3,728 matches
-
Se scoate în evidență că nici chiar bărbații drepți și sfinți nu sunt scutiți de putința de a greși: De șapte ori cade cel drept și se ridică“, însă e mare deosebire între căderea omului drept și cea a celui păcătos. În continuare, sunt date exemplu ,,cele 7 feluri de cădere” în care, chiar dacă cel înțelept alunecă, el nu încetează să fie drept dacă crede că numai cu Harul Domnului va putea fi eliberat de lanțurile păcatului. Convorbirea a XXIII-a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Pavel, ,,Căci nu fac binele pe care-l voiesc, ci răul pe care-l urăsc, pe acela îl săvârșesc“, Avaa Theonas face o demonstrație, afirmând că aceste cuvinte îl privesc și pe Sfântul Apostol Pavel și nu exclusiv pe alți păcătoși. Ceilalți nar spune că nu vor răul pe care-l săvârșesc, pentru că păcătoșii nu slujesc lui Dumnezeu nici cu mintea, nici cu trupul. Astfel, ei greșesc cu mintea înaintea trupului, înfăptuind păcatul cu mintea și cu gândul lor (cap. 1
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și chiar viitoare, în așa fel încât să nu mai hălăduiască prin memorie sau imaginație, până la îndepărtarea ghimpilor vinovăției și ai conștiinței din inimă. În felul acesta, spune Cassian, cei ce au primit revărsarea iubirii dumnezeiești nu mai au dorințe păcătoase (Convorbirea duhovnicească XXI). 2. Contemplația. Contemplația este curăția inimii în acțiune, centrată pe Hristos și spațiul dintre scopul prezent și sfârșitul ceresc. În Cartea a V-a Așezămintelor duhovnicești, Cassian afirmă teza sa fundamentală: contemplația este o depășire a marginilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fericirea vieții viitoare fiind încă în trup. Columba Stewart sistematizează în cinci puncte motivația dezvoltată de Cassian în Convorbirea duhovnicească I pentru plasarea contemplației în centrul teologiei sale. 1. Faptele practice ale ascetismului și slujirii sunt provizorii în realitatea existenței păcătoase a omului și necesitatea lor ia sfârșit odată cu moartea. 2. Contemplația face parte și din viața prezentă, dar și din cea de după moarte deoarece are ca bază iubirea și ca obiect pe Hristos ce dăinuie veșnic. 3. Fericirea sfinților în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de stat, adică într-o epocă în care împărăția cerească trebuia să urmeze eonului lumesc și pământesc, Sfântul Cassian a pledat prin viața și prin întreaga sa activitate pentru valoarea supremă a vieții pustnicești, ca mijloc de înfrângere a vieții păcătoase, prin depărtarea de lume, și unirea cu Ziditorul a toate prin asceză și contemplare. Așa a reliefat valorile eremiților - ca rugăciune continuă și contemplare, autorizate de Dumnezeu prin unirea cu El - și cele chinovitice, punând în centru liniștea și ascultarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Ion, rămân El și Ea, bărbat și femeie uniți tainic, sugerează spectatorului Biserica... Biserica înălțată... Biserica plutitoare... Biserica dintre apă și cer. Aici, pe punte ca în pridvor, gesturile și cuvintele devin ritual. "Dorul lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos e mai mare ca dorul celui mai sfânt om pentru Dumnezeu. Mi-a spus asta părintele Iulian, la Athos, în Săptămâna Mare.", rostește șoptit eroul filmului. Marina ROMAN Curajul de a zidi trăind responsabil și demn Când te gândești la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
realist (și acesta) îi propune Iustinei ca, în schimbul unei burse, să efectueze o operație pentru ca himenul să nu mai constituie un handicap al amorului lor. Zis și făcut. Happy-end cu bisturiu, comentează lubricizat recenzentul. Și încheie: Viața ca un himen (păcătos de) infrangibil. Cum să nu te repezi, trepidînd, la librărie, să cumperi cartea? Unde-i criza literaturii? Vlaicu Bîrna își aduce aminte că, publicînd, prin anii '30, un text coroziv, textul i-a plăcut lui Pamfil Șeicaru, care vrea să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Habar n-au de gheenă. Să le citim atunci din enciclopedie: 1. vale situată în sudul Ierusalimului, unde erau sacrificați copii, prin ardere, ca jertfă adusă zeului Moloh 2. simbol profetic al judecății; mai tîrziu, loc al pedepsei finale pentru păcătoși. Aș! Nu mai pot ei de enciclopedie! 10 ianuarie Rîsul histrionului de geniu. În amfiteatrul neîncăpător, studenții îi stau sub nas, nasul clonț cărnos, plecat, roman, din linia frunții; nu lată, placidă, ci atît cît să-i îngăduie părului să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De revenit imediat și sistematic. Ajutat de corpolentul set de pliante, atît de rememorative, ce se va converti, la reîntoarcerea în atelier, în inefabilă pardoseală.) Trec zilnic prin fața anticariatului de pe Avenue Grammont, în a cărui vitrină îmi place să forțez păcătoasa juxtapunere: Istoria prostituției în Tours și Frumoasele catedrale din Tours. După o săptămînă, cartea vîndută e, ați ghicit, prima. 22 iunie Masă în dulcele vechi stil francez. Sîntem invitații doamnei Marjolaine, membră octogenară a SLAO (Société Littéraire et Artistique de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru, astfel încât, în panoplia de personaje care populează lumea imaginarului, regăsim atât modelul ideal feminin (Fecioara, sfintele martirizate), cât și anti-modelul (Eva sau, în variantă socială, vrăjitoarea, adultera, păcătoasa), atât modelul "cruciatului", cât și contra-modelul, respectiv trădătorul sau "turcitul". Un al doilea nivel pe care îl străbat cele două registre este cel al structurilor simbolice și fantastice. Iau naștere: un imaginar al unităților-reper timp și spațiu, cronotopoii (Durand), pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
I, Theodora II, Zoe, Ana Comnena), dar și față de cel religios (sfintele cărora li s-a închinat o bogată literatură hagiografică); e adevărat că același imaginar bizantin (larg comentat de Patlagean și Maltese în lucrările lor) oglindește și relația femeii păcătoase cu demonicul, "complex" transmis și în culturile post-bizantine, și nu numai ortodoxe, cu consecințe tragice în cele catolice ("vânătoarea de vrăjitoare" și represiunile inchiziției).] Ceremonialul de înscăunare, cel de numire a ierarhului clerical, cel de investire feudală (cu o moșie
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este prins în imaginarul dominat de modelele masculine, mobilizate politic și militar, fidele în credința creștină, orientate doar către menținerea puterii. Hagiografiile, catehismele, scrierile lui Antim Ivireanul, precum culegerile de legi, mențin și ele, cum altfel?, acuzațiile generice aduse naturii păcătoase a femeii. Întreaga viață personală, atât cât i se îngăduia, îi este sever controlată de dogmă, care își extinde puterea astfel dincolo de granițele sensibilității feminine. Deși acestei soții și mame îi revine și datoria educării moștenitorilor, pe lângă veghea asupra treburilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lumii vechi, din fundalul tabloului, și nu de rol sau de funcție, care se mențin. Aparent, Voievodul dincolo de sala tronului (2003) nu spune altceva unei priviri grăbite. Doar că imaginea fixă din trecut prinde viață tocmai prin "demascarea" Regelui ca păcătos, văduv netrebnic sau om blestemat, în paralel cu dezvăluirea celorlalți actori medievali. Deși sala tronului rămâne, în topografia palatului, ca și în simbologia puterii, zona cea mai importantă, autocratul o părăsește acum și se preumblă firesc prin toate spațiile lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ca un mod corespunzător de a compensa suferințele familiilor victimelor crimei, deoarece aceasta ar transforma sistemul de justiție Într-o simplă unealtă a răzbunării personale nelegtime”13. În centrul doctrinei creștine este credința În ispășire - chiar și cel mai mare păcătos poate fi salvat. Uniunea Europeană Îmbrățișează această credință creștină fundamentală care vine În sprijinul reabilitării. Uniunea Europeană spune că „a menține pedeapsa capitală nu ar fi În acord cu filosofia reabilitării urmată În sistemul de justiție penală al statelor membre Uniunea Europeană, după
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
slab de hire. Trecerea de la un înțeles exclusiv social (prostimea, ca o categorie socială) la unul psihologic (prostimea, o categorie diferențiată psihologic) s-a făcut relativ recent. În secolul al XVII-lea găsim: Atunci jale și amar va cădea pre păcătoși, că voi fi, cei mai proști, pre carii de multe ori i-au osăndit și i-au asuprit, îmbrăcați într-atâta podoabă și frămseați și într-atâta mărire și cinste, care omul nu poate să o spuie". Înțelesul este clar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și tămîie, a strană..., a spovedanie... Gh. P. doi: Poate că da... Gh. P. unu: Păi, atunci, dacă-i vorba de spovedanie, s-o facem cum trebuie... Deci, tu ești păcătosul, da? Bun... Vino, stai colea, cuminte, ascultător și... răspunzător... Eu sînt preotul... și o să stau aici... stai puțin... (improvizează, pe miniscenă, un mic perete despărțitor, își ia și el un scaun) Așa, ia zi-i, fiule... Zi-i ce ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Octav: Asta e! Groparul: Dă-o s-o duc la gropari. Octav: Nu se poate, trebuie la număr. Ce, ne jucăm?! Groparul: Numai după ce scapi de teroarea utilului... ți se rupe de toate idealurile, de toate scopurile și mai ales de păcătoasa dragoste de tine... și de viața ta. Numai atunci poți spune că, parcă, parcă, ești la începutul libertății... la începutul drumului... Octav: Și ce mai trebuie ca să și parcurgi drumul...? Groparul: Să nu fii obsedat de libertate... Atât... Știi de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prea mult puterea educativă a muzicii, precum filozofii greci, ci mai degrabă sunt înclinați să insiste asupra efectelor morale ale ei: „psalmul, atunci când este cântat, înlătură descurajarea din suflet, distruge durerea la rădăcină, calmează pasiunile, usucă lacrimile, îi îndeamnă pe păcătoși la pocăință”, spune Proclu; de asemenea, și Sf. Ambroziu: „voința își găsește o mare alinare în muzică ... psalmodia calmează mânia, înlătură gândurile, ușurează tristețea”. Influența morală a muzicii este recunoscută și atunci când se recomandă discipolilor să se ferească de muzica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
10">Ibidem, Comentar la Matei, Migne, P. G., CXXIX, col. 196<footnote>, aducând acea împăcare a omului cu sine însuși. Aceștia îndeplinesc o lucrare asemănătoare celei săvârșite de Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume să împace pe omul păcătos cu Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu le făgăduiește numele haric de „fii ai lui Dumnezeu”, însoțit, firește, de fericirea vrednică de acest nume. Porunca de a face pace se adresează tuturor, precum citim în epistola către evrei: „ Căutați pacea cu toți
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
converației a fost îmbinată cu explicația pentru a scoate în evidență atitudinea orbului vindecat. În acest caz, profesorul adresează întrebări, primește răspunsuri de la elevi și le însoțește cu explicații: „Ce le-a răspuns orbul a doua oară fariseilor?” („Dacă este păcătos, eu nu știu. Un lucru știu: că fiind orb, acum văd.”); Explicația „Deși era un om simplu și neînvățat, orbul vindecat socotește că este o mare datorie pentru el să vestească adevărul și binefacerea pe care i-a făcut-o
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 778) „De ce S-a răstignit? Zice; desigur că nu din cauza păcatelor Lui, și dovada se desprinde din învierea Lui. Pentru că dacă ar fi fost păcătos, cum ar fi putut să învie?! Dar dacă a înviat, e vizibil că nu a avut păcat; și dacă n-a fost păcătos, pentru ce a fost răstignit? Pentru alții; și dacă a fost răstignit pentru alții, desigur că a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că nu din cauza păcatelor Lui, și dovada se desprinde din învierea Lui. Pentru că dacă ar fi fost păcătos, cum ar fi putut să învie?! Dar dacă a înviat, e vizibil că nu a avut păcat; și dacă n-a fost păcătos, pentru ce a fost răstignit? Pentru alții; și dacă a fost răstignit pentru alții, desigur că a înviat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia IX, p. 150) „Pentru care pricină a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mult cu noi și totuși nu ne-a părăsit. Căci S-a retras acolo de unde nu S-a retras, căci lumea prin El a fost făcută și în această lume era și a venit în această lume pentru ca să mântuiască pe păcătoși (In. 6, 33) .... ”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, cartea a IV-a, XII, (19), în PSB, vol. 64, p. 110) „... murind, înviind și înălțându-Se la ceruri și șezând în trup la dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Aceasta, pentru ca și noi, murind, să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care se îmbăta și se îmbuiba, punându-i în față sluga cea credincioasă, cum osândește pe cel ce a ascuns talantul în pământ, punându-i în față pe cel ce a adus încă doi talanți, Hristos osândește pe fiecare om păcătos punându-i în față pe cei ce au făcut fapte bune”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXIX, II, în PSB, vol. 23, p. 897) „Vremea învierii, atunci când se vor preaslăvi trupurile lor, prin lumina cea negrăită
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]