4,130 matches
-
Nici măcar nu ați rămas la același nivel, ba din contră, vă scufundați pe zi ce trece. Și vă spunem noi ce urmează, pentru că știm, nu sunteți nici primul și nici ultimul căruia i se întâmplă nefericirea, exact același lucru au pățit și marii soliști ai Franței, ai Italiei, ba chiar și ai Germaniei. Tangoul e pe moarte, și oricât vă doare, vă înțelegem, trebuie să recunoașteți că jazzul este acum la modă. Melodiile vesele încântă lumea, pline de zâmbete și de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a făcut cu mult mai puține compromisuri decât apoi, când a avut realemnte putere și când, În două rânduri, timp de vreo unsprezece ani, a condus destinele României. Eu Însumi am colegi, de vârsta mea sau mai tineri, care „au pățit” la fel: s-au ținut tare sub dictatură, deși nu era defel ușor - unii, scriitori și artiști de valoare s-au expatriat! -, ca după, nu numai să facă „greșeli inadmisibile”, derapaje față de conduita lor anterioară, dar chiar să-și părăsească
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și de revista pe care o conduceam, această cameră fără rezonanță Îmi indica tot mai clar că, deși nu eram atacat „direct” de colegii mei și de foștii mei prieteni care dădeau „tonul” noilor „adevăruri” culturale sau politice - precum au „pățit-o” un Sorescu, Valeriu Cristea, Buzura sau Eugen Simion! -, cineva, undeva, nu știu precis unde (deși am bănuielile mele!Ă, hotărâse, ca-n „frumoasele, plasticele, vremuri ale ceaușismului!”, că Breban nu trebuie „băgat prea mult În seamă”! După aceste semne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tipului de reacție pe care „cetățeanul” trebuie să-l „respecte”, trebuia „hrănită”, nu-i așa, astâmpărată, la rigoare adusă la ordine: să nu se creadă că oricine poate face „orice” În societatea noastră „democratică, nouă”! Paul Goma, care a cam pățit același lucru, În forme mai aspre deoarece a fost mai radical decât mine, dar și mai puțin cunoscut, mai puțin prestigios În lumea noastră literară, nu a Înțeles bine ce i se Întâmplă și, fiind cu insistență naiv, cum sunt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”(București)” data =”20/V.75” desc=”C.P.”> Dragă Eugen, Sunt aproape trei săptămâni de când am expediat pe adresa ta material documentar referitor la poetul Tutoveanu și nu am primit confirmarea . Întrucât sunt pățit odată, te rog din suflet scrie pe o c.p. două vorbe, ca să fiu liniștit. Cu dragoste, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”(Varatic)” data =”20/VII.1975” desc=”C.P.”> Dragă Eugen, Noi suntem la Varatic de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Corinne Desarzens îmi povestește în trei limbi (franceză, engleză și rusă) ce i s-a întâmplat aseară. Stilul ei de a vorbi, ușor năvalnic și patetic, în aceste prime zile ale călătoriei îmi place mult. De fapt, ea n-a pățit, slavă Domnului, mai nimic. S-a speriat grozav când au încercat să-i smulgă poșeta de pe umăr, dar cel care a suferit cu adevărat este prietenul ei de la Ambasada Elveției, cu care se plimba prin oraș. „Închipuie-ți, va trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și, respectiv, nord-irlandez, fapt ce îi face pe cei doi să fie, în general, mult mai circumspecți când vine vorba de manifestele pro-independență ale minorităților. Unde mai pui că ne aflăm în „Rusia neguroasă”, și nu se știe ce mai pățești... VASILE GÂRNEȚ: Manifestul pro-cecen al colegilor ucraineni, cărora li s-au alăturat și georgienii, a stârnit mare agitație printre scriitori la cina oferită de organizatori în sala de banchet de la etajul 13 al hotelului Rossia. Eu și VITALIE CIOBANU semnăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nemțoaica blondă de la vagonul-restaurant ne zâmbește de bun sosit, ca o mamă duioasă. Entuziasmul îmbarcării este totuși știrbit de un incident cu macedoneanul Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk. Cu câteva ore mai devreme, o pățise, la fel, și Lasha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, din care cauză, plecarea de la hotel a fost destul de frisonantă. Or, situația lui Anchevski e mult mai disperată. Va trebui să coboare - grănicerii beloruși sunt de neînduplecat - și să se întoarcă după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cazan, smoală și... încornorații fochiști. Suntem invitați să intrăm în niște camere de duș, să lăsăm la curățat hainele de pe noi, ca într-un fel de expiere a trupului. Anita Konka, finlandeza care își poartă cu ea bagajele - prejudecata celui pățit! -, e foarte supărată, îi respinge cu brutalitate pe actori și se grăbește spre autobuzele care ne vor duce la hotel. Attendent-ul turc, Sezer Duru, se lasă purtată pe o targă de actori, le cere apă și le vorbește despre „chinurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de altfel, așa s-a și chemat al doilea volum de versuri al lui Mugur, Romantism, de primul avea eleganța să se dezică, „fusese o comandă socială”, îmi spunea mândru. Crezând înfocat însă în ideologie, crezând „prea mult”, au și pățit-o, de altfel, cerând la una din Conferințele tinerilor scriitori, ce precedau Conferința „mare” a scriitorilor, „drept” de a fi sinceri, de a „relata adevărul integral!” din cele ce se petreceau în societatea românească. Dej și acoliții au reacționat prompt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
soldați din divizia lui Pressan*. Îi întreabă: Unde vă duceți, băieți? Ce căutați aici? Trăiți, domnule general, am venit să cumpărăm niște țuică. Atunci luați repede ce aveți de luat și ștergeți-o, să nu vă prindă ofițerii c-o pățiți. Convorbire, eri, între generalul Prezan și soldați în tabăra de la Zimnicea, după teribila ploaie pe care am avut-o la trecerea podului. Vreți vin? Am să hotărăsc să vi se dee vin în fiecare zi. Mai bine, domnule general, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
informat că moldovenii ocupaseră valea Oituzului și o făcuseră greu de străbătut, din cauza copacilor doborâți care barau drumul. Dacă ar fi făcut imprudența să pornească spre sud, Matei ar fi fost prins în locurile strâmte de la munte și ar fi pățit exact ce a pățit Carol Robert de Anjou la Posada, în 1330. M. Roller, când s-a început publicarea documentelor interne, a spus că abia acum o să vedem noi cât de mare a fost Ștefan și cât de viteaz a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
valea Oituzului și o făcuseră greu de străbătut, din cauza copacilor doborâți care barau drumul. Dacă ar fi făcut imprudența să pornească spre sud, Matei ar fi fost prins în locurile strâmte de la munte și ar fi pățit exact ce a pățit Carol Robert de Anjou la Posada, în 1330. M. Roller, când s-a început publicarea documentelor interne, a spus că abia acum o să vedem noi cât de mare a fost Ștefan și cât de viteaz a fost Mihai. Barbu Câmpina
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi întâmplat dacă el (Ștefan) n-ar fi aflat că prinții creștini și vecinii lui s-ar fi purtat cu el cum s-au purtat. Dar jurămintele lui și învoielile ce avea cu dânșii l-au înșelat, și a pățit ce a pățit. Învoielile și jurămintele ce erau între ei cuprindeau că toți trebuie să fie gata și să ajute acel loc și acel domn împotriva căruia ar merge Turcul. Și, totuși, în nădejdea lor, a urmat împotriva mea (Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dacă el (Ștefan) n-ar fi aflat că prinții creștini și vecinii lui s-ar fi purtat cu el cum s-au purtat. Dar jurămintele lui și învoielile ce avea cu dânșii l-au înșelat, și a pățit ce a pățit. Învoielile și jurămintele ce erau între ei cuprindeau că toți trebuie să fie gata și să ajute acel loc și acel domn împotriva căruia ar merge Turcul. Și, totuși, în nădejdea lor, a urmat împotriva mea (Ștefan), ceea ce am spus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a căzut Ștefan voievod de pe cal, dar Dumnezeu l-a păzit și a rămas nevătămat. Iar lui Hronet i s-a tăiat capul”. În Cronica moldo-polonă se spune că domnul „a căzut sub cal în acea bătălie, însă nu a pățit nimic rău”. „Pe Hronet prinzându-l, a pus de l-au tăiat”. În Cronica moldo-germană se scrie că „în luna martie, în ziua a 6, într-o luni, s-a ciocnit Ștefan voievod cu Hronoda la Bulgari, la apa numită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aflați după meterezul de care n-au fost despresurați, ci au reușit să spargă cercul într-un anumit loc și să fugă prin poarta creată, cum îi spune cronicarul „e o fugă în dezordine a unor oameni demoralizați de ceea ce pățiseră până atunci”. Dacă moldovenii ar fi fost puși pe fugă, polonii nu aveau de ce să se împrăștie „care pe unde-l ducea soarta”, ca să scape. Printre cei ce se aflau în tabăra de care, au fost și cavaleri teutoni. Unul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ce vedeți, nimic nu iertați! Și furnicile călcați-le sub copitele cailor!” (Poienari - Vulpești), sunt nechibzuiți cu maeștrii inițiatori: „N-au vrut să m-asculte ca să-i învăț câte ceva, ci au pornit de parcă le pusese oala: d-aia au și pățit-o”, nu pot identifica ajutoarele: „S-o dus, ș-o luat armata și s-o dus până la o pădure. Și când o mărs, o trecut pă lâng-o babă și nu i-o dat bună-zâua la babă. Baba a zâs: - În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
păr. Din această perspectivă putem interpreta amenințarea flăcăului din colindele tip III, 67, Ciutalina, ciuta fără splină ca având un substrat inițiatic: „Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giurgiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că nu-i păți-o bine! Eu cosița ți-oi tăia-o,/ Sus în vârf ți-oi ridica-o,/ De ți-or bate-o vânturile,/ Ca pe feciori gândurile” (Teiuș-Alba - Hunedoara). Propp atestă faptul că „inițierea comportă și o «tundere a părului», că în timpul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-o cuvântat:/ - Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giugiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că mi-i păți-o bine!” (CioacaHunedoara). Substituirea fetei în ciută este transparentă în provocarea pe care aceasta o lansează tânărului. În alte colinde, după ce împarte ciuta la diferiți meșteșugari, eroul păstrează „limba ș-un rărunchi” pentru a se dezvinovăți în fața boierilor. Gesturile au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu vie vreun preot cu daruri: cei de la câmp aduceau cași cât nu-i putea ridica, iar cei de la munte: brânză, unt. Parcă era o bază de primire la protopopul Gh. Zarian. I-am spus preotului Grigore Zăhănescu ce am pățit cu protopopul Gh. Zarian și el mi-a spus că protopopul era de la Roman și era neam de țigan și n-are nici obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu. În iarna când stam la Zaharian, a venit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dus la casa barbatului dintâi și pe dânsul îl încuia în casă și n-avea cine să-i dea o ulcică de apă. Și așa s-a stins din viață și bădica Dumitru cel frumos și cuminte și bun. Așa pățești când te înhami cu dracul. Am împrumutat 200 de lei de la Banca din Baea și m-a girat Gh. Petrea Hlihor și Gh. Moșoc foarte bun cântăreț bisericesc. A învățat dăscălia a cântat la Școala de cântări bisericești a strălucitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
3.Îmi venea să înnebunesc. Proprietarul moșiei Baea Alexandru Cantacuzino Pașcanu, [58] adusese la curtea lui tocmai din Luxemburg, un inginer horticol cu numele de Iohan Bonț. Cari ori știa ori nu știa. Și m-am jăluit lui ce am pățit cu altoitu. Și l-am întrebat: Cine mă învață să știu cum să lucrez ? ". Și el mi-a spus: "Dumneata singur ". Cumperi un caiet mare cu hârtie bună și ce vei face în grădină să notezi. Cum îi vremea, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și draga mea soție, măcar că eram luați numai de-o săptămână. Și așa am și făcut. Și a 3-a zi vine mama mea la noi și zice: "Dragii mei Eugenia și Ghiorghiță să nu fiți supărați de ce-ați pățit, că eu am 100 de prăjini cu acte pe numele meu, și vă dau vouă 50 de prăjini cu acte, după cum a și făcut. Am avut mamă cu suflet de înger. Și s-a mai potolit scârba și supărarea cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pomenește numai trei: Bădița Alexandru Gh. Vasiliu de la Tătăruși mare folclorist și cu fluerul în trăistuța de la șold, de Neculai Stoleriu cel îmbrăcat național din com. Baea și de bădița Ghiorghe N. Rădășanu de la Bogata, cel cu opinci. Și am pățit și o mare rușine cu el. Cum mergeam în București pe o stradă în 1931 cineva m-a prins de mână atunci și eu l-am prins pe acela cu amândouă mânele, și când colo cine era? Dl prof. S.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]