bărbaților. „Personajul Lucreția din Legenda Lucreției aparținând lui Geoffrey Chaucer întruchipează relația dintre cultură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca cea afișată de Tarquin sau de cei aflați în preajma Lucreției.700 Din perspectiva creștinismului, Lucreția nu mai poate fi însă receptată pozitiv, deși suntem conștienți că personajul aparține lumii păgâne. Fericitul Augustin o acuză de prea multă mândrie sau orgoliu. Lucreția devine o figură pivot în istoria constituțională romană: din cauza violului și a sinuciderii ei, romanii s au ridicat împotriva familiei regale a Tarquinilor și au impus republica. De la Fericitul Augustin înainte, ea a fost percepută ca o figură centrală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna demonicata va fi mult mai vulcanică, mai pasională, nu va accepta să devină o sacrificată pe altarul orgoliului masculin. Personajul feminin negativ luptă și vociferează, își folosește 720 Ibidem, p. 6. 721 Ibidem, p. 2. 722 Ibidem, pp. 8-9. (trad. n.) 723 Ibidem, p. 9. 724 Ibidem, p. 13. 725 Ibidem, p. 14. 196 inteligența practică și domină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 353. 795 Ibidem, p. 354. 796 Ibidem. 797 Ibidem, p. 356. 216 Urmează voii tale; eu te-ascult.”798 Deși admirabilă în acceptarea rolului de soție și de conștientizare permanentă a propriei origini, fără pretenții de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei, pe care reușește cu dibăcie să le materializeze, dar pierde din valențele pozitive pe care le dobândeau alte personaje din aceeași tipologie, datorită rapacității de care dă dovadă, urmărind doar finalitatea îmbogățirii personale, abuzând de încrederea și credulitatea celorlalți. Orgoliul și minciuna sunt alte păcate de care se fac vinovate unele personajele feminine din operele puse în discuție. În povestirea a opta a zilei a doua, Gualtieri, conte d’Angers, își înlocuiește stăpânul, regele Franței, la curte, atât timp cât acesta este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
neputința lor. Precum țăranii care acceptă gerul pe timp de iarnă și seceta vara, lucrătorul Îndură viața uzinei. Umilință, pasivitate, dar și Îndrăzneală, căci acceptând constrângeri și supunere, se ajunge, de asemenea, la elaborarea vieții sale. Se resimte un anumit orgoliu de a Îndeplini munca sa cu Încăpățânare contra vânturilor și valurilor”.<footnote Ibidem, p. 84. footnote> Din acest model, pot rezulta o serie de comportamente, cum ar fi: izolarea, retragerea În familie sau Într-un cerc de cunoscuți, tendințe spre
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj întunecat și un glas nesuferit. Nota ironică a autorului la adresa bărbaților creduli nu constituie decât o nouă apreciere a sexului frumos, capabil a-i domina, în ciuda orgoliului masculin exacerbat de afișat: „Nu spune nimănui pe lumea asta/ Că alt bărbat i-a drăgălit nevasta;/ Altmintrelea te va urî de moarte.”92 Phoebus acționează irațional, ca de altfel multe alte personaje masculine puse într-o situație delicată sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și de a oferi o replică lumii masculine ce era obișnuită să primească doar un acord, mereu o acceptare tacită. Femeia este asaltată de insistențele masculine, dar se poate salva dacă găsește în ea acele resurse intelectuale capabile să învingă orgoliul și supremația bărbatului. Fiammetta pare a-și lăuda eroina mai mult pentru inteligență, decât pentru castitate, există, în această nuvelă, posibilitatea unei alegeri, a luării unei decizii în forul interior, de care personajul feminin uzează cu prisosință. Povestirile ei din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a trece mai departe prin existență, alege sacrificiul suprem. La fel se întâmplă și cu Philida: trădată de Demophon, decide sălășluirea voită în tărâmul umbrelor. Sinuciderea rămâne o renunțare la speranță, o frică în fața necunoscutului suferinței, un semn al unui orgoliu exacerbat, trădează o dezrădăcinare totală de tot ceea ce înseamnă rațiune, o lipsă a înțelepciunii și a acceptării vieții așa cum este, nu doar o idealizare a ei. Oricât ar încerca autorul să le înfățișeze în postura de victime pe unele eroine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
când se tânguia.”693 Nu poate fi o martiră, este cel mult o femeie pe care rușinea de a fi public blamată o determină să aleagă sinuciderea. Nu avea cum dovedi că se opusese agresorului ei. Este aici și un orgoliu feminin care nu acceptă să fie înjosit cu nimic, ceea ce îl face pe narator să afirme corect că femeile au o credință mai puternică decât a bărbaților. „Personajul Lucreția din Legenda Lucreției aparținând lui Geoffrey Chaucer întruchipează relația dintre cultură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ca cea afișată de Tarquin sau de cei aflați în preajma Lucreției.700 Din perspectiva creștinismului, Lucreția nu mai poate fi însă receptată pozitiv, deși suntem conștienți că personajul aparține lumii păgâne. Fericitul Augustin o acuză de prea multă mândrie sau orgoliu. Lucreția devine o figură pivot în istoria constituțională romană: din cauza violului și a sinuciderii ei, romanii s au ridicat împotriva familiei regale a Tarquinilor și au impus republica. De la Fericitul Augustin înainte, ea a fost percepută ca o figură centrală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna demonicata va fi mult mai vulcanică, mai pasională, nu va accepta să devină o sacrificată pe altarul orgoliului masculin. Personajul feminin negativ luptă și vociferează, își folosește 720 Ibidem, p. 6. 721 Ibidem, p. 2. 722 Ibidem, pp. 8-9. (trad. n.) 723 Ibidem, p. 9. 724 Ibidem, p. 13. 725 Ibidem, p. 14. 196 inteligența practică și domină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 353. 795 Ibidem, p. 354. 796 Ibidem. 797 Ibidem, p. 356. 216 Urmează voii tale; eu te-ascult.”798 Deși admirabilă în acceptarea rolului de soție și de conștientizare permanentă a propriei origini, fără pretenții de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ei, pe care reușește cu dibăcie să le materializeze, dar pierde din valențele pozitive pe care le dobândeau alte personaje din aceeași tipologie, datorită rapacității de care dă dovadă, urmărind doar finalitatea îmbogățirii personale, abuzând de încrederea și credulitatea celorlalți. Orgoliul și minciuna sunt alte păcate de care se fac vinovate unele personajele feminine din operele puse în discuție. În povestirea a opta a zilei a doua, Gualtieri, conte d’Angers, își înlocuiește stăpânul, regele Franței, la curte, atât timp cât acesta este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]