8,628 matches
-
iute de pământ ud... umbre dese de copaci, câteva stânci... toate îi așteptau. Ținându-se de mâini, care cum apucaseră, țâșniră cu toții prin poarta miraculoasă. Mintea fiecăruia era cuprinsă numai și numai de un preaplin de bucurie și recunoștință! Așa pășiră în lumină cu toții... * Aproape se înserase. Americanul se dezmetici primul. Făcu prezența: Papa și Babacul zăceau rezemați de câte un trunchi, Flower-Power și Miramoț erau așezate cuviincios lângă un zmeuriș, Solitarul bloca poteca, Patriarhul dormea cu capul pe un bolovan
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
noi de resemnare. În goana după posturi plătite și călduțe Au sugrumat din fașă tot ce le-a stat în cale Și cocoțate-n funcții... sălbatice maimuțe, Se leapădă de vină și-nvățături morale. În locul unde îngeri cu lacrimi înghețate Pășesc spre veșnicie din lumea cea murdară, Spre ce ne îndreptăm? Întreb cu simplitate... În ce coordonate se află a noastră țară? Doar plâns și neputință acoperă obrazul Acestui neam sortit să-ndure nedreptate, Te rog pe Tine Doamne, ne schimbă
UITAŢI ÎN ÎNTUNERIC de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377465_a_378794]
-
Femeia și-a văzut de drum, fără să știe nicio clipă că este urmărită. Drumul spre casă trecea printr-un gang întunecos dintre două blocuri. Mersese de multe ori prin acel loc fără să se întâmple ceva rău și acum pășea fără grijă, era chiar bucuroasă că-l informase pe avocat cu ce se ocupa directorul și supraveghetorul. Aproape de ieșirea din gang o siluetă s-a desprins de lângă perete și a prins-o cu o mâna pe după gât ținându-i cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IARNĂ ÎN DOI Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce viscol e afară, iar noi doi, Întroieniți de ani și de rutină Pășim înspre apusuri triști și goi, Acoperiți de-a timpului patină. Ni se așază iarna grea în suflet, Cărările spre inimi nu găsim, Aprinde-o torță, fă al nostru umblet Să fie luminat, de rătăcim! Și viscolește-mi temerile toate, Pune
IARNĂ ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377466_a_378795]
-
atmosferă Care făceau din negru roz. Persecuții și prigoane Pentru școliți și gospodari, Patru criminali icoane ***) Și trădători în posturi mari. Cu străinii peste țară Și cu românii-n pușcării Și propagandă proletară Ce-nvrăjbea părinți cu fii. Spre comunism pășeam de zor, Cu proști-n vârf aduși de val, Poporul la cheremul lor Și floare țării la canal.****) Deodată parcă, în sfârșit, (Sperau chiar uni dintre noi) Că vine omul potrivit Ca să ne scape de nevoi. Dar lacheii-l înconjoară
LECŢIA DE ISTORIE 1 de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377507_a_378836]
-
eu însămi când sămânță mea a fost de Mântuitor aleasă și pusă în traista timpului spre semănare și rodire. Eu nu sunt decât întruparea unui gând Ales nu știu Doamne dacă vreodată voi fi vrednica de alegerea ta pe drum pășesc când drept când strâmb uneori ridic ochii alteori îi plec uneori mă simt împovărata alteori alerg dar în clipele mele de lumină îți mulțumesc Doamne pentru toate bunele și relele și că și în clipa dintâi mă rog să-mi
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
cuvânt.Vremelnic om.Cum aș putea să nu rămâneu însămicând sămânță meaa fost de Mântuitor aleasăși pusă în traista timpuluispre semănare și rodire.Eu nu suntdecât întruparea unui gând Alesnu știu Doamne dacă vreodatăvoi fi vrednica de alegerea tape drum pășesc când drept când strâmbuneori ridic ochiialteori îi plecuneori mă simt împovărata alteori alergdar în clipele mele de luminăîți mulțumesc Doamnepentru toate bunele și releleși că și în clipa dintâi mă rogsă-mi fii mereu aproape.Doamne, păstrează-ma în grijăiartă-mă dacă
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
râde râsul, Și dacă cerul s-ar topi din noi Și dacă lacrimile toate ar vindeca cuvântul din noi doi, Și dacă îmbrățișarea ta ar fi o candelă aprinsă, Mereu aș fi lumină ce m-ar veghea din umbra Ta. Pășești la poarta trecerii dintre cei vii și cei morți Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci și nu porți, Pe drumul pe care tu acuma îl socoți. Decât iubirea care vecinic te va lumina
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
VII Cerul din toamnă mă ridică la Tine, Și cad frunzele de atâtea suspine Clătinând în adierea stelară, O lumină din lumina Ta clară. Și e toamnă din toamna de ieri, Încărcată de atâtea veri, În covorul cel moale am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare, Iară păsările mii au plecat călătoare Spre un țărm de lumină mai mare. Și te-aștept când e dorul mai tare, Ca să vii, printre frunzele ruginii. MĂ
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
cearcăne la ochi ca după plâns, și cu mersul nesigur. Când profesorul Condurache a trecut pe lângă ea, doar a strâns-o de mână în tăcere transmițându-i astfel solidaritatea sa și că este la curent cu evenimentele din familia ei, pășind mai departe spre clasa unde avea curs, ținându-și catalogul și culegerea de matematică sub braț. Gestul colegului și prietenului său îi aduse pentru câteva secunde o strălucire în ochi și puțină culoare în obrajii livizi. Nu se simțea singură
ROMAN , CAPITOLUL NOUĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377514_a_378843]
-
Publicat în: Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului La această adresă, nu locuiește nimeni... Obosit, soarele mângâie amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu flori. Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer jucau șotron cu tristețile trecătorilor
CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377590_a_378919]
-
trebuie să fie indiferent” își găsește expresia în mod elocvent tocmai în conținutul acestei cărți, pe care, personal, o consider de o înaltă ținută nu numai jurnalistică, dar și civică, patriotică. Știut este că titlul oricărei lucrări ce urmează a păși în lume este deosebit de important, el fiind cel care vinde (nu în sens mercantil, desigur) în mare măsură respectiva apariție editorială. Mărturisirea faptului că această carte putea foarte bine să se numească poate altfel (sunt înșiruite nu mai puțin de
„SCRISORI DIN PREZENTUL MEU” DE LUCIA OLARU NENATI de VASILE FLUTUREL în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377605_a_378934]
-
filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Popescu fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU (1929 – 2010) – ÎMPLINIREA A ŞAPTE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377606_a_378935]
-
Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului CÂND TE-AM ÎNTÂLNIT PE TINE Când ți-am întâlnit iubite, Zâmbetul și-a ta privire, Am văzut sub tălpi venite, Mii de căi spre nemurire. Prin miros de tei pășeam Desculță și fericită Pe privirea-ți eu călcam, Fiindcă mă simțeam iubită. Mi-ai făcut cale prin umbre, Peste cer tu, mi-ai făcut, Iar din nopți și zile sumbre, Clipe dulci cum n-am avut. Mi-ai lăsat cuvinte
CÂND TE-AM ÎNTÂLNIT PE TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377663_a_378992]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PĂȘIND PRIN GHETSIMANI Autor: Victor Bragagiu Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului Îmi pătrunde până-n cuget frigul, Haina-mi este jilavă în vânt, Doamne, Tată, sunt atât de singur În această beznă pe pământ. Luna
PĂȘIND PRIN GHETSIMANI de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377675_a_379004]
-
mi-i rușine Că sunt alții mult mai necăjiți. Eu mă țin, Părinte, pe picioare Și pe Cale încă merg și... vin... Doar un picur de-aș primi de Soare... Dar mai răbd căci vreau așa puțin... Victor Bragagiu Referință Bibliografică: Pășind prin Ghetsimani / Victor Bragagiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Victor Bragagiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PĂȘIND PRIN GHETSIMANI de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377675_a_379004]
-
înapoi, nu-i așa mami? Gheorghe o strânse pe Laura în brațe și, cu glas trist, le ură drum bun și să aibă grijă de ei. O luară încet către stația de autobuz, urmăriți de ochii triști ai bunicul. Ionuț pășea țanțoș cu rucsăcelul în spate și cu Pufi în brațe și, oricui îl întreba unde pleacă așa echipat, răspundea mândru: - Mergem la bunica și o să mergem cu trenul! Era fericit că o să călătorească cu trenul și că o să poată vedea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]
-
poetul Adrian Păunescu, de exemplu, venit din America, în trecere prin Paris, nimic nu-l impresionează: „O privire și-atât, și-a făcut o impresie, nu se arată copleșit și, cu aerul omului venit de pe un continent prosper și puternic, pășește mai departe, sceptic și încruntat, prin bătrâna capitală a Franței. Pentru el (mi s-a părut) nu există un mit al Parisului și nici un complex spiritual legat de el. Bătrâna mătușă îl cam plictisește...”. La fel de departe de mit este, abia
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
plâng între azi și ieri Ești răsărit pe pleoape, lacrimă-n noapte Te aud când plângi deși-mi vorbești în șoapte. Să nu mă întrebi de ce zâmbesc ochii mei Anotimpurile au simfonii cu tine și miros de tei Când Luna pășește cu mine pe poteci de gând Eu plâng cu ea și mă trezesc...oftând. Imi cântă toamna prin foșnete de vânt Cerul sărută cu lacrimi ochiuri de pământ O candelă aprinsă e-n sufletul meu Eu rătăcesc pe alei de
ÎN PALME DE TIMP de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378341_a_379670]
-
ca tu, Poezia mea, să te integrezi permanent condițiilor și principiilor viețuirii oamenilor ca să le poți apoi depăși, că de aceea am zidit în tine veșnicia! Nu trebuie să te mulțumești cu puțin și lasă cititorii ca, împreună cu tine, să pășiți mereu înainte pentru dezvăluirea și experimentarea a ceea ce există subiectiv și actual în tine, cu care să luminezi realitatea prezentului și viitorului. Numai așa vei reuși să controlezi și să impui identitatea noastră legendară alături de cea a cititorilor. Pentru că numai
POETUL ȘI VIITORUL POEZIEI SALE de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378344_a_379673]
-
E prea curând, din gânduri, să te chem, Căci puerila, blânda-mi insistență, Nu m-a convins dacă a ta absență E binecuvântare sau blestem. E prea târziu, acum, să mă dezleg De nopți târzii, când te aveam sub tâmple, Pășind timid prin visurile-mi simple, Croite de un solitar strateg. Cândva credeam că ai aprecia Dacă ți-aș spune că-ntre cer și soare, Surâsul tău, sublima închisoare, E singurul temei de-a mai spera. Străină sunt chiar și de
E PREA DEVREME... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378360_a_379689]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > SĂRUTUL DIMINEȚII Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sărutul dimineții, ce anunță furtună de iubire, îl aștept demult și atâta-i de firesc, încât, zâmbesc, pășind din nou, în amintiri, gândind la tine. Am putut privi, în liniștea nopții, răcoarea ceții, învăluindu-mi sufletul, cuprins de nostalgii, pe-aceeași muzică, a timpului trecut, a timpului piedut, în care, rămas-am și eu prizonier. Nu-i nimeni
SĂRUTUL DIMINEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378380_a_379709]
-
el. Așadar, Eminescu era singurul Eminovici care frecvență acum gimnaziul. Se poate însă că ceilalți frați să fi rămas în Cernăuți, așa cum vă face mai târziu și Mihai, spre a se pregăti în particular. Cand, directorul Ștefan Wolff a văzut pășind în cancelarie și pe Mihai, a exclamat, mirat: "Și acesta e tot un Eminovici!" După ce tată-său l-a înscris, a umblat desigur să-l pună undeva "în cost". Cât fusese în școala primară, Mihai șezuse la Aron Pumnul, unde
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > RUGĂCIUNE Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Dă-ne Doamne numai bine Ca pășind prin viață noi. Să uităm clipe peline. De necazuri și nevoi. Dă-ne vlagă-n bătrâneți Și ani mulți cu sănătate. Fiindc-a noastre tinereți Ne ascund ! ... Dar pe la spate ! Tu mai lasă steaua mea Să lucească înc-o vreme. Și-
RUGĂCIUNE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378399_a_379728]
-
golesc. Mai lasă-mi câteva secunde, Să te învăț să zbori pe vise vii, Nu te ascunde-n întuneric, Simte fiorul trăirii de a fi. Mai lasă-mi câteva secunde, Să îți deschid privirea, Nu te uita în urma ta acum, Pășește în față și simte fericirea. Citește mai mult Mai lasă-mi câteva secunde,Să pot să-ți spun ce îmi doresc,Nu crede-n vorbe mute,De care alții se golesc.Mai lasă-mi câteva secunde,Să te învăț să
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]