6,523 matches
-
formele ce transpar cunoști că sub lințoliu e un cadavru... Deodată o ușă [de] spijă se deschide și [apare] un înalt chip de femeie. Rochia ei neagră foșnește uscat asupra pietrelor bisericei, un fin văl de dantelă îi acopere fața palidă... un bătrân o urmează, cu mina servilă. - El este dar...? Ah! copilul meu... astfel se sfârșește o viață de om... asta fel? - Ah! princesă, zise bătrânul... cum poate cineva cu spiritul vostru să se-namoreze de un om fără inimă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și Angelo, a cărui blană se ținea abia de umeri, încît pieptul era neacoperit de ea, așa cât asupra-i flutura o mare legătoare de gât ce flutura triumfătoare-n vânt... Pe cap o pălărie naltă de castor, și fața palida lasată-n voia răcelei și a fulgurărei fulgilor de ninsoare, care-i păreau o binefacere în amețeala sufletului său. Ochii erau legați c-o batistă de mătasă neagră. Unde se ducea sania el n-o știa... în fine, ea intră pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acest clopoțel de metal și strigă: Abracadabra... Angelo sună din clopoțel o dată. - Înc-o dată... pân -în trei ori, zise de Lys. El sună încă de două ori... Răsunetul zgârie aerul salei și deodată, ca din pământ, văzură un băiet frumos, palid ca suprafața mărgăritarului, cu ochii în bolți mari, negri, cam turburi, dar adânci, cu părul care-i curgea în vițe negre și strălucite deasupra {EminescuOpVII 263} umerilor, cu pantaloni strâmți asemenea ciorapilor de matasă neagră... în genere toate hainele îi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mea... vom vedea de-o vei fi în stare, frumosul meu copil... - Să văd puterea ta magică, demone, prefă această sală deșartă într-o adunare de bal! Voi să fiu vesel... Nu vezi cum sângele mi-a împlut fața mea palidă c-o bolnavă roșață, cum îmi negrește vederea, încît îmi păreți niște umbre sure zugrăvite pe un părete negru... Demonul ridică varga... păreții se dădură-ntr-o parte și deodată din toate laturile se văzură sale cu păreții îmbracați în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
demonii cei mai periculoși... par că sunt flori de inocență și bunătate. Teme-te de ele... în genere am început a mă teme de soarta ta, Angelo... demonul se-ntrece-n astă - sară pe el însuși... Vezi-l cum trece palid, frumos, adormit pin grupele de bărbați și femei... pentru nimeni nu are un surâs, pentru nimeni o vorbă {EminescuOpVII 264} ... parecă abia ar fi căzut din cer și că desperarea eternă n-ar fi atins încă cereasca sa frumusețe... - Știu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din carne, sucul din {EminescuOpVII 268} nervi, puterea din mușchi... E teribilă femeia aceasta sau, [mai] bine, demonul acesta... " Astfel, obosit de orgia sufletului său, se-mbrăcă, se uită în oglindă... [O] umbră viorie îi colora fața... era vânăt de palid ce era... Dar astfel era și mai frumos de cum fusese vodată... "Sărutarea ta * de dimineață, sărmanul meu Angelo, zise el zâmbind cu tristeță... să sărutăm această gură care nu mai este vergină... " El s-apropie și sărută chipul lui propriu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unde hainele parte căzuse de pe ei, parte atârnau în toate părțile și ei pe jumătate goi dormeau strâns îmbrățișați pe sofă, gură-n gură, intră Cezara c-o lampă-n mâni în casă și se uită la ei... Ea era palidă, serioasă, tristă... Ținea în mâna ei un cerșaf alb și mirositor și-l aruncă peste mire și mireasă, apoi se puse-n fața focului și se uită multă vreme în ultimele urme a jăraticului. Ochii ei se împlură de lacrimi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înstelat și jos un cer înstelat... Lui i se storcea sângele din inimă, lumina din ochi, sufletul din piept și ea era muiată de lacrimi... O, durere nesfârșit de dulce, o, voluptate nesfârșit de dureroasă... și el recăzu cu fața palidă și slabă-n perinele albe și luna-i da arătarea unui mort.. Ea-și închisese ochii și un surâs abia îi deschise gura ei roșie, de se vedeau dinții.. fața ei părea mai plină și pieptul ei mai îmflat, îl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acasă, ci-ntr-o grădină mare și frumoasă, pe arborii căreia atârna omăt. Vro câțiva copii se jucau cu bulgări de zăpadă și fugeau repede prin grădină, iar într-alt loc văzu o fată tânără îmbrăcată în alb, foarte, foarte palidă la față și cu ochii pe jumătate deschiși numai. El s-apropie de ea, iar ea-i zâmbi și-i întinse mâna. - Mergem amândoi în oraș, nu-i așa? - Desigur, răspunse Ioan, deși or să râză oamenii de noi. - Las-să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
AUR, MĂRIRE ȘI AMOR 2255 Se făcea cam în anul 1840 și câțiva, în Iași. Ne trezim în una din cele mai frumoase seri de iarnă. Rece dar luminoasă, ca o cugetare cerească în mijlocul unei gândiri senine se ridică luna palidă și argintoasă ca mărgăritarul pe bolta albastră și adâncă a cerului Moldovei. Era o noapte italică amestecată cu frigul iernei, amestecul unei lumi văratece, pline de senin, cu intimele plăceri ale iernei, cu căldura focului potolită, cu dulceața visătoarei gândiri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părul de pe tâmple era pieptenat c-un fel de cocheterie peste urechile cam lungi, mînele lui mici și slabe atingeau c-un fel de frică mâncarea și farfuriile, și vinul îl sugea cu vârful buzelor, ca femeile. Fața lui era palidă ca o mască de ceară albă. Ochii negri și desigur slabi aveau o dulceață potolită, ți s-ar [fi] părut că are pânză neagră peste lumina lor. Lângă el ședea un frate a stăpînu - său, cel mai mare. Fruntea lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Freud era evreu. Iar naziștii antisemiți. El a supt temerile de la pieptul mamei, o dată cu laptele. Nu avea decît să își consulte arhivele propriei memorii, va afla acolo una dintre repetițiile generale ale masacrului. Ceea ce îi interzicea fie și cea mai palidă iluzie în ceea ce privește dispariția partidului nazist 348. Asemenea tuturor intelectualilor epocii și clasei sale, Freud se impregnase de cultură germană. Avînd deplină încredere în puterile rațiunii și ale științei, a dorit să se integreze, să se topească în cultura ambiantă. Pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fiecare le privește pătruns de nostalgie. De Gaulle a trezit din morți nu numai figura lui Napoleon, ci și pe cea a tuturor regilor Franței, încît i-a făcut pe unii să se teamă, iar pe alții să aibă o palidă speranță, că va restaura monarhia. Trebuie să nu uităm că în cursul acestei divinizări, unul dintre "frații uneltitori" se desparte de ceilalți, pentru a-l înlocui pe tată și a se impregna de carisma acestuia. În ochii poporului însă este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt frunze, Pásul tău prin amintire sîngerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sînt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini În romanța eminesciană), fără, Însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
printr-un echivalent deja cunoscut din alte asocieri. „Așa-i amnar poemul În cremenea din sînge”. Să notăm, În sfîrșit, În volumul Patmos și alte șase poeme, conservarea aceleiași structuri, de pildă În poemul XI: „Orice voce aprinde o stea palidă /.../ Crinii loviți Își răspund din loc În loc”; sau, Într-unul din cele Șase poeme finale ( Lanterna magică), următoarele versuri ce se integrează perfect suitei ilustrative pentru relația dintre „agentul” transformator (aici, cuvîntul) și obiectul căruia i se așteaptă răspunsul: Sau
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cuvintele, care accentuează în mod neobișnuit unele vocale, care vorbește în grabă și cu prea multă emfază, are, probabil, unele elemente de ascuns. Concomitent cu vocea trebuie observat dacă elevul nu are tendința de a se înroși, de a deveni palid sau de a respira greu; toate acestea sunt elemente ale unui stres, care poate indica o minciună latentă. Și mai este vorba și despre anumite gesturi, pe care profesorul Ekman le denumește „ilustratoarele vorbirii”, adică acele gesturi convenționale pe care
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
fi anihilată (fiindcă negarea ei ar conduce, în cele din urmă, la tăcere, la pagina albă), ci trebuie revizitată, nu fără ironie, desigur. În acest sens, sunt edificatoare secvențele prin care obiectul este personificat și transformat în personaj feminin („sunt palidă, slăbită...”, „mă simt singură”, „cilindrii mei ticăie nebunește”, „mi-e sete de dragoste. dacă aș putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea/și dac-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spunem, de culoare verde Închis, având contururi interioare slabe ce marchează diviziile și departamentele. Relațiile de piață apar, să admitem, ca linii roșii ce conectează firmele formând astfel rețele. În interiorul firmelor (și probabil și Între firme) vizitatorul vede linii albastre palide ce marchează relațiile de autoritate. De asemenea, vizitatorul poate vedea cum masele verzi se divid atunci când diviziile unei firme devin independente sau cum altele se agregă formând contururi mai accentuate. Vizitatorul trimite un mesaj acasă În care spune că de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
moral prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la acea anticameră a poemului prin care treceau obiectele: noțiunile sînt introduse acum direct În poem și scopul nu mai este mărirea, Înălțarea lor. Virtutea se dispensează de decorurile grandioase. Ea stă, mustrătoare, palidă, ireductibilă, În umbra poemului și se hrănește cu pîinea ascezei. Din cînd În cînd, descinde În saloanele epocii și atunci obrazul (și limbajul) ei se mai colorează. VIII Dimitrie Bolintineanu. «Simțualismulă și teroarea retoricii. „Iar poetul ei cel tînăr o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
viața cosmosului, omul - „fiu al piericiunii”, „mizeră țărîna” - are, aici, partea lui de desfătare. Clima este „prefumată” cadrul vieții - „superb, desfătător”, cerul comunică În mod misterios cu apa și pămîntul Într-o Îmbătătoare simbioză: „cer, aer, valul mării, e-o palidă coloră”... Peste tot se simte freamătul corespondențelor secrete: „cer, pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă răcoarea, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață”... Putem spune, văzînd și aceste exemple, că figura poetică a lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dezastre. Începutul Pastelurilor sugerează tocmai cadrul și starea ce permite nașterea poeziei. Să cităm cîteva fragmente din Serile de la Mircești: „Perdelele-s lăsate și lampele aprinse, În sobă arde focul, tovarăș mîngîios Și cadrele-aurite, ce de pereți sînt prinse, Sub palida lumină, apar misterios. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul Înnegrit; Iar eu, retras În pace, aștept din cer să vie O zînă drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lîngă masă, avînd condeiul-n mînă, CÎnd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul din ele se ridică Ce-n rouă sîngerîndă pe frunzi uscate pică, Sau merg de se așează pe stînci, pe vîrf de munte Ca palide vedenii cu pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mînă... Și pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. Amar de cine intră prin ramurile dese A codrului de moarte! Sărmanul, dacă iese, El pare-un strigoi palid zărit ca printr-un vis, Ce caută cărarea mormîntului deschis... Acolo-i cuibul spaimei și adăpostul urei. Grui-SÎnger, ucigașul, e regele pădurei!” Este imaginea haosului vegetal, cea mai puternică sub raport liric pe care a dat-o Alecsandri. Haosul este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cerului, coloana funerară, osîndiții cu vinetele lor fețe contrastează cu albul indiferent al zăpezii. Apar, În fine, și vulturii ce dau roată, prin văzduh, falnicei grămade. O profunzime a imaginației, o dialectică a nuanțelor pe care Alecsandri le atinge rar: „Palid convoi, perdut, uitat, Coloana funerară Ea poartă-n frunte un stigmat. ............................................. Convoiu-ntreg, nedeslipit, Îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb și troienit Sub negura geroasă, Și stă grămadă la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]