9,678 matches
-
a manuscrisului. Bărbatul a continuat să se dezbrace, în timp ce Jina și-a lăsat mâinile să-i atârne în lungul trupului, ascultându-și galopul înnebunit al inimii. Mike s-a dus la șifonier și s-a schimbat într-o pereche de pantaloni de trening cenușii și un tricou de la facultatea lui, Stanford. S-a întors către Jina. Părul îi era atât de scurt tuns, încât femeia nici nu-i mai distingea culoarea. Ochii verzi aveau o căutătură rea. Jinei îi ajunseseră patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se arcuia într-un onduleu peste ochiul stâng, oprindu-se abrupt în dreptul bărbiei, acolo unde era retezat în linie dreaptă, ca malul unei ape. Jina nu-și schimbase tunsoarea de paj încă din liceu, se îmbrăca în același gen de pantaloni mulați și purta aceleași tricouri bărbătești largi. Și asta nu pentru că se opunea schimbării; ce femeie normală de treizeci și doi de ani, care-a fost măritată de două ori, nu-și dorește să schimbe totul în ceea ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
doar ca să se amăgească, preț de câte-o secundă, că Naji într-adevăr avea s-o sune. Acum Irene a auzit niște pași și-a sărit ca arsă. Dar nu era decât Ahmad. La unsprezece noaptea, acesta era îmbrăcat în pantaloni bine călcați, de-un verde întunecat, pantofi lustruiți oglindă, o cămașă apretată și cravată. Mersul era același ca de la birou: puțin aplecat înspre în față. Ahmad își lovea limba de dinți. Omul a venit până lângă ea. Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să facă schimb de locuri și s-a mutat lângă fratele lui. Când călătorea, Irene alegea întotdeauna haine din mătase. Când a intrat în terminal și-a dat seama că era singura care se îmbrăcase elegant. Restul călătorilor apelaseră la pantaloni sport cu fermoare și cămăși din Lycra în culori fosforescente, genul de echipament folosit în ciclism sau la schi. Se părea așadar că tot orașul mergea cu bicicletele și făcea schi, iar chestia asta a făcut-o pe Irene să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a mușcat buzele; Drew a strâns-o de umăr, apoi s-a îndreptat grăbit către avion. Prima care a coborât a fost Alice. Părul proaspăt blonzit era acum pleoștit, iar ca îmbrăcăminte Alice recursese la un costum negru cu pantaloni, șifonat și umed de transpirație. Irene nu mai văzuse niciodată costumul respectiv. Ce zici ? S-o împing în elice înainte să mă împiedice cineva ? a întrebat Irene. Jina a izbucnit în râs și umerii lui Irene s-au mai relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și a întâlnirii cu necunoscuți. În fața lor, puteai să fi oricine doreai. Puteai să-ți inventezi o identitate și să ți-o asumi. Mary a făcut un pas înainte și-a intrat în apă până la călcâie și-apoi până la marginea pantalonilor scurți. Drew s-a ridicat în picioare gol, ca un rege al râului. Am sperat c-am să te văd, a spus el. Mary și-a ținut răsuflarea așa de mult c-a luat-o cu amețeală. Pielea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
onoare care dicta protejarea inamicului, strângerea rândurilor împotriva interferențelor din partea adulților. Măcar așa, și-a spus Jina, băiatul ei făcea și el parte dintr-o echipă. Cu excepția lui Naji, toți se dăduseră jos din microbuz. Bărbatul era îmbrăcat încă în pantaloni lungi și o cămașă apretată, cu mâneci lungi, o cămașă de birou. Naji citea în timp ce Ahmad stătea lângă ușă și râdea. Îi e frică de bărci, a spus Ahmad. Jina s-a uitat spre bărcile de pe râu. Îl înțelegea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu clipocit peste un val mic, ascultând apa care gâlgâia pe sub ambarcațiune. După un cot, munții au început să strângă rândurile din toate cele patru colțuri. Și-am pornit, a anunțat Drew. Naji arăta ridicol în cămașa lui albă și pantalonii ăia lungi. Jina spera că-și adusese și-o pereche de nădragi scurți; într-un fel sau altul, râul avea să-l îngenuncheze. Avea să-l lase curând fără chiloți. Ahmad s-a uitat peste umăr și-a zâmbit. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prima care-a debarcat. Ei, cu asta am terminat, a declarat ea. Eu mă mut înăuntru. Naji a ajutat-o pe Alice să coboare. Scriitoarea era încă verde la față, deși lacrimile i se uscaseră pe obraji. Se îmbrăcase cu pantaloni din poliester, care acum i se lipiseră de picioare. Afară era cald de te topeai - probabil erau în jur de treizeci și cinci de grade - dar ea tremura din tot trupul. Helena a venit lângă ea. Vino, i-a spus ea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a uitat peste râu. Irene se așteaptă ca aici să se schimbe ceva, a spus el. Dar Ahmad are dreptate. Trecutul nu se mai schimbă. Aici sau acolo, trebuie să trăim cu el. John a îndepărtat cu palma praful de pe pantalonii scurți și de pe vârfurile pantofilor. Îmi pare rău pentru tot. Danny murea de nerăbdare s-o rupă la fugă, dar s-a chinuit să înainteze încet, în lungul zidului cabanei. A ajuns la balustradă și-a ridicat ușor un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mary i-a sărit inima din piept. Apoi una dintre forme a ridicat capul, a zâmbit și le-a făcut cu mâna. Drew. Bărbatul s-a ridicat în picioare. Era la bustul gol, iar în jos avea o pereche de pantaloni scurți kaki și papuci, plus o băsmăluță galbenă legată pe cap. Sigur, felul în care corpul lui Mary s-a aplecat înspre în față a fost ridicol. Femeii i se făcuse pielea de găină. Era ca și când toți oamenii de pe planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că era vorba de-o persoană sau de-un loc, Jina știa să recunoască un agresor atunci când îl vedea. Fiul ei s-a aplecat spre în față ca un avar peste comoară alegându-și pietrele. Tricoul i se rupsese, iar pantalonii scurți erau pătați cu noroi. Părul roșu îi era încâlcit, murdar și ud, iar Jina știa că, deși copilul era teafăr, el nu mai era același. Ca orice persoană care intră într-o pădure, Danny se întorsese transformat. Iar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a clintit, lăsând încet în jos mâna pe care o avusese în șold. John a ieșit pe verandă. Uite-l, a anunțat Jina. Urcă, Alice. Dar Alice nu s-a mișcat, iar Danny știa de ce. John nu era îmbrăcat în pantaloni scurți de mers pe râu și în sandale, ci avea pe el o pereche de pantaloni lungi și niște mocasini. Și-a lăsat geanta la picioare. Câteva clipe, nimeni n-a scos nici un cuvânt. Apoi Irene a zis: Hopa ! Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe verandă. Uite-l, a anunțat Jina. Urcă, Alice. Dar Alice nu s-a mișcat, iar Danny știa de ce. John nu era îmbrăcat în pantaloni scurți de mers pe râu și în sandale, ci avea pe el o pereche de pantaloni lungi și niște mocasini. Și-a lăsat geanta la picioare. Câteva clipe, nimeni n-a scos nici un cuvânt. Apoi Irene a zis: Hopa ! Alice începuse deja să plângă și, mai mult decât orice pe lume, Danny își dorea ca femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și Jake au apărut înotând prin apa puțin adâncă. Jake a ieșit pe țărm în viteză, s-a scuturat și i-a împroșcat ăe toți cu apă. Drew s-a ridicat în picioare. Avea pe el doar o pereche de pantaloni scurți și băsmăluța lui albastră. Bărbatul s-a uitat la Danny, care și-a plecat capul. N-ar fi trebuit să faci asta, i-a spus Drew. Apoi ghidul a zâmbit și s-a întors iar spre băiat. Dar, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ploaia. Nu-și mai găsiseră bluzele sau, cel puțin, așa ziseseră. Jina a presupus că băieții își aruncaseră o parte din lucruri peste bord, pe ascuns, și că, în josul râului, aveau să găsească fața lui Tony Hawk prinsă printre crengi. Pantalonii scurți din denim ai celor doi aveau marginile rupte și ferfenițite; puștii erau legați la cap cu bandanele albastre ale lui Drew. În ciuda straturilor de loțiune de protecție solară cu care Jina îi acoperise pe amândoi, și Danny și Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oprit în loc și și-a pus mâinile pe umerii ei. Vreau să-ți spun ceva. Jina a clătinat din cap. Mike nu reușea să priceapă cum de ea se făcuse palidă. Restul grupului era bronzat și zdrențăros, îmbrăcat numai în pantaloni scurți ferfenițiți și bandane. Toți arătau ca niște șobolani de râu fericiți. În vreme ce Jina avea pe ea niște pantaloni lungi, din bumbac, și o cămașă cu nasturi. De fapt, avea chiar un aspect icteric. MikeNu, ascultă-mă. O să termin repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cap. Mike nu reușea să priceapă cum de ea se făcuse palidă. Restul grupului era bronzat și zdrențăros, îmbrăcat numai în pantaloni scurți ferfenițiți și bandane. Toți arătau ca niște șobolani de râu fericiți. În vreme ce Jina avea pe ea niște pantaloni lungi, din bumbac, și o cămașă cu nasturi. De fapt, avea chiar un aspect icteric. MikeNu, ascultă-mă. O să termin repede. Am făcut repetiții. Bărbat a surâs, sperând s-o câștige de partea lui, să-i transfere în priviri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deja dispărusei. Zach și-a întors ochii. Am visat-o uneori. M-am văzut plutind pe apă, fără nici un folos. Am visat că te-am lăsat acolo, în gabară, de izbeliște. Jina a simțit că umezeala i se impregnează în pantaloni. Acum știa care era adevărul. N-ai fi putut să faci nimic. Zach a clătinat din cap. Ba sigur c-aș fi putut. Am fi putut să nici nu venim încoace. Aș fi putut să te țin în Kimberly, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la Irene și Naji care stăteau tăcuți, în partea din față a bărcii. Apoi i-a aruncat o frânghie lui Patrick Bergowitz, care era un maestru în localizarea teroriștilor, dar căruia nu-i dăduse prin minte să se îmbrace în pantaloni scurți. Bărbatul transpira abundent în jeanși și-o cămașă încheiată până la gât. Până și Naji a fost nevoit să zâmbească. Mike, i s-a adresat imediat Bergowitz, n-ar fi trebuit să-i lași să-l îngroape. Știai foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți ne jucăm de-a v-ați ascunselea sub umbrele mari crezând că suntem țâncii și stăpânii luncilor iazurilor și pădurilor dar nu e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pătrat, cu umerii la fel de lați ca și șoldurile, avea brațele scurte și umflate de mușchi atârnându-i încovoiate fără să se atingă de trup, picioarele-i semănau cu doi cârnați făcuți în grabă părând că vor să-i iasă din pantalonii prea strâmți, capul lui mare ca de taur, aproape disproporționat, era acoperit cu păr scurt și țepos, ochii îi erau injectați și aspri, și gura mai mereu întredeschisă de mușchii faciali foarte bine conturați. Scrâșnea din dinți și urla: Băh
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
n-a căzut așa că am luat de jos o valiză care-mi pică la îndemână și am lovit din nou. Dormitorul se umplu de borcane sparte și gem de tot felul, de biscuți și șosete, de cămăși și flanele, de pantaloni și chiloți. Ursu se clătină și pentru prima oară am văzut că ia contact cu podeaua. I am sărit în spate și prinzându-l cu brațele ca într-o menghină de gât l-am întrebat? Te dai bătut sau te
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în schimbul celei pe care o sfărâmasem de capul Ursului. Mi-am stivuit hainele pe noptiera din dreptul patului meu iar de acolo mi am ales o cămașă cu mânecă lungă, i-am suflecat manșetele, apoi am tras în grabă un pantalon pe mine. Am curățat mizeria pe care o făcusem, cu simț de răspundere, fiindcă știam că acolo îmi va fi casa în următoarele luni și trăgeam cu coada ochiului la colegii de cameră care tăceau și încercau să se ferească
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă deranja că povestea lui Shumy căzuse tot în spinarea mea, dar sufeream că ființa pe care-o iubeam în secret își pierduse încrederea în mine. Acum devenisem și eu unul din băieții ăia care gândeau cu ce aveau prin pantaloni. N-o uram pe Erjika fiindcă mă uram pe mine mai mult. ” De ce minte Erjika?” mă întrebam și prin somn. Poate că se întâlnise pentru prima oară în viață cu un refuz în pofida faptului că arăta cum arăta și era
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]