3,831 matches
-
guler burjuiesc, de vizon, ci cu reverașe cuminți, demne, urmașe ale tunicilor leniniste. Elegante, nu? Regele Mihai, adolescentul în uniforma comandantului armatei române, își inspecta frontul, pilotîndu-și singur avionul. Ce vedetă a Hollywood-ului putea concura atunci această eroic maiestuoasă talie... Ostașul român arată oarecum altfel după '89. Aproape am și uitat ținuta soldatului, a ofițerului dinaintea războiului, pînă să dea peste ei hoardele altaice, pînă să-i îmbrace cu haine croite în taiga slugile de-aici ale rușilor, aproape am uitat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceeași. Ce afront adus, în continuare, după decenii de mascaradă propagandistică, nobilului oraș. Prin această imagine de verificată insolență răsăriteană! Copil, am trăit în cultul unei imagini încîntătoare. Prin noblețe, prin discreție: cea a regelui-copil, cea a regelui-adolescent, în uniforma ostașului crud, peste care urma să vină tăvălugul istoriei. Frumusețea necontrafăcută a începutului este acum, în anii senectuții, efigie veșnică. Efigie dur și îndurerat cioplită. Așa cum am văzut-o în balconul sub care mulțimile unduiau. Regăsindu-se. Fotografia lui Eugen Ionescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ironistului din reputatul critic, ci doar al bietului om pe care, probabil, chiar îl dureau tălpile. 5 mai L-am zărit de Înviere, la "40 de Sfinți", în mulțimea care blocase strada. Fusese, o viață, salariat al județenei de partid. Ostaș vechi, hîrșit în urdorile ideologice. Lumînarea de sub bărbie îi lumina dur fața, imprimîndu-i nu știu ce extatică atenție. Credea, oare, în ceea ce făcea acum? Crezuse, oare, în ceea ce făcuse dincolo, o viață? L-am pierdut în mulțime. Ceaușescu. Imediat după 1989, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E foarte bine că în locul hidoasei statui a ostașului eliberator, de la Copou, mutată, mă rog, respectuos, în Eternitate, nu s-a pus nimic. De obicei se găsesc soluții neinspirate: să topim opera lui Ceaușescu și din ea să tipărim opera lui Eminescu; să dăm jos statuia ocupantului și pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rog, respectuos, în Eternitate, nu s-a pus nimic. De obicei se găsesc soluții neinspirate: să topim opera lui Ceaușescu și din ea să tipărim opera lui Eminescu; să dăm jos statuia ocupantului și pe locul ei să ridicăm statuia ostașului român (care? aliatul Germaniei? aliatul Rusiei?) Soclul din Copou, pe care a tronat eliberatorul cu ciubote și pistol automat, să rămînă așa, pustiu, memento al năpăstuirii noastre. Umilele (dar mîndrele) statui ale primului război mondial. Proliferînd, atunci, în mai toate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
codul sovietic al manierelor elegante recurgea subit la garderoba decadentă: Hrușciov descălțîndu-și luxosul pantof de ștaif mic-burghez și amenințînd cu el Adunarea ONU. Știa prea bine Nikita că într-un conclav subțire ca acela n-o putea face cu cizma ostașului eliberator. (O lacună istorică totuși: nimeni nu ne-a lăsat mărturie a ce mirosea pantoful persuasivului orator.) Cît de bizară ne pare nouă, azi, recuzita de atelier a pictorilor de altădată! Pentru natură moartă, mai de fiecare dată cam aceeași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîrcotaș puseu primăvăratic să trecem subit la altceva. Nu ați uitat (cei care de obicei nu uitați) cum a amenințat drăguțul de Hrușciov plenul ONU: cu pantoful. Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului sovietic eliberator (factor agravant în înfundarea pușcăriei de către glumețul epigramist), dar nimic nu ne împiedică (cu atît mai puțin, azi, pușcăria) să ne imaginăm, olfactic, starea încălțărilor lui Nikita însuși. Și, mai mult, impresia produsă în areopagul subțirilor lumii de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însuși exersase. Era în vremea cruntă a tranșeelor. "Îmi exersam mania desenînd pe o cutie de orologiu pe jumătate lăcuită; am "atacat-o" cu creioane colorate, și ele foarte proaste. Pe suprafața rebelă creionul nu mușca o dată din cinci; dar ostașul e răbdător. Desenam pe Adam și Eva de fiecare parte a unui trunchi noduros, unde, de altfel, ostenind mereu, apăru forma unui șarpe. Adam și Eva, după ce m-am străduit să aplic culoarea, au fost la fel, un soi de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Copou. Cu sprijinul comandantului de atunci, al domnului Colonel Cioară, imediat după decembrie 1989 (după Revoluție), la arhiva armatei s-a găsit exact aceeași listă, echivalentă nominal cu cele 124 de nume și gradul militar menționat alăturat al acestor ostași căzuți la datorie. Astfel, am neglijat toate celelalte lucrări ale bisericii, grav avariată și deteriorată, atât în corpul clădirii, dar, mai ales, la acoperiș, și am purces la drum spre Oradea și Simeria, unde am comandat două plăci de marmură
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu o cerință de bază din programul Sfatului Țării. Până atunci, era necesar a se îmbărbăta armata română (90 % din cadrul trupei era formată din țărani) în preajma marii confruntări. Marile victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz (iulie-august 1917) au dovedit forța ostașului român care, înzestrat și mai bine pregătit decât în 1916, încurajat prin înscrierea în Constituție a reformelor democratice și, mai presus de toate, animat de cel mai fierbinte patriotism izvorât din apărarea pământului strămoșesc, a arătat cotropitorilor că „pe aici
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
telegramă conducătorului statului, exprimându-și întreaga adeziune și recunoștință: „În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a întregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și stăruința domniei voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și stăruința domniei voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România ! Trăiască viteaza noastră armată !”. Presa a reflectat reacția populară amplă la vestea intrării în război, anunțată în mai multe rânduri la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
românii în retragere ; desantele au determinat trupele române să respecte cu strictețe condițiile prevăzute de acord pe timpul retragerii lor. Lansarea desantului a fost urmărită de toată populația centrelor populate din împrejurimi ; populația îi săruta și-i sălta pe comandanții și ostașii roșii, își exprimau bucuria de nedescris. În zilele ce-au urmat - 29, 30.6 și 1, 2.7 - trupele frontului au ieșit consecutiv : spre sfârșitul zilei de 29.6 primul eșalon a ajuns la r. PRUT și a ocupat - Br
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că În lupta aceasta, Traian , văzând că nu mai au ostașii lui cu ce să-și lega rănile, Își rupse cămașa de pe el și-o Împărți răniților. Și totuși nu-i biruință. Împăratul privește trist, după bătălie, departe, În munții dușmani, la marea cetate ce n-o poate Încă cuprinde. Dar
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de nici nu le zărești ! Și așa de binem scriem cu ele, că Îndată ce le trimitem la dușmani, le tăiem pofta să mai vie pe la noi ! -Bravo, români ! - zise vodă cu bucurie. Se vede că vă iubiți țara. Cu așa ostași, nu mă tem de nici un dușman, care ar Îndrăzni să ne calce hotarele ! MIRCEA CEL BĂTRÂN ȘI BAIAZID Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, a domnit Între anii 1386 și 1418. Dârz apărător al pământului strămoșesc, Mircea cel Bătrân, În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel ? Încearcă-mă, Măria ta ! Toți rămaseră uimiți când săgeata lui Mândricel doborî pasărea din zbor, când nici unul din ostași nu-l putu doborî, când calul nărăvaș nu reuși să-l arunce din șa. Plin de bucurie, Țepeș Îl Întreabă: Unde ai Învățat să lupți așa, Mândricel ? Aici, În Țara Românească, Măria ta ! Și cine te-a Învățat oare ? Codrii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
după ce mi-ai ucis zeci de luptători ? Nu, pașă ! Vreau numai să mor pe pământul meu. Voi trece Dunărea Înot și mă voi duce la domnul meu, cerându-i să-mi ia viața. Astfel, mi-o voi lua singur : un ostaș nu trebuie să cadă niciodată prins. Și dacă minți ? Un ostaș de-al lui vodă Țepeș nu minte, pașă ! În fața lui Țepeș, Mândricel povesti totul. Apoi Își scoase pumnalul și și-l Înfipse adânc În inimă. Căzu cu brațele desfăcute
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să mor pe pământul meu. Voi trece Dunărea Înot și mă voi duce la domnul meu, cerându-i să-mi ia viața. Astfel, mi-o voi lua singur : un ostaș nu trebuie să cadă niciodată prins. Și dacă minți ? Un ostaș de-al lui vodă Țepeș nu minte, pașă ! În fața lui Țepeș, Mândricel povesti totul. Apoi Își scoase pumnalul și și-l Înfipse adânc În inimă. Căzu cu brațele desfăcute, Încercând parcă să cuprindă tot pământul țării. Țepeș Îi sărută obrajii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
parcă să cuprindă tot pământul țării. Țepeș Îi sărută obrajii și porunci alor săi ca viteazul Mândricel să fie Îngropat cu mare cinste : În inima codrului, La poalele muntelui, Sub albastru cerului În murmurul apelor, Cum e drag voinicului. UN OSTAȘ DE-AL LUI ȚEPEȘ În timpul luptelor de hărțuială pe care le purta Țepeș cu turcii, conduși de Însuși sultanul Mahomed, un soldat român căzu prizonier și fu adus Înaintea sultanului. Acesta Îl Întrebă răstit: Spune, ghiuare, pe unde se ascunde
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
printr-o pustietate de la Dunăre până la Vaslui și slăbiseră foarte. Turcii și-au așezat tabăra lângă Podul-Înalt. La câteva zile după Anul Nou, era o negură, s-o tai cu cuțitul. Ștefan-Vodă, bizuindu-se pe mintea lui și pe vrednicia ostașilor, a trimis, cu mare fereală, În spatele puhoiului turcesc oameni anume, care să amăgească dușmanul prin chemări de război din trâmbițe și buciume. Cum stătea tabăra turcească așteptând, iată că izbucnește mare sunet de război În Lunca Bârladului. Socotind că oastea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
acesta este Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei. Ce apă este asta ? Întreabă domnul Ștefan. E Putna, Măria ta - răspunde oșteanul din frunte. Mai mergem mult ? Cum poruncește Măria ta. Ajungând pe malurile Putnei, În dulcea și frumoasa Bucovină, Înconjurat de ostașii săi, viteazul domn se sui cu dânșii pe o muchie de deal. Porunci apoi la doi dintre arcașii cei mai voinici să-și Încerce puterea. Copii, trageți! Astăzi vreau să mă-ntrec În arc cu voi, zise Ștefan. Voinicii Își
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
trecea printre două dealuri acoperite de păduri. Valea era Îngustă și mlăștinoasă. La intrare era un pod lung de lemn peste băltoacele Neajlovului. Mihai trecu podul și se așeză În strâmtoarea aceasta, ca Într-o cetate. Puțini erau la număr ostașii lui, dar inimoși, Încercați În luptă, cu multă iubire de țară și hotărâți cu toții a-și da scump viața. Împărțiți În cete, așteptau pe vrăjmaș și-și plănuiau loviturile. A patra zi, pe la nămezi, pândarii de pe măguri zăriră dinspre Giurgiu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
strălucită din istoria lor.” NICOLAE BĂLCESCU PREDA BUZESCU Preda Buzescu a fost unul dintre cei mai curajoși căpitani ai domnitorului Mihai Viteazul. El Își iubea mult țara. De aceea, În toate bătăliile cu dușmanii era printre cei mai viteji, iar ostașii săi Îl urmau cu Încredere. Iată cum a descris Dimitrie Bolintineanu una din luptele Împotriva tătarilor: De trei zile lupta n-a mai Încetat, Și tătarul pare c-a Înaintat. Dar Buzescu Preda vede cu durere, Floarea românimii ce pe
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
o secure mică Și lovind pe Preda, pavăza Îi strică. Dar el cu măciuca astfel Îl lovi, Încât deodată căzu și muri. Iar după aceasta, oastea românească Pleacă și Învinge hoarda tătărască. versuri de D. Bolintineanu Cuvinte: floarea românimii = tineri ostași români; ager armăsar = cal iute; pavăză = scut, apărătoare din metal; hoarda tătărască = o ceată de tătari Înarmați. CÂNTECUL LUI MIHAI VITEAZUL Mihai Viteazul a fost domn al Țării Românești. În fruntea armatelor sale, el a reușit, pentru prima dată, să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mistuit, Câți dușmani au prăpădit ! Poezie populară Cuvinte: Stambulul = fosta capitală a Turciei, azi orașul Istanbul a mistui = a distruge, a nimici MOȘTENIREA URMAȘILOR după Petru Dumitru Popescu Mihai Viteazul era domnul Țării Românești. Bucur, Radu și Cârlan erau trei ostași credincioși și viteji. Domnitorul a dat steagul Țării În grija lor. El le poruncește: Să nu Îl pierdeți niciodată În luptă! Suntem trei, Măria Ta. Dacă am să cad eu, zise Bucur, are să-l ducă Radu. Am să Îl port
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]