19,586 matches
-
a Tatălui și a Fiului și a Sfântul Duh.(Tainele inițierii) De aceea cea mai mică biserică devine Ierusalimul ceresc. Iisus Hristos ne mântuie nu în primul prin învățătura Lui ci în prin Persoana Sa, care a zis: Eu sunt pâinea vieții (Ioan 6,35). De aici rezultă inseparabilitatea operei și învățăturii Lui Hristos de Persoana Sa, și acesta este un principiu dogmatic. Domnul Iisus Hristos nu a venit să ne dea numai o gnoză, o cunoștință, un cod moral, sau
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
Articolele Autorului Bunătatea Bunătatea-și poartă straiul Și discret îi este traiul! N-are tobă să răsune Pentru faptele din lume. Unii cred că e prostie Să dai cu mărinimie Fără să aștepți răsplată Pentr-o lacrimă vărsată... Bunătatea este pâinea Ce-a hrănit atâtea guri Ea se-mparte cu blândețe Nu cred c-ai putea s-o furi. Bunătatea-i temelia Pe care se-nalță podul, Din caușul palmei ei S-a umplut mereu năvodul. Omul bun are de toate
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
căror materializare sacrifică totul - inclusiv valorile democratice pe care susțin că le apără - calcând în picioare aspirațiile celorlalți. Dar, revenind la înțelepciunea poporului roman condensată în proverbe, mă văd nevoit să conchid că „Nu e prost cel care mănâncă cinci pâini, ci acela care i le oferă”. Nenumăratele frustrări pricinuite de „lumea” în care doream cu ardoare să ne integrăm, m-au determinat să mă bucur la gândul că - din punct de vedere al timpului fizic - nu mai am înainte-mi
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
mai ciocni în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii, împrăștiați de friguri și sorcoviți de cîini, voi, care știți răsplata și flegmei și sudorii, voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini, mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul, ... Citește mai mult La ora cînd flașneta se duce să se culceși Foișorul focuri mai stinge doar în vis,cînd porumbeii sorții pe cronici de Neculcevor să-și ridice cuibul cel din
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mai ciocni în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii,împrăștiați de friguri și sorcoviți de cîini,voi, care știți răsplata și flegmei și sudorii,voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini,mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul,... XVII. NU SÎNT ACELA, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. În ochiul meu jilav dorm cîmpiile și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. V-am spus de mult, nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales că bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase ciuruite de molii, visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic. A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui, l-a
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje ... Citește mai mult V-am spus de mult,nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci,în vremurile astea se poate interpreta orice,mai ales că bătrînii boieri ai speculațieimai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină,îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei,strînși în halatele de mătase ciuruite de molii,visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic.A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui,l-a
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
minereu, ce porneau de-a lungul galeriilor spre stațiile de suprafață. Acel material dislocat din stâncă, era privit cu sfințenie, ca rod al muncii normate, nădăjduind ca acea muncă să fie răsplătită cu salarii, cu care muncitorii să-și cumpere pâine caldă pentru copii lor. Privită astfel, munca minerului era o preocupare sfântă, întocmai ca cea a agricultorului, sau cea a oierului. A avut ocazia să se facă om bogat, descoperind un filon de bulgări de aur pur, eveniment ce a
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
de frumusețea ei, Nici n-am jignit-o cu nimic vreodată, Scriu prietenii și scriu dușmanii mei Și bucuria mi-a rămas curată! Nu port la nimeni ură pe pământ, E loc destul sub soare pentru toți, Cu sufletul ca pâinea caldă frânt, Scriu și eu, citește-mă când poți... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Scriu și eu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate
SCRIU ȘI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383334_a_384663]
-
sunt inventate. Mi-au furat idei și alții, Fel de fel de inovații, Și- au inventat pentru voi Felurite chestii noi: Flacăra chibritului, Pârțul, vârful cuțitului, Umbra, dosul căciulii, Șiretul fără capete, vârful sulii, Oftatul, șarpele cu mâner, Coaja de pâine, pietroiul de fier, Codița prunei, gaura inelului, Coclenderul, pieptenele chelului, Mi se datorează, în parte, tot mie, După cum toată lumea știe, Dar nu vrea să recunoască... L-am lăsat să bălmăjească, Să-și strige frustrarea și ura... Așa își pierd unii
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
nici măgari: catâri încăpățânați. Și violenți, efect al unei metisări nefericite. Sunt gata să-mi ia gâtul în orice clipă. Îi simt infinit mai străini și mai nemernici decât pe ultimul localnic pur: acesta știe că tatăl lui a mâncat pâine de la tatăl meu, tatăl tatălui său de la bunicul meu și tot așa șapte generații; noi am fost unii stăpâni și alții slugi de când e locul, asta leagă. Corciturile, în schimb, mârâie: tot timpul aduc vorba de onoare, de virtute, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poate să vină: ești singurul care știe cum arată. În roman, nu are chip. Numai picioare. Veți sorbi împreună supa în care ți se pune mereu bromură sau altceva - și în ceai se pune, în aluatul din care se frământă pâinea, precis, fiindcă nu mai simți dorința. Vei întreține cu Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui - pentru asta - să ascunzi, repede, între buza superioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Vor să te scoată nebun. Te-au scos. Pentru că ți-ai mâzgălit notele de plată! Oripilat de neputința de a face față creditorilor; de indiferența editorilor, care ți-au întârziat plățile. De lipsă de perspectivă: zile în șir, mănânci doar pâine, nu mai cumperi ziare, cărți, nu mai ieși din casă, ți-ai alungat prietenii(!Ă, iubita(?Ă; cu rujul ei ai desenat - după fuga sa precipitată - un dublu K, pe un perete întreg: medicul-Castelan a fotografiat asta pentru studiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
altă carte. Despre ciumă s-a scris destul, iar drogurile erau încă departe, pe vremea Magistratului. O revoluție: nimic mai potrivit pentru crimă! Întâi, o repetiție. § Cineva i-a sugerat Magistratului să deschidă o școală de gladiatori! Să organizeze spectacole! Pâine și circ! Să consume energiile malefice ale mulțimii în acțiuni benefice. Cine vrea violență să lupte în arenă. Organizat; pe bani mulți, pentru liniștea Stațiunii. De peste două luni, vreo douăzeci de bărbați tineri și puternici, supravegheați de către un specialist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de Academia lui Platon! Suntem doar un mic grup care se reunește, din când În când, pe timp de seară, după ce ne-am dus la bun sfârșit meseriile noastre, ca să vorbim despre subiecte virtuoase. Încercăm să Împărțim Între noi acea pâine a Îngerilor pe care fiecare a scos-o din propriile studii. Suntem cu toții maeștri În artele noastre, ajunși la Florența pentru Studium-ul general. Dante Își menținu un aer indiferent. — Nu credeam că la Flrența există o universitate. — Și totuși ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poetul Îl concedie cu un gest. Dante repuse actele În scrin, promițându-și să aprofundeze acele informații. Apoi o porni spre sala de adunare. Pășind de-a lungul porticului, respira adânc aerul proaspăt al dimineții, adulmecând mirosul focurilor și al pâinii. Se chinuia să Își alunge din minte imaginile de peste noapte, Încercând să se concentreze asupra dezbaterii care Îl aștepta În Consiliu. Trebuia să fie convingător, dacă voia ca speranțele de carieră politică să nu-i fie periclitate. Avea să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-ne, mai curând, ce opere te gândești să Întreprinzi, În puținele ceasuri de zăbavă pe care ți le lasă Îndatoririle dumitale de cârmuire? — Mă gândesc la o scriere În care, ca Într-un banchet, i se va Împărți oricui dorește pâinea științei, răspunse Dante. — Un banchet? Întrebă un glas care Îl determină să se răsucească. În spatele lui Își făcuse apariția Cecco Angiolieri. Ai fi putut crede că, până În clipa aceea, stătuse ascuns sub masă, ori că imitase pășitul fără zgomot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de insecte din preajmă nu părea să se deosebească prea mult de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi depusese În față un platou din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai. — Și iacătă și vinul, adevărat nectar al sfântului Dionisie! exclamă adăugând o carafă de teracotă ieftină și umedă. — Dionisos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simple din lemn, iar alții ghemuiți pe pardoseală, cu toții adânciți În ascultare. Tocmai fețele lor uimite, fețe simple, de oameni de la țară, Îi atraseră atenția, Încă Înaintea omului care vorbea. Păreau sub o vrajă. — Messer Durante! Rupe cu noi din pâinea Îngerilor. Apropie-te. Bruno Ammannati se Întrerupsese, iar acum Îl fixa cu o expresie inspirată. Numele său nu părea să fi suscitat vreo reacție deosebită În rândul celor de față. Doar câțiva credincioși se mărginiseră să Îi arunce câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ați trecut cu vederea un lucru, atunci când ați ales-o pe Venus și nu pe Minerva ca muză a consfătuirilor voastre. Iubirea este forța iluminatoare, dar, dacă nu e cârmuită, duce spre pierzanie. Sub semnul Venerei v-ați Împărtășit din pâinea științei. Dar sub același semn a fost asasinat Ambrogio. Dante luă din nou cupa, pe care Între timp cineva avusese grijă să i-o umple la loc, sorbind o dușcă zdravănă de vin. Simțea cum arsura Îi crește, ca și când măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Siena. Trebuia să mă Îndepărtez cât mai grabnic. Dar de ce tocmai la Florența? — Nu aici vine toată lumea? Nu e cetatea unde totul crește? Florinii În sipet, vârfurile turnurilor, pântecele femeilor? Unde totul se adună și se Înmulțește mai abitir decât pâinile și peștii Domnului nostru? Dacă Hristos ar fi fost pe malurile Arnului, În loc de balta aceea de Tiberiada, le-ar fi preparat discipolilor săi fazani și limbi de cerb, nu câte un codru de pâine. Aici e de lucru și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și se Înmulțește mai abitir decât pâinile și peștii Domnului nostru? Dacă Hristos ar fi fost pe malurile Arnului, În loc de balta aceea de Tiberiada, le-ar fi preparat discipolilor săi fazani și limbi de cerb, nu câte un codru de pâine. Aici e de lucru și pentru mine, sunt sigur. Nevoia și necesitatea sunt cei doi cai care trag la carul meu. — Doar n-o să-mi spui că ai venit aici În căutare de lucru? — Așadar, e chiar adevărat că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
De acum cunoștea acele semnale. — Messer Durante, trezește-te. Poetul se grăbi să deschidă și se pomeni față În față cu Bargello, gâfâind, Îmbrăcat În armura obișnuită. Acum, În lumina clară a zilei, Înveselită de cântecul păsărelelor și de mireasma pâinii abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva din privirea lui Îl ferea de ridicol. Era frica. Ochii apăreau injectați de sânge, iar partea de chip vizibilă sub coif era de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune. Dar ia gândește-te cuvioșia-ta și la noi, cestelalți, care nu știm carte și umblăm mai mult cu vorba: ne fură cărțile pâinea de la gură? Ne fură! Păi?! — Geaba povestesc eu, spre pildă, la o curte de boier despre Alexandru Machedon - adăugă povestitorul numit Surduc, dacă boierul mă oprește, scoate Alixăndria și zice c-a citit-o, sta-i-ar tomu-n gât! — Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o parte fără carte. Și-n părțile fără carte să ne sloboadă pe noi, povestitorii. Cine vrea să-nvețe, să treacă-n partea cu carte, iar cine vrea s-asculte, să stea în partea fără carte. Mâncăm și noi o pâine, vă faceți și dumneavoastră damblaua. Zic bine au ba, preacuvioase? Nu zici rău - încuviință Metodiu. Dar ce vă faceți dacă și noi, ăștia cu carte, am vrea să venim câteodată să vă ascultăm? Asta nu! - se burzului povestitorul numit Stejeran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]